Scandal exploziv în NATO: achiziţiile militare, contaminate de mită şi favoritism

Corupţia ar fi pus stăpânire pe Agenţia de Sprijin şi Achiziţii a NATO, potrivit unor documente interne publicate ieri de site-ul Follow The Money, în urma investigaţii jurnalistice realizată împreună cu cotidienele belgiene La Lettre, Le Soir şi Knack. Potrivit surselor citate, Stacy Cummings - directorul general al Agenţiei de Sprijin şi Achiziţii a NATO - este acuzată de favoritism, blocarea investigaţiilor anticorupţie şi ingerinţe directe în activitatea departamentelor-cheie.

Dincolo de tonul rece al rapoartelor, realitatea descrisă în paginile lor este cea a unei instituţii aflate în criză structurală chiar în momentul în care rolul strategic al agenţiei s-a amplificat dramatic odată cu războiul din Ucraina şi creşterea masivă a bugetelor de apărare ale statelor membre. În aceste documente, şefa resurselor umane, Geneviève Machin, şi şeful auditului intern, Gerardo Bellantone, avertizează în scris asupra unui climat în care corupţia înfloreşte, iar mecanismele menite să o combată sunt blocate chiar de cei care ar trebui să le aplice.

În scrisoarea transmisă de Machin în februarie către toate reprezentanţii statelor membre NATO, conducerea agenţiei e acuzată că ignoră cazuri de fraudă şi corupţie „cu indicii rezonabile”, că oferă informaţii înşelătoare naţiunilor şi că exercită presiuni pentru a influenţa selectarea unor candidaţi în poziţii strategice. Suspendată imediat după ce a expus aceste probleme şi ulterior înlăturată, Machin susţine că a devenit ţinta represaliilor pentru simplul fapt că a refuzat să legitimeze un sistem în care regulile par să nu se aplice conducerii şi cercului său apropiat.

Aceleiaşi linii de avertisment i se alătură Bellantone, care în raportul intern din octombrie descrie lipsa unor măsuri reale împotriva fraudei, respingerea de către Cummings a unui audit esenţial privind corupţia şi presiuni directe asupra independenţei auditului intern. Mai mult, intervenţia reprezentantului Statelor Unite în consiliul de supraveghere pentru a bloca auditul anticorupţie ridică semne de întrebare asupra influenţelor politice care protejează anumite interese în interiorul agenţiei.

Toate aceste tensiuni izbucnesc într-un moment în care NSPA gestionează un volum fără precedent de fonduri: 9,5 miliarde euro în contracte de achiziţii doar în acest an, aproape triplu faţă de 2021. Invazia Rusiei în Ucraina a transformat o agenţie altădată discretă, într-un hub vital al efortului militar occidental, dar şi într-un teren fertil pentru corupţie, aşa cum o demonstrează cele cinci investigaţii judiciare legate de NSPA din SUA, România, Belgia şi Luxemburg, afirmă sursele citate. Două dintre anchetele americane au fost surprinzător abandonate, în timp ce pistele europene urmăresc milioane de euro în mită plătită de companii din industria apărării pentru acces la contracte NATO sau la bugetele statelor membre.

Investigaţia jurnalistică mai arată că anul acesta conflictul intern a atins apogeul în şedinţele cu uşile închise ale subcomitetelor NATO, unde Cummings şi Bellantone s-au confruntat direct, iar reprezentanţii statelor membre nu au reuşit să cadă de acord nici măcar asupra includerii auditului anticorupţie în planul pe 2025, amânându-l pentru 2026. Această amânare într-o perioadă de expansiune accelerată ridică întrebări grave despre capacitatea reală a agenţiei de a-şi supraveghea propriile procese şi de a preveni corupţia atunci când gestionarea riscurilor ar trebui să fie prioritară.

În timp ce NATO proclamă oficial toleranţă zero faţă de fraudă şi corupţie, realitatea expusă de documentele interne arată o instituţie în care avertizorii sunt sancţionaţi, anchetele sunt blocate, iar controalele independente sunt subminate. În chiar centrul sistemului de achiziţii al alianţei, acolo unde integritatea ar trebui să fie absolută, persistă suspiciuni de complicitate, influenţe politice şi lipsă de transparenţă. Este o fractură care riscă să se extindă într-o vulnerabilitate strategică într-un moment în care Europa se reînarmează, iar fiecare contract gestionat de NSPA are impact direct asupra securităţii continentului.

Dacă la nivel declarativ lupta împotriva corupţiei este esenţială pentru apărarea valorilor occidentale, această investigaţie ridică întrebarea incomodă dacă NATO poate proteja integritatea propriului sistem de achiziţii în timp ce se pregăteşte să răspundă ameninţărilor Rusiei. Absenţa unor răspunsuri ferme ar putea deveni, în sine, o ameninţare la adresa credibilităţii şi eficienţei alianţei într-o perioadă în care slăbiciunile nu pot fi tolerate.