Raport ECA: Horizon 2020 - miliarde de euro plătiţi pentru promisiuni

Uniunea Europeană a finanţat cercetarea cu promisiunea că ideile vor deveni produse, întreprinderile vor creşte şi investiţiile publice vor aduce competitivitate, dar în spatele acestei promisiuni, Curtea de Conturi Europene (ECA) a găsit bani concentraţi la un grup restrâns de beneficiari, firme cu rezultate financiare mult sub previziuni, brevete preexistente contabilizate în indicatorii programului şi un sistem de monitorizare care pierde din vedere tocmai deznodământul economic al proiectelor. Potrivit raportului de audit publicat ieri de ECA finanţarea a fost acordată, dar transformarea ei în succes comercial a rămas limitată şi insuficient verificată.

Auditul nu probează fraudă sau deturnare de fonduri şi nu declară întreaga finanţare o pierdere, ci arată vulnerabilităţi mari în utilizarea banilor publici: instituţiile europene au finanţat proiecte ale căror perspective economice nu au fost evaluate consecvent şi corect, iar ulterior nu au urmărit sistematic dacă promisiunile s-au materializat. În unele cazuri, diferenţa dintre planurile de afaceri şi realitate este uriaşă. În altele, însăşi imaginea performanţei programului este afectată de date incomplete, raportări incorecte şi indicatori care includ rezultate anterioare finanţării.

De exemplu, un IMM italian din eşantionul verificat de auditorii ECA (n.red. - menţionăm că în raportul publicat ieri sunt prezentate cazurile respective fără a fi menţionat numele companiei sau entităţii respective) oferă unul dintre cele mai incomode exemple. Comparând planul de afaceri final cu situaţiile financiare, Curtea a constatat că numărul real de angajaţi reprezenta 54% din estimare în 2021, 57% în 2022, 37% în 2023 şi numai 25% în 2024. Veniturile s-au prăbuşit şi mai puternic în raport cu promisiunile au descoperit auditorii din cadrul Curţii, care arată: „veniturile reale s-au situat cu mult sub estimări, reprezentând aproximativ 15% din estimările iniţiale pentru 2021, 4% pentru 2022 şi 2023 şi doar 1% pentru 2024”.

În Spania, un alt IMM avea active totale de 1,5 milioane euro în 2015, iar planul său de afaceri, inclus în acordul de grant din acel an, anticipa atingerea unor active de 80 milioane euro până în 2019. Rezultatul consemnat de auditori: „Cu toate acestea, la sfârşitul anului 2019, situaţiile financiare ale aceleiaşi întreprinderi au raportat active totale de numai 4 milioane euro”. Afacerea crescuse, dar distanţa faţă de proiecţia prezentată în documentaţia finanţării era de 76 milioane euro.

Raportul nu stabileşte că ratarea previziunilor reprezintă încălcarea unor obligaţii contractuale. Cercetarea presupune risc, iar un plan de afaceri nu garantează succesul. Curtea mai arată că, pentru cel puţin trei dintre cele 13 IMM-uri cu beneficiar unic vizitate care au furnizat situaţii financiare pentru cel puţin o parte dintre ani, planurile iniţiale supraestimaseră semnificativ, cu cel puţin o treime, performanţa economică în privinţa veniturilor sau a ocupării forţei de muncă.

Mai mult, auditorii au observat situaţii în care estimări excesiv de optimiste, prezentate într-o cerere de finanţare, au fost revizuite în jos în cereri ulterioare. Concluzia lor indică exact controlul care lipsea: „O evaluare sistematică efectuată de Comisie la sfârşitul proiectului ar putea întări motivaţia participanţilor de a elabora propuneri şi planuri de afaceri mai solide şi mai realiste”.

• Zece organizaţii de cercetare, participante în 1700 de proiecte din cele 6500 finanţate

Aceste exemple sunt parte a unui tablou mai amplu. Horizon 2020, programul european pentru cercetare şi inovare din perioada 2014-2020, a avut un buget de aproximativ 79 miliarde euro, incluzând finanţarea Euratom. Prioritatea „Poziţia de lider în sectorul industrial”, verificată de auditorii ECA, a beneficiat de aproximativ 17 miliarde euro. Din acestea, 13,6 miliarde euro au fost alocate tehnologiilor generice şi industriale, 2,8 miliarde accesului la finanţarea de risc şi aproximativ 0,6 miliarde euro inovării în IMM-uri. Auditul a urmărit perioada 2014-2025 şi a inclus examinarea a 33 de proiecte finalizate, vizitarea a 25 de IMM-uri din cinci state membre şi analiza sistemelor de selecţie, monitorizare şi evaluare.

