O ironie amară a tranziţiei verzi: investiţiile sustenabile au devenit active blocate

În ultimii ani, conceptul de "active blocate" (stranded assets) a fost asociat în mod tradiţional cu extracţia şi utilizarea combustibililor fosili, în special pentru producţia de energie.

Activele blocate reprezintă investiţii, active fizice sau resurse naturale care îşi pierd prematur valoarea economică sau devin inutilizabile înainte de sfârşitul vieţii lor utile, din cauza schimbărilor în piaţă, a reglementărilor de mediu sau a avansului tehnologic. Un activ devine "blocat" atunci când nu mai poate genera profitul aşteptat sau poate genera pierderi pentru compania care îl deţine.

Accesul la finanţarea bancară a fost restricţionat sever pentru astfel de proiecte de investiţii, pe fondul introducerii unor noi reglementări din partea băncilor centrale sau autorităţilor de supraveghere financiară.

Acum, printr-o ironie amară a tranziţiei verzi, au început să apară active blocate într-un sector care a investit sume uriaşe pentru electrificare, respectiv sectorul auto.

Conglomeratul Stellantis, al treilea producător auto mondial, a anunţat recent pierderi semnificative legate de investiţiile în baterii şi vehicule electrice. Acest paradox provoacă îngrijorări tot mai mari, deoarece aduce o nouă perspectivă asupra complexităţii procesului de tranziţie şi a efectelor sale neaşteptate.

Valoarea pierderilor a depăşit 22 de miliarde de euro, conform datelor prezentate de Antonio Filosa, noul director executiv de la Stellantis, pe fondul deprecierii masive a "activelor legate de pariul pe vehicule electrice" ale predecesorului său, după cum scrie Bloomberg.

În aceste condiţii, acţiunile Stellantis (STLA) s-au prăbuşit cu aproape 24% la New York, până la circa 7 dolari pe acţiune, iar de atunci s-au menţinut sub 8 dolari pe acţiune (vezi graficul).

Valoarea de piaţă a companiei a scăzut cu aproape 70 de miliarde de dolari din marie 2024 şi a ajuns în prezent la circa 22 de miliarde de dolari.

Bloomberg mai scrie că, pe lângă deprecierea activelor cu peste 22 de miliarde de dolari, Stellantis a mai anunţat că îşi vinde participaţia de 49% într-o companie producătoare de baterii din Canada către partenerul LG Energy Solutions pentru 100 de dolari, după ce a făcut investiţii de 980 de milioane de dolari.

Mai recent, un raport de la Reuters arată că Stellantis va reintroduce şapte modele de maşini diesel în Europa, în condiţiile în care "maşinile diesel oferă un avantaj competitiv faţă de rivalii chinezi".

Anunţul deprecierii masive a valorii activelor de la Stellantis vine la puţin timp după anunţuri similare de la Ford şi General Motors, care au anunţat deprecieri de 19,5 miliarde de dolari, respectiv 7,6 miliarde. Cea mai mare parte a deprecierii este la nivelul activelor dedicate producţiei de automobile electrice şi baterii.

Pe marginea pierderilor masive generate de activelor blocate din sectorul automobilelor electrice, un analist independent scrie pe Twitter că "economia şi cererea consumatorilor nu s-au aliniat cu termenele planificate de toată lumea", iar aceasta reprezintă "o lecţie costisitoare despre diferenţa dintre ceea ce ar trebui să se întâmple şi ceea ce se întâmplă de fapt".

Pe marginea anunţului de la Stellantis, cotidianul german Die Welt a scris că "acest mare şoc electric pecetluieşte revenirea la motorul cu ardere internă".

Pe lângă renunţarea la construirea automobilelor electrice, compania a mai anunţat investiţii de circa 13 miliarde de dolari în SUA în următorii patru ani, precum şi crearea unui număr de circa 5.000 de locuri de muncă. Peste 2.000 de ingineri au fost deja angajaţi, unul dintre obiective fiind şi creşterea puternică a calităţii automobilelor, odată cu revenirea la producţia motoarelor V8.

Identificarea problemelor care au împins producătorii auto occidentali în situaţia de a se confrunta cu active blocate de ordinul zecilor de miliarde de euro trebuie să pornească de la cererea reală pentru automobile electrice, care a fost mult sub prognoze, în ciuda subvenţiilor masive, determinată de preţul ridicat, autonomia limitată şi reţele insuficiente de alimentare.

Mai mult, preţurile bateriilor nu au scăzut suficient de repede şi reprezintă un factor deosebit de important al costurilor suplimentare legate de asigurarea automobilului.

Concurenţa agresivă din partea producătorilor chinezi reprezintă, de asemenea, un factor important, precum şi progresul tehnologic rapid, care permite scurtarea ciclului de adoptare a noilor tipuri de baterii.

În aceste condiţii, investiţiile în fabricile masive de baterii şi lanţuri de aprovizionare din Europa s-au dovedit premature, iar acum aceste active au devenit blocate, aşa cum arată şi investiţiile de acest tip din Germania.

Ceea ce se întâmplă la nivelul producătorilor auto din punct de vedere al activelor blocate oferă informaţii deosebit de utile pentru toate sectoarele în care ponderea investiţiilor în tehnologii verzi este ridicată.

În primul rând, tranziţia verde nu este un proces liniar, ci unul care presupune încercarea a numeroase soluţii, din care doar unele vor reuşi. Dacă autorităţile de reglementare vor favoriza unele tehnologii şi vor oferi stimulente pentru aplicare lor, atunci probabilitatea unor pierderi financiare mari de pe urma eşecului este mult mai mare, pe fondul "aglomerării" investiţiilor în tehnologiile favorizate.

Tocmai din aceste motive, tranziţia energetică nu poate fi decretată politic şi nici nu poate avea succes prin simpla stabilire a unui calendar rigid, deoarece tehnologia, infrastructura, comportamentul consumatorilor şi preţurile relative decid ritmul real.

Un avertisment cu implicaţii mult mai grave a lansat recent Michael Kelly, profesor de tehnologie la Universitatea din Cambridge. În opinia sa, "Obiectivele net zero vor duce la o prăbuşire financiară, iar o mare parte din investiţiile de până acum vor fi abandonate. Este un program imposibil, care se va prăbuşi".

Ironia activelor blocate în sectorul verde ne reaminteşte că sustenabilitatea nu este doar despre înlocuirea unei set de tehnologii cu altul, ci despre construirea unui sistem economic mai adaptabil şi rezistent, iar succesul tranziţiei nu se va măsura doar prin investiţiile iniţiale, ci prin capacitatea economiei de a absorbi costul eşecurilor, în special prin diversificarea căilor de decarbonizare.

Lecţiile oferite de Stellantis, Ford şi GM sunt clare: nimeni nu poate ignora realitatea, indiferent cât de mare este entuziasmul pentru salvarea planetei.

Pornind de la avertismentul profesorului Kelly, efectele activelor blocate ale tranziţiei verzi trebuie analizate deosebit de atent de investitori, bănci şi guverne.

Dacă nu sunt identificate şi gestionate la timp, activele blocate pot provoca pierderi financiare masive şi pot declanşa instabilitate economică, punând în pericol atât fondurile de pensii şi portofoliile de investiţii, cât şi stabilitatea finanţelor publice.