Comisia Europeană pregăteşte achiziţii comune în domeniul apărării

Intrarea în cel de-al doilea an de conflict armat ruso-ucrainean şi continuarea acordării unui sprijin militar substanţial autorităţilor de la Kiev, în condiţiile în care stocurile de echipamente militare şi muniţie din statele membre ale Uniunii Europene se situează la cote minime, i-au determinat pe oficialii Comisiei Europene să ia în calcul un plan de achiziţie comună de armament, muniţie şi echipamente militare.

Nu ar fi prima dată când Comisia de la Bruxelles şi statele membre ar achiesa cu privire la o achiziţie comună, primul pas fiind făcut în pandemia Covid-19 când au fost achiziţionate vaccinurile anti-Sars-Cov2. A mai existat o încercare de stabilire a unei achiziţii comune de gaze naturale, după criza provocată anul trecut de Federaţia Rusă care a redus drastic livrările de gaze naturale către statele din UE, ba chiar le-a sistat perioade îndelungate de timp, dar negocierile purtate de liderii europeni au rămas fără rezultat.

Acum, în contextul în care Federaţia Rusă pregăteşte o nouă ofensivă militară în Ucraina şi îi va arunca în luptă pe cei 300.000 soldaţi mobilizaţi în toamna anului trecut şi în care forţele ucrainene au nevoie acută de armament şi muniţie a apărut ideea unei achiziţii comune la nivel european pentru statele membre.

Primul oficial de la Bruxelles care se opune unei astfel de achiziţii este austriacul Johannes Hahn, comisarul european pentru buget, care a declarat la finalul săptămânii trecute că o astfel de achiziţie nu poate fi finanţată din bugetul Uniunii Europene, deşi au apărut rapoarte care susţin că blocul comunitar analizează finanţarea din resurse proprii a achiziţiei de echipamente militare şi negocierea în comun a unor contracte privind achiziţia de muniţie. Ideea negocierii în comun a unor astfel de contracte a fost exprimată şi la întâlnirea miniştrilor de externe din statele membre UE, la începutul săptămânii trecute, drept un mijloc de a oferi sprijin rapid Ucrainei.

Din ce observăm, asistăm la o schimbare ideologică la nivelul UE, care, dintr-un proiect de pace, se deplasează din ce în ce mai mult în domeniul militar, atât timp cât se vorbeşte despre apărarea comună europeană, despre o industrie comună în domeniul apărării şi, mai nou, de achiziţii militare comune. Instituţiile europene de la Bruxelles au început încă de anul trecut să ramburseze parţial costul armelor şi muniţiilor furnizate de statele membre UE către Kiev, iar mai nou Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, este partizanul în spaţiul public a unor subiecte controversate cum ar fi livrarea către Ucraina a mai multor avioane de luptă.

Faţă de aceste mişcări, comisarul Johannes Hahn a reiterat că Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene nu permite achiziţii militare comune şi a precizat că Facilitatea Europeană pentru Pace (EPF) -(n.red.- fondul din care a fost rambursată parţial contravaloarea armelor şi muniţiilor donate Ucrainei de către statele membre UE) - este un fond "în afara bugetului" şi că a fost structurat pentru a permite membrilor UE din afara NATO să trimită Ucrainei ajutoare neletale.

"Aceasta este o structură interguvernamentală în care fiecare stat membru poate contribui şi oferi sprijin", a spus Johannes Hahn.

Lucrurile nu par a sta aşa cum afirmă Johannes Hahn. Potrivit datelor din raportul publicat, în 21 februarie 2023, de Biblioteca Parlamentului britanic, document care se referă la asistenţa militară oferită Ucrainei pe tot parcursul anului trecut, reiese că Uniunea Europeană a furnizat Ucrainei prin Facilitatea Europeană pentru Pace (EPF), nu doar arme neletale, ci şi arme letale. Sprijinul în acest sens a fost aprobat după invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie anul trecut şi este pentru prima dată în istoria UE, când a fost aprobată furnizarea de arme letale unei ţări terţe. Primul pachet de sprijin a inclus trimiterea de arme în valoare totală de 450 milioane euro, la care s-a adăugat livrarea de provizii neletale, cum ar fi combustibilul şi echipamentele de protecţie, pentru care UE a alocat 50 milioane euro. Cu alte cuvinte, austriacul Johannes Hahn, comisarul european pentru buget, se află într-o gravă eroare.

