Studiu CPAG: Avantajul costurilor reduse ale forţei de muncă din România s-a diminuat la 3% în raport cu Occidentul

Avantajul competitiv generat de nivelul redus al costurilor salariale din România s-a disipat considerabil în intervalul 2021-2024, perioadă în care cheltuielile cu forţa de muncă au crescut într-un ritm mai rapid decât dinamica productivităţii, potrivit unei cercetări realizate de Consilium Policy Advisors Group (CPAG) remise redacţiei. Analiza privind convergenţa economică în Europa Centrală şi de Est arată că decalajele mari de productivitate anulează diferenţele salariale nominale faţă de statele vest-europene, astfel că, raportat la valoarea adăugată produsă, ecartul de cost al filialelor străine active în România a coborât la numai aproximativ 3% faţă de cel al companiilor similare din economiile occidentale de origine.

În perioada analizată, costul muncii pe persoană ocupată a urcat cu 54% în companiile autohtone, devansând creşterea de 39% a valorii adăugate, în timp ce în cadrul societăţilor cu capital străin avansul a fost de 45%, comparativ cu un plus de 28% al valorii adăugate, în termeni nominali exprimaţi în euro. Această dinamică plasează România pe primul loc în rândul celor cinci state analizate (alături de Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Polonia) în privinţa creşterii costului forţei de muncă raportat la valoarea adăugată, ceea ce arată că viitoarea etapă a convergenţei impune investiţii urgente în tehnologie, automatizare şi producţie industrială superioară.

În anul 2024, companiile străine reprezentau aproximativ 3% din numărul total de întreprinderi din ţară, asigurau 27% din locurile de muncă şi generau aproape 41% din valoarea adăugată totală, productivitatea acestora fiind de 1,9 ori mai mare decât a firmelor autohtone, pe fondul unor costuri cu forţa de muncă de 2,2 ori mai mari. Majoritatea filialelor provin din Uniunea Europeană - în special din Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos şi Austria -, însă raportat la productivitatea companiilor din aceste ţări-mamă, firmele străine din România ating doar 35% din randamentul acestora, faţă de 50% în Cehia, 48% în Polonia şi 46% în Ungaria. Decalajele sunt vizibile cu precădere în industria prelucrătoare, unde societăţile cu capital străin concentrează circa 51% din personalul angajat.

„Investiţiile străine şi autohtone au avut un rol esenţial în modernizarea economiei româneşti. Următoarea etapă a convergenţei are nevoie de accelerarea investiţiilor cu închiderea decalajelor de productivitate prin orientarea lor către activităţi cu valoare adăugată mai mare, de la inginerie şi cercetare-dezvoltare până la tehnologii avansate şi procese de producţie mai complexe. Doar astfel se poate crea cercul virtuos al viitoarei dezvoltări. Politicile economice, stimulentele pentru investiţii şi fondurile europene ar trebui orientate cu precădere către modernizare tehnologică, digitalizare, eficienţă energetică şi dezvoltarea capitalului uman. Obiectivul este susţinerea creşterii salariilor prin creşterea productivităţii. România are nevoie de o convergenţă bazată pe competitivitate, inovare şi valoare adăugată, care să se reflecte în creşterea sustenabilă a nivelului de trai”, a declarat Ella Kallai, cofondator al Consilium Policy Advisors Group şi autoarea cercetării.

Conform calculelor realizate de CPAG, atingerea unui nivel de 90% din productivitatea medie a filialelor din industria prelucrătoare din Cehia, Ungaria şi Polonia ar genera 6,7 miliarde de euro în valoare adăugată suplimentară pentru economia românească. În mod similar, o majorare cu 10% a productivităţii firmelor autohtone, care concentrează aproape trei sferturi din forţa de muncă la nivel naţional, ar aduce o valoare adăugată adiţională de aproximativ 9 miliarde de euro.