De ce aurul nu mai reuşeşte să strălucească într-o lume marcată de incertitudine

Aurul pare că nu mai reuşeşte în ultima vreme să profite de condiţiile care, în mod normal, l-ar susţine. Această tendinţă este surprinzătoare, având în vedere că acţiunile au scăzut, indicele dolarului se situează cu mult sub valorile din 2025, achiziţiile de titluri de stat au crescut, iar randamentele reale au scăzut. În plus, tensiunile geopolitice nu par să se atenueze. Cu toate acestea, evoluţiile aparent favorabile aprecierii aurului nu au reuşit să îi inverseze declinul. După ce a atins aproape 5.600 de dolari pe uncie în ianuarie 2026, metalul preţios a scăzut la aproximativ 4.000 de dolari pe uncie. De la începutul anului, aurul a pierdut aproape 7% din valoare, dintre care peste 2,5% s-au înregistrat săptămâna trecută, iar faţă de maximul istoric din ianuarie a înregistrat o scădere de peste 28%.

Problema este că aurul nu generează nici dobânzi, nici dividende, ceea ce îl face mai puţin atractiv atunci când randamentele obligaţiunilor ajustate la inflaţie sunt ridicate. De aceea, o creştere a aversiunii faţă de risc nu se traduce neapărat în achiziţii de aur. Investitorii care caută lichiditate sau doresc să-şi reducă expunerea generală a portofoliului pot vinde aurul împreună cu alte active. Preţul ţiţeiului Brent, care depăşeşte 110 de dolari pe baril, adaugă o nouă sursă de incertitudine. Tensiunile din Orientul Mijlociu pot spori atractivitatea aurului ca instrument de acoperire împotriva riscurilor geopolitice, dar preţurile mai mari ale energiei riscă, de asemenea, să prelungească politica monetară restrictivă. Pieţele atribuie o probabilitate de aproximativ 90% menţinerii ratelor dobânzii neschimbate la şedinţa din octombrie a Rezervei Federale a SUA, în timp ce continuă să favorizeze o nouă majorare în decembrie. O pauză în această lună nu ar semnala neapărat o relaxare.

Atunci când comparăm piaţa instrumentelor derivate cu cea a instrumentelor garantate cu aur fizic, putem obţine însă o altă perspectivă. Potrivit World Gold Council, ETF-urile globale pe aur au atras 10 miliarde de dolari în septembrie, aducând intrările din al treilea trimestru la un nivel record de 31 de miliarde de dolari. Rezervele deţinute de aceste instrumente au atins 4.256 de tone, în ciuda scăderii preţurilor. Aceste cifre sunt anterioare ultimei corecţii, dar arată cum cererea de investiţii poate rămâne robustă chiar şi pe fondul scăderii preţurilor. Săptămâna trecută, potrivit Consiliului Mondial al Aurului, pe fondul scăderii preţului aurului, ETF-urile globale pe aur au înregistrat ieşiri de capital - concentrate în America de Nord, în timp ce investitorii europeni au continuat să adauge aur în portofoliile lor pe fondul volatilităţii pieţei obligaţiunilor din regiune. Poziţiile lungi nete pe contractele futures s-au redus pe măsură ce preţul aurului a scăzut, iar traderii de opţiuni au rămas pesimişti pe termen scurt.

Avem, de asemenea, cursa pentru inteligenţa artificială (AI), care poate împinge preţurile aurului în direcţii opuse: aceasta susţine cererea de aur utilizat în electronice, deşi într-o măsură limitată, dar boom-ul investiţional poate menţine, de asemenea, ratele reale ale dobânzii la un nivel ridicat, făcând un activ fără randament mai puţin atractiv. Efectele financiare ar putea, prin urmare, să conteze mai mult decât cantitatea suplimentară de metal consumată de hardware-ul AI.

De la începutul anului 2026, metalul galben a înregistrat 103 zile pozitive şi 101 zile negative. Dacă ne uităm doar la aceste cifre, pare o distribuţie echilibrată. Însă în spatele acesteia se ascunde o asimetrie semnificativă: pierderile acumulate în fazele de corecţie au depăşit câştigurile obţinute în zilele favorabile. Cinci dintre primele nouă luni ale anului s-au încheiat pe teritoriu negativ, iar octombrie se va alătura probabil acestora. Numai în luna iunie s-a înregistrat o scădere de peste 10%. Iar acest lucru dezvăluie adevărata problemă a aurului. În prezent, aceasta s-ar putea să nu fie absenţa cumpărătorilor de aur. Este mai probabil ca achiziţiile să nu reuşească să compenseze presiunea de vânzare într-un context financiar şi geopolitic extrem de complicat.