Acelaşi raport mai notează că UE a angajat 3,6 miliarde euro în livrarea de armament letal şi neletal. EPF avea stabilit iniţial un plafon financiar de 5 miliarde euro pentru perioada 2021-2027, din care ajutorul acordat Ucrainei, de 3,6 miliarde euro, reprezintă 72%. Pentru a asigura sustenabilitatea financiară a acestui fond, în decembrie 2022, Consiliul de Miniştri ai Apărării din UE a convenit majorarea plafonului financiar cu 2 miliarde euro, cu posibilitatea unei noi creşteri într-o etapă ulterioară. La începutul acestui an, reprezentanţi ai Comisiei Europene au declarat neoficial pentru politico.eu că funcţia Facilităţii Europene pentru Pace trebuie reevaluată prin prisma continuării conflictului armat din Ucraina.

Astfel că Facilitatea Europeană pentru Pace este acum prinsă în discuţiile privind achiziţiile comune de muniţie şi armament ale Uniunii Europene, propunerea venind pe fondul temerii că Ucraina nu mai dispune de muniţia necesară pentru a menţine actuala linie a frontului. Printr-o achiziţie comună de armament şi muniţie la nivel european se urmăreşte obţinerea unor preţuri mai mici, Comisia urmând a negocia în numele statelor membre, după care armamentul şi muniţia achiziţionate vor fi trimise statelor respective, dar şi Ucrainei.

Această posibilitate este analizată acum de oficialii de la Bruxelles care caută noi modalităţi pentru întocmirea unor acorduri de cumpărare în avans care să permită UE să cumpere armament de la companiile din industria de apărare.

Ideea de a pune în comun resursele pentru a procura arme şi pentru a rezolva problema actuală a epuizării stocurilor militare ale Europei, în timp ce furnizează armament şi muniţie Ucrainei, a fost exprimată şi în noiembrie 2022 de Josep Borrell şi de Thierry Breton - comisarul UE pentru piaţa internă - care au trimis o scrisoare miniştrilor apărării, prin care au sugerat stabilirea unui plan comun de achiziţie masivă de echipamente militare, armament şi muniţie. Cei doi au comparat actuala situaţie generată de conflictul din Ucraina cu pandemia de coronavirus, în timpul căreia statele membre UE au permis Comisiei Europene să negocieze un contract la nivelul întregului bloc comunitar pentru cumpărarea de vaccinuri.

Acest plan a căpătat noi valenţe, după intervenţia de săptămâna trecută a premierului estonian Kaja Kallas, care a adus drept argument faptul că în timp ce Ucraina se confruntă zilnic cu un bombardament masiv din partea Rusiei, Occidentul nu poate să ţină pasul livrărilor necesare autorităţilor de la Kiev pentru organizarea apărării.

Numai că achiziţia comună de armament trebuie să treacă de factorul politic, ceea ce pare a fi mai greu decât în cazul achiziţiei vaccinurilor anti-Covid dacă luăm în calcul poziţia austriacului Johannes Hahn, comisarul european pentru buget.

Mai mult, deşi Comisia a propus deja un nou fond care ar ajuta la achiziţionarea de capacităţi de apărare - Actul european privind consolidarea industriei de apărare prin intermediul achiziţiilor comune (EDIRPA) -, instituţia de la Bruxelles îşi propune să aloce doar 500 milioane euro, iar acordul privind EDIRPA se află încă pe parcursul lent al procesului instituţional al Uniunii Europene şi se pare, potrivit lui Johannes Hahn, că nu va exista un acord politic cu privire la acest fond până la finalul anului 2023.

Cu toate acestea, dacă se va întruni unanimitatea politică cu privire la aspectele de mai sus, rămâne de văzut modalitatea în care vor fi negociate contractele de achiziţie comună în domeniul militar. Nu de alta, dar UE s-a confruntat cu experienţa nefastă a negocierii directe prin intermediul WhatsApp a contractelor de achiziţie comună a vaccinurilor, purtată netransparent de Ursula von der Leyen - preşedintele Comisiei Europene - şi Albert Bourla, CEO-ul companiei Pfizer.