83.232 de firme radiate în 2025, specialiştii recomandă soluţii juridice înainte de închidere

83.232 de firme au fost radiate la nivel naţional în 2025, în creştere faţă de perioada similară a anului anterior, arată datele publicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei.

În spatele acestor cifre se află mii de antreprenori care au fost nevoiţi să închidă afacerile din cauza scăderii veniturilor, a problemelor de cash-flow sau a presiunilor fiscale, subliniază sursa menţionată. Specialiştii în drept comercial avertizează însă că radierea nu este întotdeauna singura opţiune şi, în multe cazuri, nici cea mai sigură, conform comunicatului. Deciziile luate fără consultanţă juridică pot genera pierderi suplimentare, litigii sau chiar responsabilitatea personală a administratorilor faţă de creditori, mai adaugă sursa precizată.

Avocat specializat ȋn drept comercial, Răzvan Popescu, a explicat: „Mulţi antreprenori confundă o perioadă dificilă cu sfârşitul afacerii. În realitate, legislaţia românească oferă mai multe mecanisme prin care activitatea poate fi temporar suspendată sau restructurată, astfel încât compania să aibă timp să se redreseze. Închiderea nu ar trebui să fie primul pas, ci ultimul”, potrivit comunicatului.

Astfel, prin intermediul unei Hotărâri a Adunării Generale a Asociaţilor / Acţionarilor, o societate este liberă să dispună suspendarea temporară a activităţii pentru un interval de timp care poate fi folosit în vederea unei negocieri cu creditorii, explică sursa citată. Prin intermediul negocierilor, compania poate beneficia de o restructurare a creditelor / liniilor de credit, se arată în comunicat. Aceeaşi măsură poate fi dispusă şi prin intermediul unui plan de reorganizare stabilit în cadrul procedurii de insolvenţă, specifică sursa citată.

Anul trecut, potrivit datelor ONRC, 19.586 de companii şi-au suspendat activitatea, iar alte 7.553 de societăţi comerciale şi persoane fizice autorizate au ales soluţia intrării în insolvenţă, menţionează sursa precizată.

Potrivit art. 227 din Legea societăţilor nr. 31/1990, dizolvarea unei societăţi - finalizată cu lichidarea şi radierea sa - poate surveni în mai multe situaţii, se arată în comunicat. Acestea includ de la expirarea duratei de funcţionare sau imposibilitatea realizării obiectului de activitate, până la hotărârea adunării generale, conflicte grave între asociaţi, faliment ori alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv, conform comunicatului. În unele cazuri, închiderea devine astfel o obligaţie legală, nu o opţiune, potrivit sursei menţionate anterior.

Dizolvarea şi lichidarea presupun paşi formali, relaţii cu creditorii, stingerea obligaţiilor fiscale şi respectarea unor termene clare, precizează sursa citată. Orice eroare procedurală poate atrage costuri suplimentare sau riscuri juridice pentru fondatori, conform comunicatului.

Avocatul Răzvan Popescu a declarat: „Când există datorii, litigii sau neînţelegeri între asociaţi, procesul de închidere devine mult mai complex. Un avocat poate evalua riscurile, poate negocia cu creditorii şi poate alege cea mai sigură cale juridică, fie că vorbim despre reorganizare, suspendare temporară sau lichidare controlată. Rolul nostru este să protejăm antreprenorul, nu doar să radiem firma”, potrivit sursei citate.

În anumite situaţii, Legea societăţilor permite realizarea operaţiunii de dizolvare în mod concomitent cu procedura de lichidare, subliniază sursa citată. Această abordare nu poate fi folosită decât în măsura în care societatea nu înregistrează datorii către diverşi creditori, menţionează sursa citată. În practică însă, au fost semnalate mai multe cazuri în care societăţi cu datorii au menţionat în mod nereal lipsa acestora şi au apelat la procedura dizolvării şi lichidării concomitente, conform comunicatului.

„O astfel de practică este nelegală şi poate angaja răspunderea societăţii pentru toate prejudiciile cauzate, răspundere care poate fi antrenată prin calea procedurală specială a opoziţiei la dizolvare şi lichidare. În măsura în care o astfel de acţiune este admisă, societatea este obligată să repare toate prejudiciile cauzate creditorului care promovează acţiunea”, precizează specialistul, potrivit comunicatului de presă.

În practică, numeroase companii pot evita închiderea definitivă prin soluţii precum suspendarea temporară a activităţii, eşalonarea obligaţiilor fiscale, restructurarea datoriilor sau proceduri de reorganizare care permit continuarea businessului sub protecţie juridică, se arată în comunicat. Aceste abordări oferă timp pentru atragerea de capital, renegocierea contractelor şi adaptarea modelului de business la noile condiţii de piaţă, evidenţiază sursa menţionată.

Conform comunicatului, în oricare dintre procedurile alese, conducerea societăţii trebuie să îşi bazeze decizia pe o serie de aspecte-cheie, precum:

-situaţia reală a tuturor activelor şi pasivelor societare

-situaţia tuturor creditorilor societăţii şi impactul demarării de către aceştia a eventualelor proceduri de recuperare a creanţelor, prin litigii comerciale, proceduri de insolvenţă, executări silite etc.

-situaţia tuturor debitorilor societăţii şi posibilitatea de recuperare a creanţelor - de exemplu, se va ţine cont de starea de insolvabilitate / insolvenţă a unora dintre debitori

-posibilitatea de a înstrăina o parte din activele societăţii pentru stingerea datoriilor către creditori

-posibilitatea de a atrage surse de finanţare interne - din partea unor creditari asociaţi sau acţionari - şi/sau externe, prin împrumuturi de la terţi, investiţii sub formă de majorare de capital social, parteneriate etc.

Consultarea unui expert juridic şi, în anumite cazuri, a unuia în contabilitate este esenţială înainte de a alege oricare dintre procedurile menţionate anterior, mai adaugă sursa precizată.

„Specialiştii pot realiza o radiografie clară a situaţiei juridice şi economice a societăţii, care poate fi folosită ca punct de fundamentare a deciziei. În lipsa stabilirii cu certitudine a acestei situaţii, orice demers făcut este lipsit de predictibilitate, fapt care nu ar fi de un real ajutor pentru redresarea situaţiei societăţii în cauză”, subliniază Răzvan Popescu, potrivit comunicatului.

„O firmă nu trebuie închisă din panică. De multe ori, are nevoie doar de o strategie corectă şi de timp pentru a o pune în aplicare. Iar atunci când dizolvarea este inevitabilă, aceasta trebuie făcută în mod controlat, astfel încât antreprenorul să iasă din proces în siguranţă”, concluzionează avocatul, conform sursei citate.