„România Onestă” - o simplă promisiune, la 14 luni de mandat prezidenţial

Programul pe care Nicuşor Dan l-a prezentat în campania pentru alegerile prezidenţiale, Viziunea „România Onestă”, a rămas ceea ce a fost în aprilie şi mai 2025: o simplă promisiune electorală. Deşi au trecut 14 luni de când Nicuşor Dan şi-a început mandatul de preşedinte al României, viziunea respectivă s-a diluat, iar reformele propuse de actualul şef al statului nu au avut loc. Mai mult, ne confruntăm cu o criză politică şi cu o criză de sistem fără precedent, pe care Nicuşor Dan nu pare dispus să le soluţioneze prea curând.

Cu toate acestea, diagnosticul său despre România, prezentat în primăvara anului trecut, rămâne actual, ceea ce de fapt reprezintă adevărata problemă: instituţiile statului continuă să fie slabe, administraţia publică este în continuare birocratică şi politizată, iar neîncrederea cetăţenilor în stat nu a fost înlocuită de sentimentul că schimbarea anunţată chiar se produce.

Nicuşor Dan a ajuns la Palatul Cotroceni promiţând mai mult decât o schimbare de preşedinte; el a promis o schimbare de sistem. Mesajul central al campaniei sale era limpede şi puternic: „Instituţii în slujba oamenilor, nu a găştilor”. Numai că, odată instalat în funcţie de preşedinte, Nicuşor Dan a descoperit că el este şeful sistemului şi reformarea acestuia nu se poate face peste noapte. Mai mult, preşedintele nu a reuşit în 14 luni să numească şefii civili ai serviciilor de informaţii din ţara noastră. Deşi este şeful sistemului.

Pe hârtie, „România Onestă” era un proiect amplu. Promitea un Cod electoral unitar, alegerea primarilor în două tururi, mai puţine semnături pentru candidaturi, o reprezentare mai bună a diasporei şi reorganizarea administrativ-teritorială a ţării în jurul polilor de dezvoltare. Promitea reducerea birocraţiei, digitalizarea administraţiei şi înlocuirea promovărilor bazate pe relaţii politice cu recrutarea meritocratică. La un an şi două luni de mandat prezidenţial, niciuna dintre aceste reforme nu doar că nu este realitate, dar nici măcar nu a fost demarată.

Primarii sunt aleşi în continuare într-un singur tur de scrutin, nu avem un Cod electoral unitar, iar accesul candidaţilor independenţi nu a fost simplificat în mod decisiv. Reprezentarea parlamentară a diasporei nu a fost reformată, iar reorganizarea administrativ-teritorială nu a depăşit stadiul unei idei repetate periodic, de către actuala clasă politică. Funcţia publică nu a fost eliberată de influenţa partidelor, iar cetăţeanul continuă să întâlnească acelaşi stat fragmentat, lent şi adesea incapabil să comunice între propriile instituţii.

Menţionăm că Nicuşor Dan nu poate să facă aceste lucruri prin decret prezidenţial, deoarece Constituţia nu îi permite să reorganizeze administraţia, să modifice singur sistemul electoral sau să conducă ministerele. Dar Nicuşor Dan ştia acest lucru atunci când şi-a scris programul electoral. Promisiunea lui nu era că va deveni prim-ministru din Palatul Cotroceni, ci că va folosi autoritatea prezidenţială pentru a aduna forţele politice şi profesionale capabile să reformeze statul. După 14 luni, mecanismul prin care această viziune trebuia transformată în legislaţie, instituţii şi rezultate nu se vede.

Diferenţa dintre candidatul Nicuşor Dan şi preşedintele Nicuşor Dan este cel mai evidentă în domeniul justiţiei. În campania electorală din primăvara lui 2025 vorbea despre reforma Inspecţiei Judiciare, promovarea meritocratică a magistraţilor, reducerea duratei proceselor, întărirea luptei împotriva marii corupţii şi schimbarea regulilor pentru Curtea Constituţională. Propunea ca judecătorii CCR să fie numiţi exclusiv dintre magistraţi cu experienţă semnificativă. Nimic din această arhitectură nu a fost realizat.

Am putea să consemnăm, totuşi, un pas instituţional important: corupţia a fost introdusă în Strategia Naţională de Apărare 2025-2030 ca vulnerabilitate la adresa securităţii statului. Strategia iniţiată în mandatul lui Nicuşor Dan şi adoptată de Parlament în noiembrie 2025 include şi ameninţările hibride, dezinformarea şi disfuncţionalităţile administrative. Este probabil cel mai clar punct din programul electoral care a primit o formă instituţională concretă. Numai că includerea corupţiei într-un document strategic nu înseamnă automat combaterea ei. Nu reformează Inspecţia Judiciară, nu schimbă procedurile de promovare a magistraţilor, nu reduce durata proceselor şi nu destructurează reţelele despre care programul vorbea sub denumirile de „mafia imobiliară”, „mafia lemnului” sau marea evaziune fiscală. Strategia poate indica direcţia, dar nu poate înlocui acţiunea.

Mai grav pentru imaginea prezidenţială, numirile de la conducerea marilor parchete au provocat critici chiar din partea unor oameni care îl susţinuseră pe Nicuşor Dan. Referendumul anunţat în rândul magistraţilor a fost pus pe pauză. În locul unei relansări incontestabile a luptei anticorupţie, primul an al mandatului prezidenţial a adus controverse, justificări şi promisiunea că rezultatele vor veni mai târziu.

În sănătate, educaţie, mediu şi politici sociale, distanţa dintre programul propus de Nicuşor Dan şi realitate este şi mai mare. Dosarul electronic funcţional al pacientului, digitalizarea serviciilor medicale, strategia de investiţii în sănătate pentru zece ani şi extinderea centrelor de tratare a adicţiilor nu pot fi trecute ca realizări după primele 14 luni ale mandatului prezidenţial. Nici reformarea programelor şcolare pentru dezvoltarea gândirii critice, reducerea structurală a abandonului şcolar, extinderea suficientă a educaţiei timpurii sau profesionalizarea corpului didactic nu pot fi trecute în bilanţul lui Nicuşor Dan. Multe sunt atribuţii guvernamentale, dar toate au fost incluse într-un program prezentat alegătorilor drept viziunea viitorului preşedinte.

Practic, în primul an şi două luni Nicuşor Dan şi-a consumat timpul cu gestionarea crizelor politice, negocieri pentru formarea Guvernului, reducerea deficitului bugetar şi încercarea de a ţine împreună partide cu interese divergente. Nicuşor Dan a contribuit la formarea unei coaliţii proeuropene şi a refuzat includerea AUR într-o formulă de guvernare. Ulterior, coaliţia s-a destrămat, iar preşedintele a fost obligat să reia negocierile. A reuşit să păstreze o linie de demarcaţie faţă de forţele antioccidentale, dar nu a reuşit să transforme majoritatea proeuropeană într-un motor stabil al reformelor din propriul program.

Din fericire pentru Nicuşor Dan, i-a mai rămas destul timp din actualul mandat prezidenţial pentru ca această situaţie să se schimbe. Un an şi două luni nu reprezintă verdictul definitiv asupra unei preşedinţii de cinci ani, dar reprezintă suficient timp pentru a vedea dacă o viziune începe să capete instituţii, legi şi rezultate. Până acum, „România Onestă” are o strategie de apărare, dar nu are încă reforma statului care trebuia să-i dea conţinut.

Nicuşor Dan a descris corect România pe care a preluat-o. Din păcate, după 14 luni România seamănă încă prea mult cu ţara descrisă de candidat şi prea puţin cu ţara promisă de preşedinte.