ADVERTORIAL ESET: Rezilienţa cibernetică - noul avantaj competitiv al organizaţiilor în 2026

Securitatea perfectă nu există. În ciuda investiţiilor semnificative în tehnologii de prevenţie, atacurile ransomware, compromiterea identităţilor şi breşele de securitate continuă să afecteze organizaţii din toate industriile.

În 2026, întrebarea nu mai este dacă o organizaţie va fi vizată de un atac, ci cât de repede poate detecta, limita şi recupera impactul acestuia. Din acest motiv, tot mai multe companii îşi mută atenţia de la obiectivul exclusiv al prevenirii către un concept mai amplu: rezilienţa cibernetică.

Rezilienţa cibernetică înseamnă capacitatea unei organizaţii de a anticipa ameninţările, de a rezista în faţa compromiterii, de a reacţiona rapid şi de a restabili operaţiunile fără a afecta continuitatea afacerii.

Realitatea din teren

Rezilienţa cibernetică nu înseamnă construirea unei fortăreţe - ci crearea unui sistem adaptabil în care tehnologia, procesele şi oamenii interacţionează dinamic pentru a se adapta la schimbare. Adevărul este că sistemele vor ceda, iar oamenii vor face greşeli. Întrebarea nu este dacă se va întâmpla, ci mai degrabă cât de pregătiţi suntem pentru acel moment.

Una dintre cele mai mari provocări ale organizaţiilor moderne este lipsa vizibilităţii continue asupra ameninţărilor. Atacatorii operează 24/7, însă puţine companii îşi permit echipe interne capabile să monitorizeze permanent infrastructura IT. Din acest motiv, serviciile MDR (Managed Detection and Response) au devenit una dintre cele mai eficiente metode de creştere rapidă a rezilienţei cibernetice, prin combinarea monitorizării continue, a expertizei specializate şi a răspunsului activ la incidente.

Pentru mai multe informaţii şi recomandări legate de rezilienţa cibernetică, ESET - cel mai mare furnizor european de soluţii de securitate cibernetică (conform Frost Radar: Endpoint Security 2025 (Frost & Sullivan)- oferă gratuit pentru descărcare un ghid dedicat

Tot mai multe organizaţii prioritizează rezilienţa şi capacitatea de recuperare, în locul clasicului obiectiv, dar necesar, de prevenire a breşelor. În loc să presupună că incidentele pot fi evitate complet, liderii proiectează sisteme capabile să reziste eşecurilor, să menţină operaţiunile sub presiune şi să se recupereze rapid după evenimente perturbatoare. Ceea ce reflectă o înţelegere mai amplă a securităţii cibernetice ca management al riscului.

În practică, rezilienţa nu înseamnă perfecţiune, ci înseamnă consistenţă sub presiune, astfel încât atunci când haosul apare, să nu intrăm în panică şi să ştim exact ce avem de făcut.

Pe de altă parte, fragilitatea înseamnă confuzie cu privire la ce trebuie făcut mai întâi, ce trebuie reparat, externalizat sau gestionat intern, ceea ce conduce direct la ceea ce putem numi paralizie.

O organizaţie rezilientă arată diferit. Ea cunoaşte scenariile probabile şi ştie cine face ce, când şi cum, în întreaga structură - tehnologie, procese şi oameni. Nu urmăreşte obiectivul „niciodată compromisă”, ci „niciodată doborâtă”.

Dacă până acum peisajul ameninţărilor cibernetice părea dificil de gestionat, anul 2026 va ridica şi mai mult nivelul de complexitate. Inteligenţa Artificială permite atacatorilor să scaleze campaniile de phishing, inginerie socială şi identificare a vulnerabilităţilor la o viteză fără precedent. În paralel, mediile hibride şi multi-cloud extind suprafaţa de atac, iar contextul geopolitic continuă să amplifice riscurile pentru organizaţiile din toate sectoarele economice.

Etapele rezilienţei

Rezilienţa cibernetică nu se reduce la o singură soluţie spectaculoasă. O putem privi ca pe un ciclu, un ritm în care organizaţia noastră învaţă să funcţioneze. Şase etape definesc acest ciclu şi fiecare dintre ele atinge trei dimensiuni: tehnologia, procesele şi oamenii. Împreună, formează coloana vertebrală a continuităţii atunci când apare neprevăzutul.

Aceste şase etape includ anticiparea riscurilor, reducerea suprafeţei de atac, identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor ascunse, reacţia rapidă prin automatizarea răspunsului la incidente în primele 15 minute, recuperarea sigură a operaţiunilor şi adaptarea continuă pentru susţinerea continuităţii activităţii.

Nu toate organizaţiile pornesc din acelaşi punct. Unele operează deja cu capacităţi avansate de detecţie, orchestrare şi analiză a informaţiilor; altele se bazează doar pe un număr restrâns de controale de bază, precum protecţia endpoint-urilor şi firewall-urile.

Însă ciclul rezilienţei nu este un model de maturitate liniar pe care toate organizaţiile trebuie să-l implementeze integral pentru a fi considerate reziliente. Mai curând, reprezintă un set de rezultate ce pot fi atinse treptat, în funcţie de nivelul de maturitate al organizaţiei, apetitul pentru risc şi resursele disponibile.

