Va fi Japonia epicentrul unui nemaivăzut cutremur financiar global?

Autorităţile monetare şi fiscale din Ţara Soarelui Răsare au ajuns într-un moment de mare cumpănă. Pieţele par că şi-au pierdut încrederea în capacitatea lor de a stimula economia prin noi pachete fiscale, pe fondul menţinerii ordinii pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale de către banca centrală.

Agenţiile de presă au scris recent că noul premier de la Tokyo, Sanae Takaichi, pregăteşte lansarea unui nou program de stimulare fiscală a economiei, cu o valoare de aproape 18 trilioane de yeni, echivalentul a circa 112 miliarde de dolari.

Acesta este contextul în care Bloomberg subliniază că randamentul titlurilor de 10 ani a urcat până la cel mai ridicat nivel din 2008, de circa 1,82%, în timp ce randamentul titlurilor de 30 de ani a atins un nou maxim istoric, de 3,39% (vezi graficul 1).

În ciuda acestei creşteri masive a dobânzilor pentru toate maturităţile, cursul yenului s-a angajat pe o traiectorie de depreciere accentuată faţă de dolar (vezi graficul 2), cu efecte potenţiale majore asupra tranzacţiilor de tip carry trade.

Deşi deprecierea yenului este favorabilă investitorilor angajaţi în carry trade, creşterea randamentelor are un efect contrar, care se amplifică pe măsura comprimării spread-urilor sau inversarea acestora în favoarea titlurilor japoneze.

Analiştii de la Societe Generale au avertizat recent că pieţele financiare se pot confrunta cu un "Armaghedon" dacă randamentele titlurilor japoneze de 10 ani se menţin peste 1,7%, deoarece ar putea conduce la aprecierea yenului cu 4% - 8% în următoarele luni, fenomen care ar forţa lichidarea unor tranzacţii carry trade de până la 20 de trilioane de dolari.

În ultima lună şi jumătate a fost o depreciere de circa 7%, iar cotaţia a urcat peste 157 JPY/USD, după ce a atins un minim anual de 140 JPY/USD în aprilie.

Dinamica negativă a principalilor indicatori financiari din Japonia a fost amplificată şi de recentele declaraţii belicoase ale premierului Sanae Takaichi, care se pare că au luat prin surprindere chiar şi clasa politică japoneză.

Doamna Takaichi a declarat că Japonia ar putea interveni în apărarea Taiwanului, dacă insula ar fi atacă de China, ignorând complet situaţia diplomatică actuală, în cadrul căreia aproape toate ţările membre al ONU recunosc Taiwanul ca parte a Chinei.

Răspunsul Chinei nu s-a lăsat aşteptat: "Declaraţiile eronate ale prim-ministrului japonez Sanae Takaichi cu privire la Taiwan au erodat fundamental fundamentul politic al relaţiilor dintre China şi Japonia şi au stârnit indignarea şi condamnarea puternică a poporului chinez. Dacă Japonia refuză să-şi retragă aceste declaraţii sau chiar continuă să urmeze o cale greşită, China va fi nevoită să ia măsuri ferme şi hotărâte, iar toate consecinţele care vor decurge din aceasta vor fi suportate de Japonia", se arată într-un comunicat de presă preluat pe contul de Twitter al purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing.

Dincolo de răspunsul diplomatic şi politic, consecinţele economice şi financiare se resimt deja, după ce autorităţile chineze au anunţat suspendarea unor schimburi comerciale.

Analistul financiar Dario Capodici, co-fondator al companiei Synnax Technologies şi fost economist la Citibank, urmăreşte şi prezintă evoluţia crizei financiare din Japonia de mai mult timp.

Prognozele sale cu privire la intervenţia Băncii Japoniei pentru susţinerea yenului sau plafonarea randamentelor titlurilor de stat s-au adeverit în ceea mai mare parte.

Acum yenul de depreciază, pe fondul creşterii accentuate a randamentelor, iar rapoartele de piaţă ale Băncii Japoniei (BoJ) nu mai arată intervenţii.

După mai multe zile de inacţiune ale BoJ, Capodici a scrie pe Twitter că "echilibrul este aşa de fragil încât orice mişcare, indiferent în ce direcţie, riscă să destabilizeze sistemul financiar".

Pentru analistul financiar Martin Armstrong, evoluţia dobânzilor din Japonia arată că "pieţele tocmai au dat vot negativ emisiunilor nesfârşite de obligaţiuni", în condiţiile în care "Banca Japoniei deţine jumătate din obligaţiunile emise de guvern şi nu mai există alţi cumpărători".

Datele oficiale arată că plata dobânzilor "consumă" circa 23% din bugetul Japoniei, iar Armstrong susţine că "Japonia şi Europa sunt în fruntea crizei datoriilor suverane".

"Datele de la Fondul Monetar Internaţional arată că datoria publică generală a Japoniei este estimată să atingă 230% din PIB în acest an. Având în vedere că Banca Japoniei a majorat dobânzile de trei ori din martie 2024, se preconizează o creştere a costurilor serviciului datoriei", subliniază Bloomberg.

O criză financiară în Japonia nu este doar o simplă criză, chiar dacă dimensiunile sunt masive, ci un adevărat cutremur financiar, care poate declanşa un tsunami cum nu s-a mai văzut.

S-a ajuns aici după decenii de carry trade pe yen, tranzacţii prin care dobânzile zero sau negative din Japonia au contribuit la alimentarea exceselor speculative de pe toate pieţele la nivel global.

Acum randamentele titlurilor de stat japoneze cresc, fenomen comparabil că retragerea apelor înainte de marele val seismic.

Warren Buffett spunea odată că "abia când se retrage valul descoperi cine a înotat gol". Acum nimeni nu va avea timp şi probabil nici nu va mai fi interesat să vadă cine nu şi-a "acoperit" poziţiile în perioada de exuberanţă iraţională alimentată de marile bănci centrale.

Fiecare va fi interesat doar să ajungă cât mai rapid la o "altitudine" sigură.