CARE STARE?
CARE NAŢIUNE?

Dacă m-ar fi întrebat cineva, acum vreo patruzeci de ani, cînd va veni ziua în care, într-un discurs oficial în plenul Congresului, Preşedintele Statelor Unite va folosi sintagma-chintesenţă a ceauşismului,”Epoca de Aur”, aş fi spus, fără nici o ezitare, fără să mă gîndesc nici măcar o fracţiune de secundă, din instinct, cu ochii închişi: Niciodată! Never Ever! De unde să ştiu eu că ceauşismul lui Trump poate fi mai ceauşist decît cel al lui Ceauşescu?!

Acum, ştie o lumea întreagă. Trump a anunţat oficial în Discursul său despre starea naţiunii pogorîrea ”Epocii de aur” peste America! Ea poartă, desigur, numele Trump. El nu mai este doar Preşedintele SUA, şeful executivului federal, la urma urmei, un funcţionar al statului supus legii şi greşelii. NU! El este cu totul şi cu totul altceva: ”Omul Providenţial” (!!). La pătrat, la cub, la puterea infinit! În doar cîteva luni după ce a luat în primire o Americă scufundată în mizerie, dezorganizare şi declin pe toate planurile, El a făcut să se reverse peste trupul vlăguit al naţiei apa vie a bunăstării, a securităţii individuale şi colective, liniştea şi pacea, a făcut să se prăbuşească preţurile, a adus creşterea astronomică a locurilor de muncă şi a veniturilor ”omului de rînd” prin scăderea taxelor, a umplut dincolo de margini haznaua bugetară cu încasările din tarifele aplicate atît duşmanilor cît şi prietenilor Americii. În plus, pentru că se plictisea, în timpul rămas la dispoziţie, a rezolvat din pix vreo opt războaie internaţionale care, altfel, ar fi dat foc planetei, dacă nu le stingea el, noul ”Pompier atomic de la Casa Albă”. Din loc în loc şi din cînd în cînd, desigur, înfierări cu focul etern şi necruţător al mîniei maga-proletare rezervate oponenţilor politici, democraţilor în general şi Administraţiei Biden, în special. Acelaşi şir fără de şir al cifrelor care livrează ilustrativ ”succesurile” epocii sale de aur. Nimic despre problemele Americii şi ale societăţii sale. Nimic despre uriaşele turbulenţe sociale şi economice, despre dereglajele majore generate de măsurile pompieristic-aiuristice ale Administraţiei Trump, nimic despre călcarea în picioare a legilor şi chiar a Constituţiei. Nimic despre lupta îndîrjită a lui Trump cu puterea judecătorească, inclusiv cu deciziile Curţii Supreme, pe care nu s-a sfiit să le sfideze, chiar şi cu acest prilej. Nimic despre slăbirea relaţiilor cu Europa şi aliaţii NATO, nimic despre atît de îngăduitor-binevoitoarea atitudine politică faţă de Putin şi maga-oligarhia putiniană. Răsturnînd vorbele lui Marcu (evanghelistul!), ca şi Lenin, Trump a afişat fără reţinere, cu aplomb, apăsat cu putere, chintesenţa gîndirii sale politice: cine nu e cu noi e împotriva noastră! A treia cale nu există! Acesta a fost miezul discursului despre starea naţiunii livrat de Trump. Livrat, desigur, nu oricum, ci ca un spectacol ”savuros” plin de momente înălţător-înduioşătoare, de mare cuprindere emoţională şi ”mîndrie patriotică”, folosite de Preşedinte pentru a-şi pune singur pe frunte alte şi alte coroane de lauri peste alte şi alte coroane de lauri în numele milostiveniei, al cucerniciei, al grijii sale neadormite faţă de cei oropsiţi şi, de ce nu, în numele succesului echipei naţionale masculine de hochei pe gheaţă, proaspăt medaliată cu aur la Olimpiada de iarnă din Italia!!! Circul a fost total şi extensiv. Aproape de două ore. Ceaşescu reuşea şi trei, pe la plenarele mai importante, dar ...de...nimeni nu e perfect! În plus, Ceauşescu era mereu crispat, încrîncenat sau trist şi cenuşiu cînd livra discursurile despre realizările epocii sale de aur. Trump este, dimpotrivă, mai degrabă vesel şi dornic să îşi ţină publicul treaz, reactiv. De aceea, se foloseşte cu artă şi talent de hiatusurile create, de giumbuşlucuri, glumiţe şi ieşiri în decor, pentru ca să nu piardă legătura cu publicul din sală.

Aşadar, despre ”starea de fapt” ne-am cam lămurit. Nimeni nu are vreo şansă să o afle din discursurile Preşedintelui Trump. Întrebarea este: cu se alese naţiunea (americană, desigur!) de pe urma acestei şuşanele. Răspunsul este, hotărît: cu nimic. Sau, poate încă şi mai bine spus: cu ce a venit fiecare de la el de acasă! Democraţii cu convingerea că Trump duce de rîpă democraţia şi economia Statelor Unite, că ori încotro se învîrte nu face decît să mai spargă şi să mai strice ceva, că America pierde din cauza lui atît credibilitate internaţională cît şi, mai rău, prieteni şi aliaţi. Că trebuie să găsească soluţiile pentru ca la următoarele alegeri să recîştige majoritatea nu doar în Camera Reprezentanţilor, ci şi în Senat pentru a putea, cu instrumentele puterii parlamentare, să pună capăt ”Epocii de aur Trump”. Republicanii nucleului maga-radicali, dimpotrivă, şi-au întărit convingerea că l-au apucat pe dumnezeu de un picior şi chiar dacă nu l-au ridicat oficial pe Trump la rang de divinitate, îl tratează de facto ca şi cînd ar fi! Restul maga se uită cu tot mai multă neîncredere spre alegerile viitoare şi nu prea are curaj să parieze pe sprijinul lui Trump pentru obţinerea vreunui mandat parlamentar. Dimpotrivă, distanţarea, demarcarea de trampismul radical pare să fie singura speranţă. Iar, restul?

Care rest? În America nu mai este loc pentru ”a treia cale”. Nu mai este loc pentru gîndire critică, pentru decenţă în materie politică, pentru probleme sociale reale şi pentru căutarea soluţiilor raţional-eficiente. Este loc doar pentru circ şi sînge, pentru încăierare pe viaţă şi pe moarte între două tabere, cu totul îngropate fiecare în tranşeea pe care şi-a săpat-o încă de multişor vreme. Aceasta este teribila şi cea mai abominabilă crimă comisă asupra spiritului viu al Americii, cîndva ”Ţara a celor liberi şi cămin al celor bravi”! Land of the Free and home of the Brave!