O scrisoare care ar fi fost mai bine să fie pierdută

Despre scrisoarea adresată celor 27 de şefi de stat/guvern din ţările membre ale UE de către plina de sine nulitate politică din fruntea Comisiei Europene este vorba. Von der Leyen este tot mai tare strînsă cu uşa, mai să fie dată afară-n brînci din biroul ei de la Bruxelles: ba că a băgat mîna adînc în borcanul cu para-ndărăt din ”afacerea covid”, ba că nu respectă normele procedurale ale relaţiilor dintre instituţiile UE, ba că dă cu tifla Parlamentului European, ba că e habarnistă în toate cele, da ţine morţiş să fie tratată ca şefa-supremă, ba că face doar după capul ei şi semnează ce vrea ea să semneze, iar pe urmă încearcă să vîndă ”nenorocirea” drept iscusită lovitură diplomatică, ba că... dar ce să mai înşir, că nu mai termin nici mîine. Ca să mai scoată capul la suprafaţa apei, şi-a zis în barbă că e timpul să dea o lovitură. Una de imagine pentru ea şi una de moarte pentru instituţia la care lucrează. Von der Leyen-reformista! Miţa-reformista! Ce vrea ea să ”reformeze”? Păi, cum ce: Uniunea Europeană. Mai precis mecanismele pieţei interne şi, desigur, sistemul de decizie la nivelul celor 27. Mutarea nu i-a venit ei în cap din senin. Dacă te uiţi doar puţin mai atent, în spate se lungeşte o umbră care seamănă cu Macron, bucăţică tăiată! Vexată pînă în străfundurile orgoliului său personal şi instituţional de afrontul vetourilor Ungariei, confruntată cu contestarea vehementă a tot mai multe dintre deciziile Comisiei pe care o conduce, von der Leyen şi cei care o trag de sfori şi-au zis că e timpul să schimbe macazul.

În materie de ”piaţă unică” ţinta este îngrădirea pînă la anulare a libertăţii pe care şi-o iau statele de a adăuga la deciziile şi legislaţia Comisiei specificaţii naţionale, locale, menite să remodeleze efectele distructive sau neavenite ale ziselor reglementări, pentru condiţiile din ţara respectivă. Germania face exerciţiul acesta cu multă aplicaţie şi asiduitate. Dar, aşa nu mai merge! Statele să îşi vadă lungul nasului şi să asculte fără crîcnire de pricazurile Comisiei Europene. Păi, nu vedeţi că debandada asta statală adăugă taxe pe bunurile care ar trebui să circule liber de pînă la 45%, iar la servicii de circa 110%? Ce fel de piaţă unică mai e şi aia? Sigur, de întrebat ar fi mai natural şi mai folositor să ne întrebăm, întîi, ce fel de reglementări sunt acelea emise de Comisie, ce distorsiuni introduc în plan local şi cum împart ele avantajele şi costurile între diferitele grupuri de interese care conduc maşinăria birocratică de la Bruxelles, respectiv plătitorul de taxe din UE. Dar, asta este o întrebare complet interzisă în biroul sau prin preajma doamnei von der Leyen: lezmajestate! Mai ales că se profilează afaceri grele la orizont: relansarea înarmării pe scară largă a ţărilor europene (sute de miliarde!); noi împrumuri masive (de ordinul cel puţin al zecilor de miliarde) pentru iminentele proiecte strategice ale UE şi, desigur, pentru Ucraina (domnul Macron ştie de ce, că se pricepe la euro-bonduri şi, se zice, a şi vorbit unde trebuie, cu cine trebuie... sau au vorbit ăia cu el... nu e clar, dar cam tot acolo!).

Păi, toate astea nu pot fi făcute la timp şi după reţeta dinainte stabilită, dacă se tot opune cineva, un alde Orban, în rol de ”omul lui Putin şi Trump”. De aceea, reformarea sistemului de decizie la nivelul Uniunii Europene este absolut necesară. Trebuie înlăturat sau masiv îngrădit, după ”gîndirea reformistă” a doamnei von der Leyen, dreptul de veto al statelor. ”Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndeşti că pot, ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?” Sigur, von der Leyen nu l-a citit pe Eminescu, habar n-are că a existat vreodată pe lume cineva cu numele acesta! Mentalitatea dominaţiei trufaşe, care nu admite împotrivire, se reproduce însă ca buruiana pe care n-o seamănă nimeni, dar creşte peste tot, cînd vrei şi cînd nu vrei! Pentru bomboana de pe colivă, doamna von der Leyen s-a gîndit la ”mecanismul cooperării intensificate”, aprobat în 1997 ca măsură de cooperare internă, prin excepţie, dar pe care acum doreşte să îl impună ca normă curentă şi principiu călăuzitor pentru noua etapă a ”dezvoltării” Uniunii Europene. Pe principiul ”doar nu o să stăm pe loc pentru toţi proştii care se agaţă de trecut şi de drepturile statelor, în loc să vadă ”viitorul de aur” care se deschide dominaţiei neîngrădite a ”noii elite” care poartă marca Bruxelles. Ca să înţeleagă toată lumea despre ce este vorba, cooperarea aceasta ”intensificată” deschide calea pentru formarea în interiorul Uniunii Europene a nenumărate ”cluburi”, găşti şi clanuri care decid ce şi cum vor ele să ”coopereze” pentru a-şi rezolva problemele, fără să mai aibă nevoie de votul sau aprobarea celor din afara ”clubului”. O reţetă sigură pentru distrugerea oricărei rămăşiţe de solidaritate care s-ar mai fi găsit în fibra instituţiilor europene. De aici înainte, fiecare cu gaşca lui şi de restul nu ne pasă!

Aceasta este Uniunea Europeană pe care doreşte doamna von der Leyen să o aducă pe lume, ca o ”mamă” fertilă în idei şi binevoitoare peste măsură faţă de interesele celor care au cocoţat-o în vîrful Comisiei Europene, unde o ţin ca pe o momîie cu proptele, într-un echilibru tot mai precar.

Trebuie reformată Uniunea Europenă, ca să poată face cerinţelor lumii în care ne prăbuşim? Fără nici o îndoială! Doar că reforma trebuie să înceapă cu refondarea instituţională de la bază şi pînă în vîrful piramidei. Cu punerea parlamentelor naţionale şi a Parlamentului European în postura care li se cuvine, ca instituţii de reprezentare a voinţei cetăţeanului european, singura de la care derivă, unde se originează puterea de decizie a instituţiilor de la Bruxelles, prin natura ei, limitată. Cu punerea Comisiei în postura naturală a unui instituţii executive, nicidecum legislative, supusă controlului şi cenzurii atît de către forţa parlamentară a naţiuniilor, de Parlamentul European, cît şi de către Consiliul European, unde se exprimă voinţa guvernamentală a statelor. Introducerea formelor şi a mecanismelor de guvernare pe bază de programe şi nicidecum de ”directive” ale Comisiei cum este acum... etc. Doamna von der Leyen nu a primit însă mandat pentru aşa ceva şi nici nu este interesată cu adevărat de eventualul succes istoric al unei Uniuni Europene cu adevărat viabile, dinamice, productive şi capabilă să asigure dezvoltarea accelerată a Europei. Ea este interesată să creadă lumea că vrea să facă ”reforme”. De unde se vede că ”Modelul românesc”, unde se face la neşfîrşit reforma reformelor care au fost şi ele cîndva reformate, are o reală şi viguroasă vocaţie europeană!!!