Păzea, vine valul cît casa!

Marţi, 3 Noiembrie - ziua alegerilor în America. Cele de la jumătatea mandatului prezidenţial Trump 2. Ziua socotelilor. La propriu, pentru că fiecare tabără, de o parte şi de alta a tranşeei politice americane, îşi numără voturile şi îşi adună mandatele din Congres, Senat, din primării şi cancelariile guvernatoriale ale statelor: democraţi-republicani. La figurat, pentru că aceste alegeri, ca şi altele înaintea lor, sunt un prilej de a pune nota de plată pe masa politicienilor care s-au bucurat de putere şi de privilegiile ei sau care aspiră să le dobîndească. Mai mult ca altădată, însă, aceste alegeri marchează un punct de inflexiune (tipping point!) în politica americană şi, foarte probabil, şi a lumii în care America este o forţă de prim rang: economic, militar, politic, diplomatic, ideologic, ştiinţific, tehnologic, ba chiar şi cultural.

În consecinţa ”fenomenului Trump”, opţiunile electorale se organizează într-o uriaşă măsură, nu în jurul valorilor sau al proiectelor de guvernare ale democraţilor şi republicanilor, ci în jurul personajului de la Casa Albă. Megalomania sa împinsă în teritoriile extreme ale patologicului, morbida şi irepresibila sa dorinţă de a fi în fiecare moment şi cu orice prilej în centrul atenţiei publice, în miezul deciziilor şi al acţiunilor celor mai controversate ale Administraţiei sale au ca rezultantă faptul că alegerile din 3 Noiembrie sunt, înainte de orice şi dincolo de orice, un vot Pentru sau Contra lui Trump şi a mişcării MAGA, pe care o revendică aproape ca pe o proprietate personală şi pe care o reprezintă în tot ceea ce are ea esenţial. Cu bune, dar mai ales cu rele. Indicatorul de bord pentru puterea de tracţiune electorală a lui Trump se află, însă, pe roşu. Şi, nu de ieri de azi, ci de aproape un an. Zi de zi şi ceas de ceas, cu fiecare gafă, cu fiecare decizie aberantă, apărată pînă în pînzele albe în discursul prezidenţial, cu fiecare scandal nou sau reactualizat, cu fiecare confruntare pierdută în faţa camerelor de luat vederi, acest carburant al succesului electoral s-a scurs din rezervor. Republicanii sunt, de aceea, în grav pericol de a face ”pana prostului” exact înainte de momentul esenţial din 3 Noiembrie. Giumbuşlucurile mirobolant-şocante ale lui Trump, care înainte vreme electrizau milioane de suporteri, au ajuns nişte triste şmenuri de obor de care aproape nimeni nu mai este interesat. Nici măcar în tabăra republicană. De aceea, pe faza finală a cursei pentru voturile de la 3 Noiembrie, cea mai mare parte a candidaţilor republicani în circumscripţiile deschise, ”la bătaie”, au preferat să îl trimită pe Trump la plimbare, să se disocieze de retorica şi bilanţul mandatului prezidenţial. Credibilitate spre zero, tracţiune electorală, nici atît! Ca să nu fie fluierat la fiecare apariţie publică şi să menţină iluzia ”locomotivei electorale” a republicanilor, Trump a bătut cîmpii după bunul plac în adunările şi discursurile publice din circumscripţiile electorale sigilat republicane. Nici acolo, însă, nu i s-a mai putut oferi baia de adulaţie cu care era atît de obişnuit şi fără de care aproape că nu poate respira. Împotriva lui Trump votează acum consecinţele aberantului război al tarifelor, decontate în buzunarele americanilor de rînd. Împotriva lui Trump votează consecinţele economice şi politice ale războiului cu Iranul care se achită, de către acelaşi cetăţean de rînd, la pompa de benzină şi care au prăbuşit bugetul familial al unui larg sector social american. Împotriva lui Trump se întorc acum consecinţele belicoaselor sale aere cu care a reclamat ţări şi teritorii ale lumii, de la Canada la Groenlanda şi de la Mexic la Venezuela. Împotriva lui Trump votează la 3 Noiembrie toţi cei care nu cred că prietenia şi cîrdăşia lui Trump cu triumviratul dictatorilor, Putin, Xi Jinping şi Kim al IV-lea, este pentru America o soluţie mai bună decît păstrarea Alianţe militare NATO sau a cooperării cu Europa, aşa cîrcotaşă şi anti-trump cum este ea!

Pe acest fundal, situaţia înaintea votului, pentru Trump şi republicanii MAGA, este simplu spus ”albastră”. Măsurătorile de opinie, evaluările şi predicţiile pentru rezultatele votului de la 3 Noiembrie au un pronunţat contur de coşmar. Pentru Trump, desigur. Am recurs aici la evalurile lui Nate Silver, omul care a prezis corect rezultatele electorale din 2008 în 49 din 50 de state, plus mandatul Obama, care la următoare tură electorală a ”nimerit” 50 din 50 de state, care i-a dat lui Trump mai multe şanse la mandat în 2020 decît oricare altă instituţie de predicţie electorală. În evaluările sale de ultim moment, şansele ca Democraţii (”albaştrii”) să cucerească majoritatea în Camera Reprezentanţilor sunt la cota 97% (!!!), în timp ce şansele aceloraşi democraţi pentru a cîştiga majoritatea în Senat au ajuns la 80% (!!!).

Desigur, acestea sunt evaluări. Rezultatele de la urnă au ”logica” lor, care nu o urmează întotdeauna pe cea a predicţiilor. S-au mai văzut cazuri, slavă Domnului!

Necunoscuta tenebroasă a acestor alegeri este însă nu atît rezultatul final, cît reacţia lui Trump şi a camarilei sale în eventualitatea că ”tsunami-ul albastru” va lovi, totuşi, ”fortăreaţa roşie”. Procesul de acreditare a rezultatelor alegerilor şi de constituire a noii puteri legislative, Congres şi Senat, se vor derula cu Trump la Casa Albă, în exerciţiul deplin al puterilor sale prezidenţiale. Din tot ceea ce ştim, un lucru este aproape sigur: Trump nu va ceda fără luptă. Foarte probabil, va opune rezistenţă şi va folosi toate căile puse la dispoziţie de prerogativele prezidenţiale, de mecanismele electorale şi de cele juridice pentru a bloca, deturna sau amîna sine die rezultatele votului de la 3 Noiembrie, dacă ele îi sunt radical nefavorabile. Dacă va merge pînă la violenţă, cum a fost cazul cu ”asaltul popular” ratat asupra Capitoliului, din ianuarie 2021, dacă va folosi pe scară largă instrumentele de forţă federale cum ar fi Garda Naţională sau ICE, dacă va încerca să folosească armata regulată pentru blocarea finalizării consecinţelor electorale ale votului de la 3 Noiembrie, pe fondul declarării stării de urgenţă care dă Preşedintelui puteri speciale, latitudinea de a ”îngheţa procedurile electorale” şi de a folosi armata regulată în interiorul Statelor Unite, rămîne o întrebare deschisă. Una grea de consecinţe pentru America şi viitorul democraţiei sale.