Distribuţia finanţării arată cât de mult s-au concentrat resursele. În perimetrul analizat pentru tehnologiile generice şi industriale şi inovarea în IMM-uri, aproximativ 14.500 de entităţi juridice au participat la proiecte, iar 76% dintre participanţi erau entităţi cu scop lucrativ. Jumătate din sprijin a ajuns însă la aproximativ 550 de entităţi, reprezentând numai 3,8% dintre participanţi, în principal organizaţii non-profit, organizaţii de cercetare şi instituţii de învăţământ.

„De exemplu, cele 10 organizaţii de cercetare care au primit cele mai mari cuantumuri de sprijin au participat la peste 1.700 de proiecte din 6.115 (28%). Aceste organizaţii au beneficiat adesea de cea mai mare rată de finanţare (până la 100 %), ceea ce înseamnă că acest sprijin nu a avut niciun efect de stimulare în vederea atragerii de investiţii private în cercetare şi inovare”, precizează Curtea.

Raportul nu publică numele celor zece organizaţii şi nici sumele individuale sau totalul sumelor primite de acestea. Concentrarea banilor nu dovedeşte o neregulă, dar, într-un program destinat consolidării poziţiei industriale, pune o întrebare legitimă despre capacitatea finanţării de a mobiliza investiţii private şi de a produce rezultate comerciale.

Nici selecţia proiectelor nu oferă suficiente garanţii. În cele 30 de rapoarte de evaluare examinate de ECA, impactul economic preconizat şi potenţialul de extindere a întreprinderilor fuseseră evaluate doar în trei cazuri. Pentru 15 rapoarte, punctajele se bazau inclusiv pe cifra de afaceri şi numărul de angajaţi, fără explicaţii despre stabilirea lor. Pentru alte 12, punctajul global pentru impact nu era susţinut de justificări suficiente privind indicatorii individuali sau modul de calcul.

„În absenţa unei piste de audit clare care să demonstreze modul în care evaluatorii au evaluat impactul preconizat şi propunerile validate, punctajele pot părea arbitrare, iar fiabilitatea lor, îndoielnică”, avertizează auditorii. Constatarea priveşte eşantionul verificat, dar loveşte în credibilitatea mecanismului prin care banii trebuiau orientaţi către proiectele promiţătoare.

• IMM-urile mici, excluse din start de la finanţarea prin instrumentul InnovFin al BEI

Raportul identifică şi participări care nu serveau direct dezvoltării capacităţii de inovare. Un IMM din Ungaria a fost implicat în cel puţin 12 proiecte exclusiv pentru servicii precum elaborarea propunerilor, cercetarea de piaţă şi previziunea financiară. „Nu se poate considera că aceste activităţi îmbunătăţesc capacitatea de inovare”, constată Curtea. Nici această situaţie nu este calificată drept fraudă, dar ridică problema finanţării unor participanţi a căror contribuţie nu corespunde obiectivului de consolidare a inovării în întreprinderi.

Separat de granturile pentru proiecte, instrumentele InnovFin dezvăluie alte deficienţe de direcţionare şi control. Produsele gestionate de Banca Europeană de Investiţii au ajuns în principal la proiecte mari şi întreprinderi cu capitalizare medie. Pragurile minime ale împrumuturilor, adesea de 25 milioane euro, excludeau din start multe firme mici. Potrivit raportului operaţional al BEI din decembrie 2024, citat de auditori, IMM-urile reprezentau 47% dintre destinatarii finali, dar primiseră doar 14% din finanţarea InnovFin: 1,42 miliarde de euro din 10,5 miliarde euro.

Aceste valori descriu finanţarea produselor InnovFin gestionate de BEI şi nu trebuie confundate cu alocarea bugetară europeană de 2,8 miliarde euro pentru accesul la finanţarea de risc.

În cazul produselor InnovFin gestionate de Fondul European de Investiţii, lipsesc date esenţiale despre rezultatele sprijinului. Instrumentul Garanţii pentru IMM-uri a ajuns la 37.440 de destinatari finali. Aproximativ 42% din sprijinul financiar era asociat criteriului dezvoltării de produse, procese sau servicii inovatoare. Curtea constată însă că FEI nu a urmărit dacă IMM-urile sprijinite şi-au comercializat cu succes rezultatele cercetării ori dacă le-au diseminat, deşi acordul de delegare prevedea o asemenea monitorizare.

