România are antreprenori, dar firmele cresc cu frâna trasă: 94,2% dintre companii rămân microîntreprinderi

România nu are o problemă de iniţiativă antreprenorială, ci una legată de capacitatea firmelor de a creşte şi de a deveni competitive, potrivit noului Barometru al Alianţei Binelui Comun (ABC). În sectorul nefinanciar există aproape 930.000 de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), însă numai aproximativ 7.400 sunt întreprinderi mijlocii, iar costul creditelor, birocraţia şi instabilitatea fiscală le îngreunează dezvoltarea.

Potrivit estimărilor Comisiei Europene pentru 2024, IMM-urile reprezintă 99,8% dintre companiile din sectorul nefinanciar şi asigură 68,6% din locurile de muncă ale acestuia, însă 94,2% dintre companii sunt microîntreprinderi, care generează doar 26,2% din valoarea adăugată a sectorului. În schimb, firmele mari reprezintă 0,2% din totalul companiilor, dar produc 39,5% din valoarea adăugată.

Această frânare în creşterea companiilor este însoţită de o deteriorare a percepţiei antreprenorilor asupra mediului de afaceri, iar Indexul Antreprenoriatului Românesc a coborât în 2026 la 43,25 de puncte din 100, faţă de 49,5 în 2025. Potrivit Cărţii Albe a IMM-urilor 2026, 65,1% dintre respondenţii care au evaluat mediul de afaceri îl consideră nefavorabil dezvoltării, comparativ cu 57,1% în anul precedent, iar 25,5% dintre firmele chestionate declară că şi-au redus activitatea.

Una dintre cele mai vizibile probleme ale economiei româneşti este decalajul de productivitate dintre firmele autohtone şi filialele companiilor străine, iar potrivit OECD, firmele autohtone generează, în medie, aproximativ 24.000 de euro valoare adăugată pentru fiecare persoană ocupată, faţă de 45.000 de euro în filialele companiilor străine din România. Accesul la capital şi povara administrativă rămân printre principalele frâne în calea dezvoltării firmelor româneşti, iar creditele acordate companiilor nefinanciare reprezintă doar 19-20% din produsul intern brut (PIB) al României, faţă de 40% în Bulgaria şi 44% în Ungaria. Conform OECD, aproximativ 79% dintre companiile nefinanciare se bazează în principal pe resurse proprii, iar datele BNR arată că mai puţin de 20% dintre IMM-urile care solicită finanţare primesc întreaga sumă cerută.

În acelaşi timp, Barometrul ABC evidenţiază un paradox al economiei româneşti: apetitul pentru investiţii se menţine ridicat, chiar şi atunci când încrederea în mediul economic şi în cadrul de reglementare scade. Potrivit sondajului Băncii Europene de Investiţii din 2025, 78% dintre firmele româneşti au realizat investiţii în anul anterior, faţă de media europeană de 86%, iar 44% dintre companii intenţionează să acorde prioritate extinderii capacităţii în următorii trei ani, faţă de 26% la nivelul UE.

Chiar dacă România dispune de o infrastructură performantă de internet, acest avantaj nu se transformă automat în firme mai productive şi mai bine digitalizate, iar multe întreprinderi folosesc instrumente de bază, precum site-uri, reţele de socializare şi contabilitate online, însă adoptă mai greu automatizarea, analiza datelor şi inteligenţa artificială. Potrivit Băncii Europene de Investiţii, 30% dintre firmele româneşti incluse în sondaj utilizează sistematic inteligenţa artificială generativă, faţă de 37% la nivel european.

Datele privind evoluţia firmelor confirmă problema: România creează multe afaceri, dar acestea cresc lent, în timp ce numărul celor radiate este în creştere. În 2023, rata de înfiinţare a firmelor era de 12,3% din totalul întreprinderilor active, peste media UE de 10,4%, iar la trei ani de la înfiinţare, numărul angajaţilor din firmele care au supravieţuit crescuse cumulat cu numai 29% în România, faţă de 68% în UE. Datele mai recente arată că, în primele şapte luni din 2026, au fost înmatriculate 85.988 de persoane fizice şi juridice, cu 1,58% mai multe decât în aceeaşi perioadă din 2025, în timp ce 52.741 de firme au fost radiate, numărul acestora crescând cu 3,54% faţă de anul precedent.

Barometrul ABC identifică şase obstacole care limitează dezvoltarea companiilor româneşti: capitalul insuficient, productivitatea redusă, dificultăţile legate de forţa de muncă, digitalizarea incompletă, birocraţia şi lipsa de predictibilitate a reglementărilor. Pentru a urmări evoluţia reală a întreprinderilor mici şi mijlocii, Alianţa Binelui Comun propune crearea unui indice al sănătăţii IMM-urilor, calculat pe o scară de la 0 la 100, pe baza unor date publice şi comparabile anual, care ar măsura câte firme se înfiinţează şi supravieţuiesc, câte trec de la microîntreprinderi la companii mici şi mijlocii, cât de productive sunt, cât investesc şi cât de uşor obţin finanţare. Evaluarea ar urmări şi nivelul de digitalizare, accesul pe pieţele internaţionale şi costurile administrative suportate de antreprenori, iar prin acest instrument ABC îşi propune să măsoare nu doar câte firme există în România, ci şi câte reuşesc să se dezvolte şi în ce măsură condiţiile economice le permit să crească atât la nivel naţional, cât şi la nivelul pieţei unice europene.