Mining Watch solicită ANRMPSG revocarea licenţei miniere de la Valea Dobra, Sibiu: Carieră de piatră în acte, uzină cu acid în realitate

Mining Watch România, Greenpeace România şi Bankwatch România cer Autorităţii de Reglementare în Domeniul Minier revocarea licenţei miniere care acoperă o „carieră de piatră de construcţie”, în timp ce compania pregăteşte o uzină chimică de magneziu la Valea Dobra, judeţul Sibiu, potrivit unui comunicat al organizaţiilor.

ONG-urile au depus o plângere prealabilă la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, iar plângerea solicită revocarea Ordinului nr. 529/3.09.2026, prin care a fost aprobată licenţa de exploatare nr. 29.694/2026 pentru serpentine magneziene din perimetrul Valea Dobra, judeţul Sibiu, al cărei titular este Mineral Proiect Invest S.A.

Luminiţa Dejeu, preşedinta Centrului Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu / Mining Watch România, a declarat că, potrivit licenţei, Valea Dobra este o mică carieră de piatră de construcţie, însă în realitate, aşa cum le spune compania investitorilor şi Bruxelles-ului, întregul proiect ar costa de peste 17 ori mai mult decât investiţia evaluată pentru licenţă şi include o uzină chimică ce lucrează cu acid clorhidric.

Dejeu a subliniat că licenţa ANRMPSG a lăsat în afara oricărei evaluări exact partea care aduce riscurile pentru sănătatea oamenilor, pentru apă şi pentru casele lor, iar oamenii din Sălişte au spus deja nu uzinei chimice.

Dejeu a precizat că cer autorităţii să privească proiectul în întregul lui, aşa cum cere legea, şi să revoce o licenţă construită pe o imagine care nu corespunde realităţii, iar dacă nu o va face, este foarte posibil să se adreseze instanţei.

Potrivit răspunsului ANRMPSG către Senatul României, proiectul licenţiat este o carieră de „rocă industrială şi de construcţie”, iar roca ar urma doar să fie concasată şi sortată, nu ar exista procesare chimică şi nici producţie de oxid de magneziu, iar investiţia este de aproximativ 22,7 milioane de euro pe 20 de ani.

Public, MPI descrie cu totul altceva, respectiv un proiect de magneziu „integrat”, de peste 400 de milioane de euro, cu o durată de 30-50 de ani, iar planul include o uzină chimică la Sălişte, în care minereul este tratat cu acid clorhidric pentru a produce 25.000 de tone pe an de MgO şi Mg(OH)2, iar ulterior o uzină de magneziu metalic.

Chiar planul de lucru al companiei include cariera şi uzina chimică într-o singură „Fază 1”, cu un buget unic de 100 de milioane de euro, iar MPI a solicitat oficial oraşului Sălişte concesionarea unui teren de 10 hectare „pentru construirea unei unităţi industriale pentru prelucrarea pulberilor de magneziu”.

Cererea a fost făcută în perioada în care ANRMPSG încă evalua licenţa, iar pe 28 septembrie 2026, Consiliul Local Sălişte a respins-o în unanimitate.

Plângerea arată că licenţa a fost acordată pe baza unei documentaţii care acoperă mai puţin de 6% din investiţia anunţată, iar procesarea chimică, care concentrează cea mai mare parte a riscurilor proiectului, nu a fost evaluată niciodată.

Aceasta înseamnă că proiectul a fost fragmentat, iar legislaţia UE şi cea românească interzic acest lucru, deoarece luată separat, cariera se situează sub pragul pentru evaluarea obligatorie a impactului asupra mediului, iar împreună cu uzina chimică, evaluarea ar fi obligatorie.

De asemenea, autorităţile de sănătate, de mediu şi de siguranţă industrială nu au fost consultate cu privire la procesarea cu acid clorhidric, iar această procesare poate intra şi sub incidenţa regulilor privind emisiile industriale şi accidentele majore.

Plângerea mai arată că statul poate pierde milioane de euro, deoarece redevenţa a fost calculată ca şi cum roca ar fi argilă, nisip sau pietriş, respectiv aproximativ 1,7 milioane de euro în 20 de ani, iar chiar şi cea mai prudentă reîncadrare ar aproape dubla suma, la circa 3,2 milioane de euro.

Încadrată ca minereu de magneziu, aşa cum o descrie chiar compania, redevenţa ar fi de 5% din valoarea producţiei şi ar putea ajunge la 5-8 milioane de euro, de până la aproape cinci ori mai mult decât a calculat ANRMPSG.

Licenţa ar fi putut fi aprobată la un nivel greşit, respectiv prin ordin al preşedintelui ANRMPSG, iar dacă roca este un minereu neferos, legea cere aprobarea prin hotărâre a Guvernului.

Roca conţine minerale din grupele serpentinului şi amfibolilor, iar niciun studiu independent privind posibilele fibre azbestiforme nu a fost făcut public.

Organizaţiile cer ANRMPSG să revoce ordinul sau, dacă nu mai poate, să ceară instanţei anularea lui, să refuze autorizarea începerii activităţilor miniere până la soluţionarea plângerii, să verifice dacă compania a furnizat informaţii false privind destinaţia reală a rocii extrase şi să precizeze în scris dacă roca poate fi livrată către o uzină chimică de la Sălişte.

ANRMPSG are la dispoziţie 30 de zile pentru a răspunde, iar dacă ordinul nu este revocat, organizaţiile îşi rezervă dreptul de a se adresa instanţei pentru anularea acestuia şi de a solicita suspendarea licenţei.