Ce am avut şi n-am pierdut!

Ieri a fost luni. Va mai fi luni şi săptămâna viitoare, dar va fi mai puţin încărcat de aşteptări, speranţe, dezamăgiri.

Ceasul mi-a rămas la mână, aproape rămân şi toţi compatrioţii care în ultimele luni m-au ameninţat direct şi indirect cu: bătaia, şomajul, sărăcia, deposedarea de bunuri, moartea - doar pentru că am avut un alt punct de vedere, exprimat de fiecare dată decent. Povestea cu ceasul am relatat-o săptămâna trecută în paginile ziarului, iar pentru cei care au ratat respectivul număr, rezum: într-un colţ de Bucureşti, ziua în amiaza mare un domn fără prea multă ocupaţie, poftind la ceasul meu m-a anunţat că în lunea de după alegeri o să pierd şi ceasul şi alte lucruri mai mult sau mai puţin palpabile, pe motiv că aş fi un "mic burghez", care şi-a bătut joc de popor.

Experienţa a fost strict personală, dar şi alţi oameni au simţit de la distanţă o apăsare la gândul că vor pierde diverse, aşa cum aflaseră în timpul campaniei electorale: case (Marius Lulea, prim-vicepreşedinte AUR, a explicat că statul ar trebui să cumpere casele românilor care nu se mai întorc în ţară şi să le dea altor cetăţeni, la preţul simbolic de un leu), locuri de muncă (George Simion a anunţat că vrea să reducă cu 500.000 numărul bugetarilor din instituţiile statului, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale), libertatea/viaţa (actorul Mihai Mălaimare, susţinător al AUR, al lui Călin Georgescu şi George Simion, a postat pe o reţea de socializare: "Nu aţi vrut Turul II înapoi! Turul II vine însă ca un val imens şi veţi ajunge în canal, sau la canal!"), afacerile (reprezentanţii AUR au vorbit în repetate rânduri de naţionalizarea unor companii strategice). Toate aceste apăsări vin şi din faptul că mulţi oameni nu au prins chiar toate subtilităţile marketingului politic şi iau de bune anumite declaraţii/promisiuni.

Altfel, revenind la oamenii din jur: nu am cu nimeni nimic/ doar milă mi-i/ că-i ştiu suferind/ şi nu-i pot lecui.