CNAS: Reforma reală nu înseamnă „spargerea monopolului”, ci autonomie şi cheltuirea corectă a banilor

Preşedintele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Horaţiu‑Remus Moldovan, afirmă că adevărata reformă a sistemului sanitar nu constă în desfiinţarea modelului actual, ci în acordarea unei autonomii reale instituţiei şi în utilizarea eficientă a fondurilor pentru pacienţi. Declaraţiile vin în contextul dezbaterilor privind modificarea modului de administrare a fondului social de sănătate şi introducerea unor case de asigurări private. Şeful CNAS subliniază că sistemul actual are un avantaj major: asigură un pachet de servicii relativ uniform pentru toţi cetăţenii, indiferent de venit sau stare de sănătate.

Potrivit acestuia: modelul actual este unul solidar, în care contribuţiile celor sănătoşi îi susţin pe cei bolnavi; transferul fondului către administrare privată ar transmite un semnal periculos privind rolul statului; România nu se află într-o situaţie de colaps instituţional care să justifice o astfel de schimbare. El avertizează că introducerea mai multor case de asigurări, inclusiv private, poate duce, dacă nu există reglementări stricte, la: selecţia pacienţilor (favorizarea celor tineri şi sănătoşi); creşterea costurilor administrative; apariţia unei „sănătăţi cu două viteze”.

• Problema reală: lipsa autonomiei CNAS

Moldovan susţine că autonomia instituţiei este, în practică, limitată. Deşi CNAS este teoretic autonomă, în realitate: nu îşi poate stabili independent politica de contractare; este obligată uneori să finanţeze structuri spitaliceşti ineficiente;

nu poate redirecţiona rapid fondurile către servicii moderne sau prevenţie.

„Nu contează întotdeauna ce doresc pacienţii, ci ce doreşte Ministerul Sănătăţii”, afirmă el.

• Ce ar însemna o reformă reală

Preşedintele CNAS propune o serie de direcţii concrete: autonomie reală a instituţiei; contractarea liberă a serviciilor în funcţie de nevoile pacienţilor; digitalizarea completă a sistemului medical; finanţare bazată pe performanţă; transparenţă în achiziţiile din spitale; dezvoltarea asigurărilor complementare voluntare. El mai atrage atenţia că o parte importantă a problemelor nu ţin de modelul de asigurare, ci de managementul spitalelor, în special în zona achiziţiilor ineficiente şi netransparente.