Efectul Călin Georgescu: Divizarea societăţii în părţi radicalizate

Se împlineşte astăzi un an de când Călin Georgescu a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale din 24 noiembrie 2024, obţinând 2.120.401 voturi, adică 22,94% din totalul voturilor exprimate, un rezultat care a zguduit sistemul politic românesc şi a uimit presa internaţională. Ceea ce părea imposibil până atunci, devenise un fapt real: un candidat independent, marginal în sondaje până cu două luni înainte de scrutin, depăşise candidaţii partidelor tradiţionale şi se instalase în fruntea cursei prezidenţiale.

Două săptămâni mai târziu, pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituţională a anulat întregul proces electoral, invocând dovezi şi indicii privind finanţări ilegale, manipulare masivă în mediul online, inclusiv reţele de conturi care amplificau artificial notorietatea lui Călin Georgescu, şi ingerinţe externe, în special ruseşti. Decizia a venit în timpul derulării turului al doilea şi a produs un şoc instituţional fără precedent în ultimii 30 de ani.

În acest context, ziarul BURSA a realizat o analiză amplă a ceea ce presa internaţională a numit „fenomenul Georgescu”, un caz şcoală de escaladare politică într-o societate deja tensionată.

• România, înainte de Călin Georgescu

În anul 2024, societatea civilă din ţara noastră era pregătită să fie fracturată. Costul vieţii crescuse agresiv, dependenţa de importurile alimentare şi energetice era structurală, exodul tinerilor se accelera, iar încrederea în partide şi instituţii publice se prăbuşea la cote minime. Pandemia, războiul din Ucraina şi polarizarea globală amplificaseră senzaţia unei ţări vulnerabile, conduse din exterior.

În plus, ascensiunea lui Călin Georgescu a fost posibilă şi pentru că valoarea clasei politice tradiţionale scăzuse dramatic: PSD şi PNL, aflate la guvernare în ultimii patru ani, au oferit un spectacol continuu de fricţiuni, orgolii, negocieri obscure între liderii Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu, şi măsuri economice contradictorii care au împovărat atât companiile, cât şi cetăţenii.

Alternanţa haotică între taxe crescute şi relaxări fiscale, între promisiuni sociale nerealiste şi tăieri bugetare agresive, între reforme anunţate şi abandonate a erodat complet încrederea electoratului. Pentru milioane de români cu drept de vot, PSD şi PNL deveniseră nu partide de guvernare, ci o alianţă care funcţiona doar pentru interesele propriei clientele politice, nu pentru creşterea economiei naţionale. De aceea, golul de credibilitate lăsat de partidele mari a creat un vid imens, în care un personaj precum Călin Georgescu nu doar că putea intra, ci putea domina competiţia electorală, sprijinit prin mijloace legale sau chiar ilegale. Nu doar problemele României l-au propulsat, ci şi eşecul clasei politice de a oferi o alternativă coerentă, profesionistă şi credibilă.

• „Mesia de pe TikTok” divide puternic societatea românească

Profitând din plin de acest teren fragil, Călin Georgescu a preluat anxietăţile sociale şi le-a transformat în naraţiuni mobilizatoare: costul vieţii nu era rezultatul economiei globale, ci al „minciunii partidelor”; dependenţa energetică nu era strategică, ci „robie a importurilor”; exodul tinerilor nu era rezultatul decalajelor economice, ci „poarta de fugă a globalismului”; iar neîncrederea în instituţii devenea justificarea pentru „resetarea totală a sistemului”.

Mesajul său, prezentat ca unul de pace şi unitate - „România redevine stăpână pe resursele ei”, „românii de pretutindeni se unesc”, „pace între Est şi Vest” -, a funcţionat în realitate ca o lentilă care refracta societatea în două blocuri ireconciliabile. „Noi” versus „ei”, „românii adevăraţi” versus „elitele vândute”, poporul suveran contra instituţiilor infestate de ceea ce ulterior Călin Georgescu avea să identifice drept "păduchi politici”. Polarizarea produsă astfel a alimentat ascensiunea fulgerătoare a lui Georgescu, consolidată de o campanie informală masivă pe TikTok, fără costuri declarate, care avea să devină ulterior subiectul unor investigaţii ale Parchetului General şi ale experţilor în securitate cibernetică. Mai mult, la acea vreme, Călin Georgescu a fost prezentat drept candidat radical anti-sistem, cu poziţii suveraniste, anti-UE şi pro-Rusia, dar şi cu simpatii pentru foştii lideri politici Corneliu Zelea Codreanu şi Ion Antonescu, simpatii care i-au consilidat eticheta de „ultranaţionalist”, „prorus”, cu derapaje pro-legionare, inclusiv în presa românească.

