Care companii parchează în zona de avarie financiară

Falimentul firmelor nu mai ţine de ghinion sau de un ciclu prost, ci de aritmetica dură a datoriilor scumpe, arată datele publicate de compania de analiză a riscului de credit Coface în raportul său din ianuarie 2026 "Corporate insolvencies expected to remain stubbornly high in 2026, after climbing further in 2025".

O evaluare independentă ajunge la aceeaşi concluzie: potrivit Allianz Trade, 2026 va marca al cincilea an consecutiv de creştere a insolvenţelor globale, situaţie fără precedent după criza financiară, cu un avans estimat de aproximativ +3% la nivel mondial, după +6% în 2025, dupa cum o arată în Raportul său "Global Insolvency Outlook 2026".

Raportul Coface privind insolvenţele corporative confirmă un fapt clar: economiile dezvoltate au intrat într-un regim de falimente persistent ridicate, după trei ani consecutivi de creştere.

Conform studiului, dinamica nu mai indică un vârf izolat, ci un platou înalt al ieşirilor din piaţă.

Datele sintetizate de Coface arată că scăderea insolvenţelor din 2020-2021 a fost rezultatul sprijinului public şi al suspendărilor procedurale. După retragerea măsurilor, valul s-a inversat rapid. În 2022, insolvenţele au crescut cu circa 50% în Franţa şi Marea Britanie şi cu aproximativ 40% în Australia şi Canada, arată raportul. În 2023, au urcat cu 22% în Germania, 35% în Japonia şi 40% în Statele Unite. În 2024-2025 ritmul a încetinit, dar nivelul a rămas cu 25-40% peste cel din 2019. Pentru 2026, scenariul de bază Coface indică o nouă creştere agregată de aproximativ +2,8%, descrisă drept stabilizare la nivel ridicat.

Allianz Trade indică aceiaşi factori structurali: creştere economică insuficientă pentru stabilizarea insolvenţelor, condiţii de refinanţare restrictive, dobânzi persistent ridicate şi ofertă de credit limitată, cu presiune directă asupra firmelor cu levier mare şi asupra IMM-urilor. Instituţia arată că America de Nord şi Asia vor conduce creşterea insolvenţelor în 2026 (aproximativ +4%), în timp ce Europa Occidentală ar putea înregistra doar o corecţie marginală, după patru ani de creşteri puternice.

Pe de altă parte, studiile Coface şi Allianz Trade oferă explicaţii operaţionale solide, dar analiza critică a propriilor date indică patru limite de interpretare:

1. Prima limită priveşte amestecul dintre economie şi administraţie.

Coface precizează că seriile de insolvenţă sunt influenţate de modificări legislative şi de comportamentul autorităţilor fiscale. Reformele procedurilor din Italia şi Spania modifică bazele statistice.

Revenirea instituţiilor fiscale la executare generează valuri de dosare noi.

Backlog-urile judiciare (restanţe acumulate în procesarea dosarelor) distorsionează dinamica anuală. Indicatorul nu mai reflectă strict sănătatea economică, ci şi viteza administrativă.

2. A doua limită priveşte rolul dobânzii.

Coface tratează costul finanţării ca şoc conjunctural. Datele sale arată însă un efect de filtru structural: randamentele obligaţiunilor corporative depăşesc 5% în Marea Britanie, 4,25% în SUA şi 3,5% în Germania; creditele pe termen scurt pentru IMM-uri ajung la circa 6,5% în Marea Britanie şi 8% în SUA la final de 2025.

Raportul estimează că o majorare suplimentară de doar 0,25 puncte procentuale ar împinge creşterea insolvenţelor din 2026 la aproximativ +4,7%. Sensibilitatea arată că multe firme operează la limita de suportabilitate a serviciului datoriei.

Coface defineşte explicit zona de avarie financiară prin doi indicatori simultani: acoperirea dobânzii sub 2 şi datoria netă peste de trei ori EBITDA. Ponderea firmelor cu acest profil creşte în construcţii, chimie, textile şi industrie prelucrătoare.

Allianz Trade confirmă vulnerabilitatea sectoarelor capital-intensive şi indică explicit construcţiile şi industria auto ca zone critice, sub presiunea dobânzilor ridicate, a schimbării tehnologice şi a concurenţei crescute.

3. A treia limită priveşte fragmentarea comercială şi energetică.

Raportul Coface menţionează tarife, tensiuni geopolitice şi costuri energetice, dar le tratează sectorial.

Consecinţa sistemică poate fi, însă, mai dură: diferenţele de cost energetic şi de acces la pieţe rup marjele între regiuni.

În chimia europeană, gradul de utilizare a capacităţilor coboară la circa 75%, cu aproximativ 7,5 puncte procentuale sub nivelul pre-pandemie, iar ponderea firmelor cu datorii greu de servit creşte de aproape patru ori faţă de perioada anterioară scumpirii gazului.

4. A patra limită ţine de baza de date sectorială.

Coface arată că testele de stres folosesc în principal companii listate şi firme mari cu datorie tranzacţionată public, dar subcontractorii şi IMM-urile sunt prinse incomplet, deşi valurile de insolvenţă pornesc frecvent din lanţurile de furnizori. Capacitatea de anticipare scade când segmentul cel mai fragil rămâne parţial nevăzut.

Allianz Trade avertizează explicit că riscul de contagiune creşte prin insolvenţe mari, cu efect de domino în lanţurile comerciale şi cu amplificarea riscului de neplată între firme.

Instituţia adaugă un risc tehnologic suplimentar: o corecţie severă în zona tehnologiei şi inteligenţei artificiale, de tip bulă speculativă, ar putea genera mii de insolvenţe suplimentare în economiile mari.

Raportul Coface mai arată rolul direct al statului în declanşarea procedurilor de insolvenţă:

- în Franţa, instituţia de colectare a contribuţiilor sociale URSSAF iniţiază între 30% şi 40% din cererile de lichidare;

- în Marea Britanie, HMRC a depus aproape 65% din cererile de dizolvare forţată în a doua jumătate din 2023, faţă de 34% cu un an înainte.

Rezultatul este coerent în ambele surse majore de studiu: datoria mare întâlneşte bani scumpi, refinanţarea devine selectivă, executarea fiscală revine, lanţurile comerciale transmit şocul, iar marjele se comprimă.

Insolvenţele nu mai descriu un episod ciclic scurt. Ele descriu o ajustare de structură.