CONFERINŢA „ENERGIA ÎN PRIZĂ” Irene Mihai, RPIA: ”Trebuie să accelerăm investiţiile”

În prezent ne aflăm într-o tranziţie accelerată, mai ales prin prisma faptului că noi, ca industrie regenerabilă, punem foarte mulţi gigawaţi în funcţiune, iar asta schimbă foarte mult componenţa mixului energetic, declară Irene Mihai, Policy Officer RPIA, menţionând: ”Suntem într-un moment în care trebuie să accelerăm investiţiile, să eliminăm orice barieră care mai există şi să continuăm să punem lucruri în funcţiune”.

Irene Mihai mai afirmă: ”Sectorul fotovoltaic nu doar a crescut, este sectorul cu cea mai mare expansiune din întreg sistemul energetic naţional. În 2022, când a reînceput valul investiţional, noi aveam doar 1,4 gigawaţi instalaţi în capacităţi fotovoltaice, doar în parcuri de mari dimensiuni. Numărul prosumatorilor era foarte mic. Suntem în 2026, anul nu s-a încheiat, însă acum avem peste 8,5 gigawaţi instalaţi. Deci, vorbim despre 7 gigawaţi adăugaţi într-o perioadă de patru ani, cu perspective de creştere de până la 14 gigawaţi, conform estimărilor noastre, până în 2030. Sectorul fotovoltaic are şi stocarea asociată. Ca tendinţă pe care o observăm, nu prea mai există proiecte noi care să nu conţină şi partea de stocare. România este, aşa cum o numeşte The Economist, campionul energiei regenerabile şi a dezvoltat acest model relativ diferit faţă de celelalte ţări europene, prin adăugarea stocării mult mai devreme în procesul de dezvoltare. Adică vorbim despre hibridizări din stadii incipiente ale investiţiilor sau chiar de la început. Aşadar, fotovoltaicul poate să «mai ducă» doar dacă este completat de stocare. Este nevoie de investiţii în reţele. Nu putem să continuăm fără să dezvoltăm infrastructura existentă, pe de-o parte, să o modernizăm pe cea pe care o avem şi să mergem către extinderea ei”.

Abordând nevoia unor scheme de sprijin pentru sectorul fotovoltaic, Irene Mihai afirmă: ”Dacă vorbim despre orizontul 2030, deci pe termen foarte scurt, avem o piaţă care începe să se maturizeze şi să meargă şi în direcţia de a se descurca fără scheme de sprijin. Cu toate acestea, trebuie să gândim pe termen lung pentru că noi, ca ţară, avem un obiectiv foarte ambiţios de decarbonizare a industriei şi nu numai, până în 2045. România îşi asumă să devină net-zero până în 2045, cu cinci ani mai devreme decât ţinta europeană. În acest context, capacităţile de fotovoltaic şi de eolian trebuie să se dezvolte în continuare. Acestea nu se pot dezvolta într-un sistem bazat pe comerciant, mai ales pentru că vorbim despre o competitivitate din ce în ce mai mare a investiţiilor. Un alt lucru important este direcţia CFD-urilor (contract pentru diferenţă) care trebuie să fie integrate în politicile energetice. Nu este ceva ce-am descoperit noi ca ţară recent, este ceva ce, la nivel european, e deja stabilit prin noul design al pieţei. Aşadar, pe termen mediu şi lung o să avem nevoie în continuare de schimbări pe partea de susţinere”.

• ”Energia fotovoltaică este cea mai ieftină din sistem”

Energia fotovoltaică este cea mai ieftină din sistem, pentru că nu are costuri operaţionale ridicate, nu are costuri cu resursa primară, afirmă Irene Mihai, adăugând: ”Este cea mai ieftină energie care poate fi activată. Dacă ne uităm la ce se întâmplă deja prin aportul energiei fotovoltaice, trebuie să observăm perspectiva europeană: de la începutul crizei din Orientul Mijlociu, UE a plătit 90 de milioane de euro în importuri de combustibil. Vorbim aici doar despre infrastructură existentă, deci nu despre noi megawaţi adăgaţi în infrastructura de combustibil fosil. Ar fi putut să fie mult mai mari aceste costuri dacă nu aveam surse regenerabile.