Dezvoltarea unei organizaţii reziliente

Rezilienţa cibernetică sună excelent pe hârtie, dar în realitate organizaţiile se confruntă cu câteva obstacole care pot deraia chiar şi cele mai bune intenţii: bugetul disponibil, jonglarea cu un număr mare de instrumente care introduc fragmentare, costuri suplimentare, unghiuri moarte care afectează vizibilitatea, oboseală cauzată de un număr mare de alerte. Apoi, desigur, factorul uman, care rămâne marea variabilă, dar şi alte bariere precum lacune în implementarea Zero Trust.

Un punct de plecare în dezvoltarea unei organizaţii reziliente îl reprezintă analiza activităţilor care pot fi gestionate intern şi a celor care ar trebui externalizate. Începem prin a ne evalua maturitatea cu obiectivitate. Comparăm capacităţile actuale cu cele şase etape ale rezilienţei. Dacă nu avem personalul necesar pentru monitorizare 24/7, nu pretindem contrariul - externalizăm detecţia şi răspunsul către specialişti care pot asigura acest serviciu. Pe de altă parte, dacă igiena identităţii şi procesul de patch management sunt punctele noastre slabe, le păstrăm în interiorul organizaţiei. Acestea sunt, într-un fel, elemente „culturale”, adică se referă la practici şi comportamente adânc înrădăcinate în modul de lucru al organizaţiei noastre.

Activităţile gestionate intern pot cuprinde gestionarea identităţii şi accesului, managementul patch-urilor, strategia de backup şi recuperare. În schimb, componentele care cer scalare şi expertiză sunt perfecte pentru externalizare - de exemplu serviciile gestionate de detecţie şi răspuns (MDR - Managed Detection and Response) sau serviciile de Threat Intelligence.

Rezilienţa cibernetică nu poate fi asigurată de un singur furnizor sau printr-un set unic de controale. Securitatea mediului de lucru (endpoint-uri, dispozitivele utilizatorilor şi capabilităţile de telemetrie şi răspuns construite în jurul acestora) nu înlocuieşte gestionarea identităţii, guvernanţa SaaS, prevenirea pierderii datelor sau planificarea recuperării proceselor de business.

Dar un prim pas poate fi integrarea unui pachet complet, cu implementare rapidă şi administrare simplă pentru a creşte vizibilitatea asupra endpoint-urilor, identităţii şi datelor, astfel încât controalele noastre de bază să fie de încredere şi să ruleze fără probleme.

ESET pune la dispoziţie un raport detaliat ce include recomandări utile pentru consolidarea securităţii organizaţionale şi pentru acţiuni defensive eficiente. Raportul poate fi descărcat gratuit de aici

În 2026, organizaţiile nu vor fi evaluate după capacitatea de a evita orice incident, ci după capacitatea de a continua să funcţioneze atunci când incidentele apar. Rezilienţa cibernetică înseamnă continuitate sub presiune, reacţie rapidă şi recuperare eficientă, astfel încât un atac să nu se transforme într-o criză operaţională majoră.

ESET oferă soluţii de securitate digitală de ultimă generaţie, dezvoltate pentru a anticipa şi a preveni atacurile informatice înainte ca acestea să devină reale. Noua funcţionalitate Ransomware Remediation, integrată în soluţiile ESET, este o tehnologie proprietară care ajută la restaurarea automată a fişierelor criptate în cazul în care ransomware-ul este detectat într-un stadiu ulterior al atacului, după ce procesul de criptare a început deja.

Pentru multe organizaţii, MDR reprezintă cea mai rapidă metodă de a beneficia de monitorizare 24/7 şi expertiză avansată fără costurile şi dificultăţile asociate construirii unui Security Operations Center propriu. Pentru organizaţiile care au nevoie de un nivel superior de protecţie, soluţiile ESET MDR adaugă un strat critic de securitate, combinând monitorizarea continuă 24/7 cu expertiza analiştilor ESET. Prin utilizarea capabilităţilor XDR, corelarea evenimentelor şi răspuns activ la incidente, MDR permite identificarea şi blocarea atacurilor avansate în faze incipiente, inclusiv a celor care evită detecţia clasică.

Soluţiile de securitate ESET sunt disponibile oricând pentru descărcare şi testare gratuită şi pot fi solicitate aici.

Soluţiile de securitate ESET sunt disponibile oricând pentru descărcare şi testare gratuită şi pot fi solicitate aici.

Prin integrarea expertizei umane cu puterea Inteligenţei Artificiale, ESET rămâne în avangarda protecţiei împotriva ameninţărilor cibernetice emergente şi a celor deja cunoscute, asigurând securitatea companiilor, infrastructurilor critice şi utilizatorilor individuali. Indiferent de tipul de protecţie necesar - endpoint, cloud sau mobile - soluţiile cloud-first, bazate pe AI sunt atât eficiente, cât şi uşor de utilizat. În completarea apărării în timp real, 24/7, ESET oferă şi suport localizat eficient (inclusiv în România), angajându-se activ în cercetarea celor mai noi ameninţări prin centrele proprii R&D, inclusiv cel din Iaşi, şi printr-o reţea globală extinsă de parteneri.