Calotele glaciare din Groenlanda şi Antarctica se topesc de şase ori mai rapid decât în anii 1990

Calotele glaciare din Groenlanda şi Antarctica pierd gheaţă de aproximativ şase ori mai rapid decât în anii 1990, pe fondul încălzirii globale. Accelerarea topirii ameninţă să contribuie la creşterea nivelului mării şi amplifică riscurile asociate avalanşelor şi instabilităţii aprovizionării cu apă, potrivit unor rapoarte publicate de Iniţiativa internaţională pentru criosferă şi climă (ICCI) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), citate de DPA. Documentele avertizează asupra consecinţelor pe termen lung pe care le-ar putea avea asupra rezervelor globale de gheaţă depăşirea temporară a pragului de încălzire de 1,5 grade Celsius faţă de nivelurile preindustriale.

• Depăşirea temporară a pragului de 1,5 grade Celsius

În 2015, prin Acordul de la Paris, comunitatea internaţională şi-a stabilit obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, pentru a reduce riscul celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, atingerea acestui obiectiv devine însă tot mai dificilă, iar depăşirea temporară a pragului este considerată tot mai probabilă. Acest scenariu este cunoscut drept „depăşire” a ţintei climatice. Pentru a reveni ulterior sub acest prag, omenirea ar trebui să ajungă la emisii nete negative de dioxid de carbon, ceea ce presupune eliminarea din atmosferă a unei cantităţi mai mari de CO₂ decât cea emisă. Autorii rapoartelor avertizează că sistemele de gheaţă ale planetei reacţionează inevitabil chiar şi la o depăşire temporară a pragului de încălzire. Efectele pot persista mult timp, inclusiv după reducerea temperaturilor globale.

• Permafrostul amplifică riscurile climatice

O încălzire mai accentuată şi de durată mai lungă ar accelera şi dezgheţarea permafrostului, stratul de sol care rămâne îngheţat pentru perioade îndelungate. Dezgheţarea acestuia poate elibera în atmosferă dioxid de carbon şi metan, amplificând efectul de seră. Potrivit rapoartelor, emisiile provenite din permafrost pot ajunge la o scară comparabilă cu cele generate de ţări industrializate. Consecinţele nu sunt doar climatice. Instabilitatea solului poate afecta fundaţiile clădirilor, drumurile şi alte infrastructuri din regiunile reci. În plus, încălzirea poate creşte riscul unor alunecări de teren şi al incendiilor de vegetaţie.

• Efecte asupra nivelului mării şi resurselor de apă

Pierderea accelerată a gheţii din Groenlanda şi Antarctica contribuie la creşterea nivelului global al mării, cu efecte asupra zonelor de coastă şi a comunităţilor expuse inundaţiilor.

În regiunile dependente de gheţari pentru alimentarea râurilor, modificările rezervelor de gheaţă pot afecta disponibilitatea apei, atât pentru populaţie, cât şi pentru agricultură şi producţia de energie. Rapoartele ICCI şi UNEP subliniază astfel că depăşirea pragului de 1,5 grade Celsius nu reprezintă doar o problemă legată de temperaturile globale, ci şi un risc pentru ecosisteme, infrastructură şi securitatea resurselor de apă.