Energia fotovoltaică, de exemplu, a ajutat la evitarea a aproximativ 40 de milioane de euro în importuri. La nivel naţional, vedem că ponderea este din ce în ce mai mare şi acoperă o parte din ce în ce mai mare a cererii. Conform datelor Transelectrica, suntem undeva la 50% acoperit doar din fotovoltaic. Deci, potenţialul este aici, dar atât timp când nu decuplăm preţul de costul combustibililor fosili, nu o să vedem o scădere reală. Am două exemple concrete în acest sens - dacă ne uităm la Spania, preţul mediu pe piaţa angro a fost de 50-60 de euro pe megawat, anul trecut. În Italia, a fost 127 de euro. Diferenţa dintre cele două este mixul energetic. Spania are un sistem bazat preponderent pe surse regenerabile, în timp ce Italia este foarte dependentă de gaz. Deci, este o discrepanţă foarte mare în două ţări vecine, tocmai datorită mixului lor energetic. Aşa că, pe măsură ce adăugăm mai multe surse regenerabile şi mai multe surse cu costuri reduse, preţul o să scadă. Dar, trebuie să investim şi în reţele, ca să putem să beneficiem de toată această energie care se produce. Şi trebuie, totodată, să avem o mai bună integrare a acestui sistem. Necesarul de investiţii ar fi de cel puţin 10 miliarde de euro”.

• ”CFD şi PPA - două direcţii pe care ar trebui să le urmăm”

Oficialul RPIA consideră că instituţiile actuale din domeniu ar trebui să aibă o mai bună coordonare şi să implementeze strategiile şi planurile existente, subliniind: ”Toate instrumentele există. CFD-urile, PPA-urile (n.r. Power Purchase Agreement - un contract pe termen lung pentru achiziţia de energie electrică) sunt două direcţii pe care ar trebui să le urmăm ca să putem să avem o mai bună vizibilitate a producţiei şi a consumului şi, vorbind despre consumatorul industrial, PPA-urile ar putea să rezolve această problemă, să asigure o predictibilitate determinată. Cu toate acestea, vedem o reticenţă în semnarea de astfel de contracte. PPA-urile au fost blocate zece ani. Timp de zece ani nu s-a putut semna un astfel de contract. În 2021 s-a trecut la liberalizarea pieţei, iar piaţa a început uşor-uşor, să meargă în direcţia semnării contractelor pe termen lung. Totuşi, mai avem nevoie de nişte paşi care există în teorie, dar trebuie implementaţi. Mă refer la garanţiile de origine care, la momentul actual, nu pot fi tranzacţionate în afara României, nu au o valoare financiară. Ele există, dar nu pot fi valorificate la nivelul la care ar trebui. Mai este aderarea la asociaţia organismelor emitente, Association of Issuing Bodies, care ar permite tranzacţionarea transfrontalieră a garanţilor de origine. Deci, ar putea exista o creştere a cererii din ţări adiacente şi astfel ar fi susţinute, pe de-o parte, investiţiile în surse regenerabile şi nu numai, şi, în acelaşi timp, semnarea de contracte pe termen lung. Deci, măsurile există, ele trebuie doar implementate şi coordonate”.

• ”Lanţul valoric, concentrat în afara Europei”

Irene Mihai declară că lanţul valoric, în special în zona de fotovoltaic, este concentrat în afara Europei, peste 80% din capacitatea totală fiind în China, din punct de vedere al dimensiunii producţiei. Domnia sa subliniază: ”Nu vorbim, însă, despre aceeaşi echivalenţă ca dependenţa de combustibilii fosili pentru că echipamentul, odată intrat în piaţa europeană, produce aici energie curată şi ieftină timp de 20-30 de ani, poate chiar mai mult în funcţie de tehnologia folosită. Sunt echipamente care nu pot fi supuse unui embargo atât timp cât ele au intrat deja pe piaţă. China nu este singurul producător de astfel de echipamente, avem o creştere a capacităţii de producţie în Turcia, India şi alte ţări. Deci, alternativele există. Vedem şi o încercare de revitalizare a investiţiilor la nivel european. Deci, nu suntem pe deplin dependenţi de China din această perspectivă”.

• ”În securitatea cibernetică, cel mai important lucru este forţa de muncă”

Cel mai important lucru, atunci când vine vorba de securitate cibernetică, este partea de forţă de muncă, respectiv modul în care angajaţii care lucrează în acest domeniu se raportează la securitatea cobernetică, spune Irene Mihai. Domnia sa explică: ”Dacă ne uităm la atacurile care au avut loc de-a lungul timpului, multe dintre ele au fost cauzate de lipsa unei igiene cibernetice în sensul în care au fost accesate diferite link-uri sau au fost introduse în diverse echipamente stick-uri USB. De genul acesta de provocări de securitate cibernetică vorbim în principal”.

Irene Mihai mai spune că sectorul fotovoltaic nu trebuie să fie considerat ”o sperietoare” atunci când vine vorba de securitate cibernetică, ci ”să privim în ansamblu”, toate echipamentele conectate la reţea, în mod special la internet, fiind vulnerabile, iar de aceea trebuie sporit gradul de conştientizare a lucrurilor care nu trebuie făcute, astfel încât să fie evitate atacurile.