Angajarea muncitorilor străini vine cu un cost pe care firmele îl văd prea târziu. Eugen Saulea, ESSA Group: „Tariful lunar nu spune cât te costă, de fapt, un lucrător non-UE”

Noile condiţii pentru angajarea lucrătorilor din afara Uniunii Europene schimbă calculele companiilor care se confruntă cu deficit de personal. „Dincolo de salariu şi de costurile de recrutare, angajarea directă poate însemna capital blocat în garanţii, proceduri de imigrare, costuri administrative şi asumarea riscului de neconformare, se arată într-un comunicat de presă, remis redacţiei. În acest context, leasingul de personal poate deveni pentru unele companii o alternativă mai flexibilă”, explică Eugen Saulea, CEO ESSA Group.

Creşterea cererii pentru astfel de servicii se vede şi în rezultatele ESSA Group. Segmentul de personnel leasing a crescut cu 34,5% în 2024 faţă de anul precedent, iar în 2025 avansul a ajuns la 83,9% faţă de 2024. Evoluţia a venit pe fondul dificultăţilor întâmpinate de angajatori în găsirea personalului disponibil, în special pentru poziţiile entry-level şi activităţile necalificate

„Când o companie compară angajarea directă cu leasingul de personal, prima tentaţie este să se uite la costul lunar pe lucrător. Dar aceasta este doar o parte din ecuaţie. Trebuie să calculăm banii blocaţi în garanţii, costurile de recrutare şi imigrare, timpul oamenilor din companie şi, foarte important, riscul pe care angajatorul şi-l asumă. Abia atunci vedem cât costă, în realitate, fiecare variantă”, detaliază Eugen Saulea, CEO ESSA Group.

100 de lucrători pot însemna o garanţie de 100.000 de euro

În cadrul analizat de ESSA Group, angajarea directă a lucrătorilor non-UE presupune pentru angajatorul autorizat constituirea unei garanţii financiare de 1.000 de euro pentru fiecare lucrător. Impactul devine semnificativ odată cu creşterea necesarului de personal. De pildă, pentru 50 de lucrători, vorbim despre 50.000 de euro, iar pentru 100 de persoane suma ajunge la 100.000 de euro. „Pentru o companie care are nevoie de 100 sau 200 de oameni, discuţia nu mai este despre o sumă neglijabilă. Vorbim despre capital care ar putea rămâne în business şi ar putea finanţa activitatea companiei. De aceea spunem că preţul de pe factură nu trebuie confundat cu costul total al forţei de muncă”, adaugă Eugen Saulea.

Nu toate companiile pot merge pe varianta angajării directe

Angajarea directă a lucrătorilor din afara Uniunii Europene nu este însă o opţiune accesibilă oricărei firme. Companiile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii legate de vechime, numărul de salariaţi, experienţa anterioară cu muncitori străini şi respectarea obligaţiilor legale. Pentru firmele mici, cele înfiinţate recent sau cele care apelează pentru prima dată la forţă de muncă din afara UE, aceste cerinţe pot deveni o barieră.

În cazul leasingului de personal, o parte importantă a acestei poveri este preluată de furnizorul specializat. Acesta angajează lucrătorii şi se ocupă, în limitele stabilite prin contract, de recrutare, procedurile necesare aducerii lor în România şi administrarea personalului. Firma care are nevoie de oameni plăteşte serviciul, fără să fie nevoită să dezvolte intern o structură dedicată unor proceduri pe care poate le foloseşte doar de câteva ori pe an.

Amenzile pentru nerespectarea obligaţiilor pot ajunge la 40.000 de lei

Costurile nu sunt însă singurul lucru pe care o companie trebuie să îl ia în calcul. Angajarea directă înseamnă şi asumarea responsabilităţii pentru respectarea procedurilor şi a obligaţiilor legale privind încadrarea lucrătorilor străini. În anumite situaţii de neconformare, sancţiunile pot ajunge la 40.000 de lei.

Iar responsabilităţile nu se încheie odată cu sosirea angajatului în România. Urmează gestionarea documentelor şi a termenelor, salarizarea, plata salariului în cont bancar, încheierea contractului şi într-o limbă pe care lucrătorul o înţelege, precum şi îndeplinirea celorlalte obligaţii legate de şederea şi munca acestuia.

