CONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" - EDIŢIA A IX-A / VALENTIN DRĂGOI, MANAGING PARTNER DT LAWYERS:"Susţin reinserţia în legislaţia naţională a instituţiei retractului litigios"

Retractul litigios este un mecanism juridic ce nu a mai fost considerat compatibil cu spiritul liberal al noii legislaţii, deodată ce Codul Comercial a fost comasat în Noul Cod Civil, însă poate fi privit ca o veritabilă excepţie de la principiul libertăţii contractuale, spune Valentin Drăgoi, Managing Partner la DT Lawyers.

Domnia sa declară: "Pentru temperarea celor care susţin că această instituţie este retrogradă, pentru că există şi astfel de voci, ţin să le reamintesc că această instituţie de drept fiinţează în Franţa, în Spania, chiar şi peste Ocean, în Canada. Retractul litigios ar putea aduce multe beneficii în raport cu protecţia debitorilor insolvenţi persoane fizice, şi nu numai atât, ar putea avea şi un impact major asupra configuraţiei tabelului obligaţiilor societăţilor insolvente. Aşadar, susţin reinserţia în legislaţia naţională a instituţiei retractului litigios".

Valentin Drăgoi exemplifică: "Este unanim recunoscut că persoanele fizice suferă de pe urma deciziilor manageriale neinspirate luate prin voinţa societară, şi într-un final ajung să fie executate silit în calitate de fidejusori, în urma garantării creditelor contractate pentru desfăşurarea activităţii comerciale. Aceste creanţe ajung să fie cesionate către instituţii specializate în recuperarea creanţelor, băncile îndeosebi apelând în mod frecvent la asemenea operaţiuni pentru curăţarea bilanţului şi pentru reducerea provizioanelor constituite pentru acoperirea eventualelor pierderi aferente unui credit neperformant. În măsura în care o persoană fizică ar ajunge în ipostaza executării silite ca urmare a garantării unui împrumut contractat de către societate, aceasta ar putea fi în măsură să apeleze la instituiţia retractului litigios, achitând suma ce reprezintă costul cesiunii şi spezele contractului, de cele mai multe ori infimă în raport de cuantumul creanţei, eliminând astfel riscul executării silite".

În aceeaşi manieră, spune domnia sa, conform dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 85/2014, fidejusorul ia locul cedentului în tabelul obligaţiilor. "Cedentul a vândut creanţa, iar debitorul cedat a achitat-o la preţul convenit între cedent şi cesionar", subliniază Valentin Drăgoi, concluzionând: "În felul acesta, s-a eliminat posiblitatea ca recuperatorii de creanţe, de cele mai multe ori înregistrate în paradisuri unde nu sunt taxate firesc pentru profitul realizat, să colecteze creanţe pentru preţuri modice, nereale".