Editorial

Acţiunea se petrece la curtea PSD-ului.

Reproduc cîteva rînduri dintr-o ştire BBC, transmisă cu cîteva zile în urmă: "Impactul politic al atentatelor de la Londra - unitatea naţională.

Anunţata demisie a Guvernului ilustrează trecerea de la o criză latentă la o criză efectivă.

G8 este semnul sub care stă, zilele acestea, politica internaţională.

Partidele politice trăiesc într-o altă lume: a lor. Între acest tărîm sideral şi România reală, prăpastia se adînceşte.

La capacitatea de organizare pe care o dezvoltăm, ca societate, faptul de a avea de administrat o ţară cum este România devine o povară tot mai greu de suportat, pentru orice guvernare.

Guvernul României beneficiază de asistenţă tehnică internaţională pentru înfiinţarea agenţiilor de rating, denumite uzual şi companii de evaluare a riscului de credit.

"România este o ţară pe care cu cît o cunoşti mai bine, cu atît o înţelegi mai puţin".

Starea vremii rămîne incertă şi nici starea politicii nu este mai clară.

În România, spaţiul politic se dilată. De la majoritatea prezidenţială care, în decembrie 2004, aducea la guvernare Alianţa, la coabitarea demonstrativ schiţată la începutul acestei săptămîni, nu au trecut decît şase luni.

Defuncta moţiune de cenzură a evidenţiat din nou, din păcate, o serie de tare ale clasei politice care, pe parcursul celor cincisprezece ani de parlamentarism liber, s-au cronicizat pînă la a deveni definitorii, indiferent de numele partidelor...

România a intrat în era unanimităţilor formale. Pentru partide politica nu mai este competiţie internă, ci opoziţie de faţadă în raport cu partidele concurente (dar complice) şi conformitate absolută în organizaţie.

După eşecul aprobării Constituţiei Europene în Franţa şi Olanda, după decizia de a îngheţa procedurile de ratificare pentru un timp nedefinit, eşecul reuniunii la vîrf a Consiliului European din Luxemburg!

Guvernul a trecut de moţiunea de cenzură.

Aşa se întreba şi Nătăfleaţă, cel cu para mălăiaţă!

Cred că şi omul cel mai rezonabil, cel care a urmărit cu infinită răbdare trecerea chinuitoare a timpului în dramatica odisee a ziariştilor români luaţi ostateci în Irak, are azi toate motivele să spună un răspicat "DESTUL!" şi să...

Criza europeană nu mai este, dovadă ultimul Consiliu European de la Bruxelles, doar una de etapă.

Restructurarea scenei politice româneşti îşi aşteaptă încă scenariul.

În ziua în care se împlineau 15 ani de la "marea mineriadă", Miron Cozma a fost eliberat după ce Judecătoria din Craiova a admis contestaţia depusă de fostul lider al minerilor din Valea Jiului împotriva mandatului de reîncarcerare emis...

Două obstacole majore stau în calea ieşirii din tranziţie a societăţii româneşti.

Fără să mă gîndesc nici o clipă să pun un semn de egalitate între credibilitatea cu care se citeşte foaia de temperatură de la patul unui bolnav cu cea pe care sîntem dispuşi să o acordăm unui sondaj de opinie, mă număr, totuşi, printre cei care...

Guvernul avansează într-o direcţie imprecisă într-un ritm temperat.

Din vocabularul extins al euro-jargonului, noţiunea aceasta lipseşte. O neglijenţă care nu mai poate fi tolerată.

Actuala formulă a puterii se apropie de momentul adevărului: guvernul îşi angajează răspunderea pe pachetul de legi privind reforma justiţiei şi a proprietăţii.

Pentru că preşedintele Băsescu a dovedit calităţi narative inspirate parcă de o Şeherezadă modernă, pentru că promisa sa întîlnire lămuritoare cu presa s-a transformat într-o poveste cu suspans despre valenţele pozitive ale spionajului românesc...

Declaraţia fermă făcută de domnul Ion Iliescu zilele trecute, cu ocazia lansării ultimei sale cărţi, referitor la decizia de a pleca din PSD, pune capăt seriei lungi de întrebări şi incertitudini care au planat asupra viitorului relaţiilor dintre...

Succesor al liniei ultra-naţionaliste a fostului partid comunist, PRM este condamnat la marginalitate politică şi ambiguitate doctrinară.

Sînt numite astfel, pentru că asociază unei ocupaţii sau profesii condiţii cu un potenţial specific de îmbolnăvire.

Două evenimente, aparent diferite, un sondaj de opinie şi o conferinţă de presă, dau seama, fiecare în felul său, dar şi amîndouă împreună, despre starea de spirit a societăţii româneşti.

De multe ori am fost acuzat pe nedrept că îndemn cititorii să investească într-una sau alta din acţiunile din piaţă.

Scopul principal al adunărilor generale ale acţionarilor băncii "Mindbank" întrunite la sfîrşitul lunii mai a fost majorarea capitalului social şi cotarea la Bursă.

"Această Constituţie va prevala asupra legilor statelor membre". (Articolul 5a)

Scena publică a devenit un cîmp de luptă.

Maiorescu a formulat diagnosticul tuturor maladiilor de "nemodernizare" ale României în sintagma "forme fără fond".

În cele două zile care au mai rămas pînă la referendumul francez privind Constituţia europeană, tensiunea atinge apogeul.

Semnatarul acestor rînduri nu a aspirat niciodată la postura de comentator sportiv şi nici publicaţia care ne găzduieşte cu atîta amabilitate nu şi-a prea răsfăţat cititorii cu cronici fierbinţi de pe un stadion sau altul.

Societatea românească este într-o continuă convalescenţă.

Politica românească se apropie, încet dar sigur, de momentul care o va despărţi de miturile create cu grijă şi deloc dezinteresat la umbra tranziţiei.

Punctul slab al actualei guvernări este ministrul de justiţie. Monica Macovei, tocmai pentru că nu are nici o afiliere partizană (ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un avantaj), este ministrul cu cea mai mare expunere politică.

Un scandal de proporţii e pe cale să devină "global". Programul "Petrol contra hrană", gestionat de ONU în ultimii ani ai regimului Saddam, s-a transformat, se pare, în "Petrol contra influenţă".