• Brevete preexistente depunerii proiectelor de inovare

Cercetarea finanţată nu a fost lipsită de rezultate. Zece dintre cele 13 IMM-uri cu beneficiar unic vizitate au realizat cu succes transferul de tehnologie, trecând de la concept la o inovaţie validată. Dar şapte dintre cele 13 ajunseseră în etapa de comercializare fără să obţină adoptarea pe piaţă a rezultatelor tehnologice. Şapte au indicat lipsa finanţării, şase cererea scăzută, iar patru o strategie de piaţă deficitară, printre obstacolele întâmpinate.

Există şi reuşite comerciale documentate. Un IMM italian a dezvoltat o maşină automatizată pentru inspecţia produselor farmaceutice liofilizate, a realizat vânzări şi exporturi şi a devenit întreprindere mare. Descrierea corespunde proiectului LYO-CHECK, pentru care anexa raportului indică o contribuţie UE de aproximativ 1,72 milioane de euro. Exemplul arată că mecanismul putea funcţiona. Problema este că succesul nu era urmărit sistematic, iar proiectele cu potenţial comercial nu erau identificate consecvent pentru sprijin ulterior.

În schimb, imaginea performanţei putea fi distorsionată chiar de indicatorii utilizaţi. Pentru proiectele aferente tehnologiilor generice şi industriale, numai 147 dintre cele 642 de cereri de brevet raportate până în 2025, aproximativ 23%, fuseseră depuse după începerea proiectelor. Dintre cele 261 de brevete acordate, numai 62, aproximativ 24%, proveneau din cereri depuse după debutul proiectelor. Restul includea brevete preexistente. „Aceste DPI nu au avut nicio legătură cu finanţarea în cadrul Horizon 2020, dar au reprezentat o parte substanţială a valorilor indicatorilor”, subliniază raportul citat. Auditorii vorbesc despre probleme metodologice care au condus la o „supradeclarare sistematică”. În paralel, alte rezultate relevante, protejate prin secrete comerciale sau licenţe software, nu erau acoperite corespunzător de monitorizare.

Pentru 22 dintre cele 33 de proiecte examinate au fost identificate raportări incomplete şi inconsecvente. În cinci dintre cele 18 proiecte de colaborare, numărul întreprinderilor inovatoare raportate depăşea numărul firmelor şi IMM-urilor participante în consorţii. În trei dintre cele 15 proiecte cu beneficiar unic, aceeaşi firmă fusese contabilizată de două ori. Datele erau autoraportate, fără verificare sistematică din partea Comisiei.

Mai departe, evaluarea beneficiilor economice se sprijinea şi pe modele ale căror ipoteze puteau favoriza concluzii excesiv de optimiste. Curtea arată că modelele macroeconomice au presupus că inovaţiile sprijinite vor avea „un succes comercial deplin”, în pofida lipsei informaţiilor despre rezultatele participanţilor după finanţare.

„Pentru a deveni un adevărat lider industrial, nu este suficient să finanţezi cercetarea. UE trebuie să se asigure în permanenţă că investiţiile publice ajung până la capătul drumului şi se traduc în inovare pregătită pentru piaţă, într-o participare mai puternică a sectorului privat şi într-o creştere economică durabilă. Nu a fost însă întotdeauna cazul”, a afirmat Petri Sarvamaa, membrul Curţii responsabil de audit, care a adăugat: „Între cercetare şi comercializare persistă un decalaj greu de ignorat, inclusiv în cazul cercetării aflate cel mai aproape de piaţă. Următoarea generaţie de programe europene pentru cercetare şi competitivitate trebuie să închidă această breşă”.

Avertismentul precedă o nouă miză bugetară: Fondul european pentru competitivitate şi programul Horizon Europe propus pentru 2028-2034 au împreună un buget planificat de aproximativ 409 miliarde euro, la preţurile curente. De aceea, ECA cere aplicarea consecventă a criteriului impactului, sprijin pentru intrarea pe piaţă şi extinderea întreprinderilor, monitorizarea pe termen lung a beneficiarilor şi metode mai solide de evaluare.

Problema expusă de audit este că finanţatorul public trebuie să distingă între un risc tehnologic justificat, o promisiune comercială nerealistă şi un rezultat prezentat în indicatori fără legătură cu banii acordaţi. Uniunea Europeană a finanţat dezvoltarea unor tehnologii şi a obţinut inclusiv succese. Dar, pentru o parte esenţială a promisiunii economice, a rămas fără dovezile şi controalele necesare ca să poată spune convingător ce a cumpărat, de fapt, din banii contribuabililor.