Pentru o companie care aduce doar câţiva sau câteva zeci de lucrători străini, toate acestea înseamnă timp şi resurse alocate unor proceduri care nu fac parte din activitatea sa de bază. În varianta leasingului de personal, o parte dintre aceste responsabilităţi sunt transferate furnizorului, în condiţiile stabilite contractual.

„O companie de producţie, logistică sau retail ar trebui să-şi consume energia pentru activitatea care îi produce venituri, nu să devină peste noapte specialistă în imigrare. Atunci când aduci câţiva oameni o dată pe an, este foarte greu să construieşti intern aceeaşi experienţă procedurală pe care o are un furnizor care face acest lucru permanent”, continuă CEO-ul ESSA Group.

Litoralul, exemplul unei pieţe în care deficitul de personal se simte de la un sezon la altul

Deficitul de personal s-a resimţit puternic inclusiv în zonele cu activitate sezonieră. ESSA Group s-a confruntat cu această problemă în special pe litoral, unde necesarul acoperit în anii anteriori cel puţin parţial cu angajaţi români a fost completat ulterior cu lucrători din Asia şi Ucraina. Pentru unele dintre activităţile unde personalul local a fost greu de găsit, compania a apelat în special la lucrători din Sri Lanka şi Nepal, inclusiv pentru manipularea mărfurilor, curăţenie şi pregătirea comenzilor în depozite şi magazine.

Datele oficiale arată că presiunea pentru atragerea forţei de muncă străine se menţine şi în 2026. În perioada 27 aprilie - 7 iulie, în judeţul Constanţa au fost emise 1.160 de avize de muncă, unul dintre cele mai ridicate niveluri din ţară, după Bucureşti, cu 7.036, şi Ilfov, cu 1.972.

Pentru companiile care depind de sezon, însă, problema nu este doar să găsească oameni, ci şi să îşi adapteze rapid efectivele atunci când cererea se schimbă. În retail, logistică sau producţie, necesarul poate creşte puternic în perioadele aglomerate şi poate scădea câteva luni mai târziu. În cazul angajării directe, compania îşi asumă personalul şi costurile aferente pe termen mai lung, inclusiv atunci când volumul de activitate se reduce. Prin leasing, numărul lucrătorilor poate fi ajustat, în condiţiile prevăzute contractual, în funcţie de necesarul de personal.

Pentru firmele care lucrează cu vârfuri de producţie, sezonalitate sau proiecte cu durată limitată, diferenţa poate deveni importantă: în loc să dimensioneze permanent echipa pentru perioadele de activitate maximă, pot suplimenta personalul atunci când au nevoie de el.

Eugen Saulea: „Cel mai ieftin tarif nu înseamnă întotdeauna cea mai ieftină soluţie”

În opinia CEO-ului ESSA Group, companiile ar trebui să compare cele două variante prin prisma costului total, nu exclusiv a sumei plătite lunar pentru fiecare lucrător. „Cel mai ieftin tarif nu înseamnă întotdeauna cea mai ieftină soluţie. Dacă într-o variantă trebuie să blochezi capital, să construieşti o competenţă internă de imigrare, să aloci oameni pentru administrarea procesului şi să preiei integral riscul de conformare, toate acestea au un preţ. Pentru unele companii, angajarea directă poate avea sens. Pentru altele, mai ales atunci când necesarul fluctuează, externalizarea poate fi mult mai predictibilă”, subliniază Eugen Saulea.

În acest context, punerea la dispoziţie a lucrătorilor non-UE nu trebuie privită automat ca o soluţie mai ieftină per angajat, ci ca un model prin care o parte dintre costurile iniţiale, sarcinile administrative şi riscurile operaţionale sunt preluate de furnizor, conform contractului.

Pentru angajatori, întrebarea relevantă devine astfel nu doar „cât plătesc lunar pentru un lucrător?”, ci „cât mă costă în total să îl aduc, să îl angajez şi să îl administrez în condiţii de conformitate?”