Un eşec pentru Putin

La ora când scriu aceste rânduri se apropie de final numărătoarea voturilor din Republica Moldova. După toate probabilităţile, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) a obţinut o majoritate absolută. Proiecţiile arată că va avea 55 de mandate din cele 101 ale Legislativului. Este o veste bună pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Pe de altă parte, la Moscova, Vladimir Putin a aruncat cu mapa după secretara care i-a pus pe birou ştirea. Omul a investit enorm în destabilizarea Republicii Moldova. Munţi de bani, nenumăraţi agenţi de influenţă, ferme de troli, ameninţări cu războiul, minciuni - nimic nu a rămas nefolosit din catalogul războiului hibrid. Pentru Putin, Moldova este, în actualul context al războiului din Ucraina, mai importantă chiar decât Georgia, unde a reuşit să impună un regim-marionetă.

Situaţia încă poate spirala în jos. Socialiştii lui Dodon au anunţat proteste. Nici Rusia nu va sta degeaba. Suspectez însă că, pentru Moscova, partida este pierdută. Vremea s-a stricat, aşa că nu vom vedea multe străzi blocate de manifestanţi. Alegerile au fost organizate corect, aşa că rusofilii nu au de ce să protesteze. Şi întreaga Uniune Europeană este de parte Maiei Sandu.

A lipsit, din această fotografie a victoriei, România. Este drept, actualul Preşedinte, Nicuşor Dan, a fost de mai multe ori la Chişinău şi a dat mesaje de susţinere pentru PAS. Şi alţi câţiva politicieni precum Eugen Tomac i-au susţinut pe moldoveni. Însă în ansamblul său, clasa politică din România a stat şi a privit. Ruşinoasă atitudine. În parte este explicată de nepăsare, în parte de neputinţă.

Marea problemă este alta. Avem partide, în România, care au făcut, pe faţă, jocul lui Vladimir Putin. În primul rând, gruparea numită AUR. Şeful ei, George Simion, a pretins că se retrage din alegerile din Republica Moldova pentru că... efectiv nu am înţeles de ce din declaraţia numitului. Adevăratul motiv este clar: AUR are sub 1 la sută în sondajele de opinie peste Prut, aşa că AUR-ul lui Simion urma să se facă de râs. Acum, eu nu ştiu de ce omul s-a retras totuşi, pentru că oricum s-a făcut de râs, dar necunoscute sunt căile Domnului...

Să revenim la Vladimir. Când am spus că a făcut o criză de nervi în birou nu glumeam. Duminică individul a lansat un masiv atac aerian asupra Ucrainei, cu peste 500 de drone şi cu circa 70 de rachete. Au murit şi civili, dar tiranului de la Kremlin nu îi pasă. Întrebarea este dacă nu cumva le va păsa altora.

Într-adevăr, la Casa Albă se analizează acum cererea Ucrainei de a primi rachete Tomahawk. Dacă le va primi, probabil va ataca ţine militare importante în adâncimea Federaţiei Ruse, precum şi elemente critice de infrastructură. Caz în care lui Putin îi va fi imposibil să mai ascundă sub preş războiul faţă de proprii cetăţeni.

M-am uitat pe presa sovietică... scuze, rusească, să văd cum au încasat liderii de la Moscova rezultatul alegerilor din Moldova. Pe prima pagină din Pradva nu este nimic. Probabil nu au primit încă directiva de la Kremlin. Pe prima pagină a agenţiei TASS scrie că şeful Dumei se întâlneşte cu preşedintele Vietnamului. Zdrobitor. Puţin mai jos, o ştire mincinoasă: în Moldova, opoziţia (prorusă) are mai multe voturi decât PAS. Au consumat ceva cei de la TASS? Aceeaşi aberaţie în Izvestia, care averizează că dacă se va falsifica numărătoarea vor fi proteste. În timp ce scriam editorialul, TASS a difuzat totuşi o ştire despre victoria Maiei Sandu în alegerile din Moldova şi spune că PAS "ar putea păstra majoritatea” în noul Parlament.

Ştirile de la Chişinău trebuie să fi fost şocante pentru regimul de la Moscova, dar nu sunt primele de acest fel. În Armenia, Rusia pare să fi pierdut o mare parte din autoritatea pe care a avut-o în urmă cu doar câţiva ani. De vină este Vladimir Putin. Rusia avea trupe staţionate în Armenia care descurajau o agresiune a Azerbaidjanului. Însă după ce preşedintele armean a dat semne că vrea să dezgheţe relaţiile diplomatice cu Uniunea Europeană tiranul rus a ordonat trupelor sale să nu mai apere Armenia. A fost o decizie luată tot la nervi. Azerbaidjanul, condus şi el de un tiran, a atacat Armenia şi a ocupat enclava Nagorno-Karabah. Mulţi oameni au murit şi sute de mii au plecat în exil. Desigur, asta nu e ceva care să îl deranjeze pe Putin, însă influenţa rusă în Armenia acum este pe butuci.

Lista eşecurilor recente ale politicii externe ruse este mai lungă. Să nu uităm Siria, cândva o marionetă rusească. Acum la Damasc este un regim islamist care însă pare decis să repare legăturile cu Vestul. Ahmad Al-Sharaa, noul Preşedinte, a fost la New York, la adunarea Generală ONU, ceea ce nici un lider sirian nu a mai făcut din 1967.

Nici pe plan intern lucrurile nu stau mai bine în Rusia. Deficitul a crescut la 1,9 la sută din PIB. Proporţional, este de cinci ori mai mic decât ce a lăsat în urmă Ciolacu, dar Rusia, spre deosebire de România, nu poate să se bazeze pe împrumuturi de pe piaţa bancară internaţională. TVA va fi crescut de la 20 la 22 la sută - mai mare decât al lui Ilie Bolojan. Ucraina a reuşit, cu drone, să elimine aproape un sfert din capacitatea de rafinare a petrolului din Rusia. Semne sunt că necazurile lui Putin abia au început.