”Nucleara” de la Bucureşti şi mărul otrăvit de la Washington

Raportul anual, 2024, asupra stării drepturilor omului. În speţă, România. Ca un păduche ieşit pe frunte, în deschiderea textului stă referirea la decizia Curţii Constituţionale a României din 6 decembrie 2024, privind anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale. După ce citează din motivaţia Curţii, textul Departamentului de Stat urmează constatativ: ”Hotărîrea Curţii a fost criticată ca fiind o interferenţă politică în alegeri şi ca o ne-necesară restricţionare, de o natură şi severitate fără precedent, a unui discurs politic detestat (disfavored)”. Atît!!! Textul nu spune nicăieri că Departamentul de Stat al Statelor Unite îşi însuşeşte aceste critici şi nici nu se mai oboseşte să ne spună de către cine a fost contestată decizia respectivă. Noi, cei ce trăim pe meleagurile acestea carpato-danubiano-pontice ştim că nu a fost contestată nici de către Preşedintele în exerciţiu al României, nici de către Parlamentul României, nici de Guvernul României, nici de vreo autoritate electorală, nici de partidele politice ale coaliţiei aflată la guvernare. A fost atacată cu o ploaie de expresii, nu puţine de-a dreptul injurioase, cu ameninţări la adresa membrilor Curţii Constituţionale şi mai deloc cu argumente, de către triumviratul Şoşoacă-Georgescu-Simion şi de cîţiva dintre susţinătorii lor din presa arondată. În aceste condiţii, este greu dacă nu de-a dreptul imposibil să iei textul respectiv drept ”o condamnare” sau ”o gravă şi întemeiată acuzaţie” la adresa României şi a modului în care sunt respectate pe aici drepturile omului. Nu că pe la noi ar fi Raiul, dar nici Iadul nu e, încă. Nu acest prim paragraf din rezumatul executiv al raportului ar fi trebuit să dea fiori autorităţilor de la Bucureşti, ci următorul: ”Semnificative probleme care ţin de drepturile omului au inclus rapoarte credibile privind restricţionarea dreptului la liberă exprimare, crime, violenţe sau ameninţări cu violenţa motivate de antisemitism”. Atenţie, termenul ”crimă” în limba engleză, deşi îl include, nu se referă doar la ”omor”, ci la orice încălcare a legii, de natură penală. Fractura logică a paragrafului ridică însă probleme serioase, nu de semantică, ci politice! Cum adică, pe ce cale, prin ce proceduri, nişte rapoarte credibile, nu se ştie cît de credibile, nu se ştie ale cui şi către cine, au devenit pur şi simplu probleme semnificative legate de drepturile omului???? Rapoartele au devenit probleme şi încă semnificative! Arta aceasta de a însăila cuvinte capabile să susţină, fără nici un temei argumentativ, sugestia unor probleme şi chiar a unor grave probleme, este parte intrinsecă a ”artei” rapoartelor Departamentului de Stat, nu de ieri de azi, ci încă din vremurile întunecare ale războiului rece, cînd ele s-au născut ca un instrument politic de influenţă asupra unor guverne şi ţări. Cel care citeşte în grabă textul rămîne ”clar” cu impresia că în România sunt grave probleme legate de manifestări ale antisemitismului. Nu că n-ar fi asemenea manifestări sau că ele nu ar trebui semnalate! Doar că ele sunt departe de a fi atît de grave încît să poată caracteriza global situaţia drepturilor omului în România anului 2024! Într-o ţară care ar mai avea ceva respect de sine şi oarece diplomaţie, gravele fracturi şi incongruenţe logico-politice din raportul Departamentului de Stat ar fi semnalate prompt ”autorilor” americani cu rugămintea amicală şi cu greutatea unui parteneriat strategic asumat (deocamdată) de ambele părţi, de a face completările şi reevaluările necesare, măcar la ediţia următoare!

Problema, aşadar, nu este în text, ci în subtext! De unde şi întrebarea grea de consecinţe: de ce vrea Departamentul de Stat şi odată cu el întreaga Administraţie Trump2 ca România să fie trecută în continuare pe lista ”corigenţilor” la democraţie şi drepturile omului? Răspunsurile la această întrebare ar trebui să dea frisoane de moarte autorităţilor de la Bucureşti, dacă sus zisele autorităţi ar mai avea ceva de a face cu păstrarea nu doar a demnităţii naţionale, cît mai ales cu asigurarea capacităţii de supravieţuire a ţării în condiţiile unor furtuni geo-politice care ameninţă să trimită corabia şi aşa grav şubrezită a România în adîncurile reci şi neiertătoare ale oceanului istoriei. Faptul că România a fost pusă de noua administraţie Trump 2 pe ”lista neagră”, a ţărilor pentru care Statele Unite nu îşi mai asumă obligaţii de alianţă, de susţinere politică şi militară solidă, necondiţionată, în eventualitatea unor pericole şi/sau ameninţări la adresa existenţei lor, s-a văzut din primele discursuri publice la nivel înalt: Vicepreşedintele Vance, Ministrul Apărării, Hegseth, ulterior şi Secretarul de Stat Rubio. Oameni care la vremea cînd s-au pronunţat atît de aplicat critic la adresa României abia aveau cîteva săptămîni de la preluarea funcţiei şi vă pot asigura fără urmă de îndoială habar nu aveau ce-i cu România asta şi pe unde se află ea pe harta lumii! Iar, pentru ca să nu creadă cineva că este vorba doar despre cuvinte şi ”dojeni părinteşti”, a venit şi lovitura de bîtă: scoaterea României din programul visa-waiver, fără nici un fel de motivare, alta decît ”alegerile” anulate! Păi, vrea cineva să spună că dacă acum la Cotroceni stătea în locul momîii Nicuşor, altă momîie, Georgescu, Administraţia Trump ne-ar fi umplut ghiozdanul cu premii şi diplome de merit? Nicidecum! Ar fi spus exact ceea ce spune şi acum, că România nu se mai califică pentru ”sprijinul politic şi militar al SUA”, întrucît a ales în fruntea ţării nişte personaje ”nevizitabile”, puternic şi rău mirositoare pentru nasul fin al apărătorilor democraţiei universale, aflaţi în înaltele funcţii ale Administraţiei de la Washington!