După anularea alegerilor, conflictul cu instituţiile statului s-a amplificat. Călin Georgescu a acuzat un „furt de alegeri”, a contestat decizia CCR, a cerut BEC şi AEP „să lase democraţia să se desfăşoare” şi „turul doi înapoi”, iar susţinătorii săi au transformat anularea scrutinului într-o cruciadă împotriva statului. Imediat după anularea alegerilor prezidenţiale, mass-media şi think-tank-urile de monitorizare a scrutinului au prezentat informaţii în care Călin Georgescu e dat ca principal beneficiar al unei campanii masive de promovare pe TikTok, fără cheltuieli declarate, cu reţele de conturi care i-au împins mesajele virale. Unele analize din presa românească şi europeană l-au numit „Mesia de pe TikTok” şi „fenomenul Georgescu”, devoalând modul în care acesta a reuşit să capitalizaze frustrarea alegătorilor faţă de sprijinul acordat de autorităţile centrale de la Bucureşti pentru Ucraina, faţă de majorarea costului traiului zilnic şi de neîncrederea în partidele clasice. Faţă de aceste critici, Călin Georgescu a afirmat în mai multe interviuri că el doreşte o „Românie neutră” între SUA şi UE, orientată spre „suveranitate” şi exploatarea resurselor proprii, şi că nu îl interesează fondurile europene: „eu şi poporul român îl avem pe Dumnezeu, nu ne interesează fondurile europene”.

• Dosar penal pentru complot împotriva ordinii constituţionale

Informaţiile desecretizate de CSAT şi SRI privind operaţiuni de influenţă străină au adâncit fractura, nu au clarificat-o. Parchetul General a deschis anchete privind finanţarea campaniei lui Călin Georgescu, infrastructura digitală din spatele promovării, conexiunile cu structuri paramilitare şi posibile influenţe externe, mai ales din partea Federaţiei Ruse. Percheziţiile la Horaţiu Potra şi membrii grupării sale - afiliată trup şi suflet lui Călin Georgescu - au scos la iveală bani, aur şi arme, alimentând narativul unui fenomen cu tentacule invizibile.

În 26 februarie 2025, procurorii au început urmărirea penală împotriva lui Călin Georgescu, acuzându-l de încălcări ale legislaţiei electorale, sprijinirea unor grupări extremiste, răspândirea de informaţii false şi acţiuni împotriva ordinii constituţionale.

În paralel, şi-a depus candidatura la alegerile reprogramate pentru luna mai 2025. Biroul Electoral Central a respins-o în 7 martie 2025, fapt ce a dus la transformarea centrului Capitalei într-un câmp de război civil între susţinătorii lui Călin Georgescu şi forţele de ordine, bătălie ce s-a lăsat cu arestarea mai multor persoane şi întocmirea unor dosare penale. Georgescu şi susţinătorii săi au acuzat că în speţă ar fi vorba despre un „abuz” şi o „execuţie politică” şi au vorbit despre „sistemul corupt” şi influenţă externă, în special franceză. Ulterior, în 8 martie, Curtea Constituţională a confirmat respingerea candidaturii lui Călin Georgescu, întărind în rândul susţinătorilor săi percepţia unei confruntări directe între candidat şi instituţiile statului.

Un alt aspect demn de consemnat este faptul că în perioada aprilie-mai 2025, relaţia lui cu George Simion, preşedintele AUR a prins un nou contur. După ce în octombrie-noiembrie 2024, Călin Georgescu îl atacase dur pe George Simion, numindu-l „omul altora”, în primăvara anului 2025 l-a reevaluat conjunctural şi l-a numit „protejatul meu mai tânăr”. Termenul a dispărut rapid, alimentând speculaţiile privind o ruptură între cei doi.

După încheierea procesului electoral prezidenţial în mai 2025, Călin Georgescu a anunţat în 26 mai că se retrage din politică în contextul dosarelor penale şi că va rămâne un „observator pasiv”, lăsând însă deschisă posibilitatea întoarcerii „dacă va fi nevoie”. Controlul judiciar impus şi prelungit la fiecare 60 de zile de către autorităţile judiciare l-au obligat să se prezinte săptămânal la IPJ Ilfov, numai că fiecare apariţie a lui Georgescu s-a transformat într-un un moment în care şi-a exprimat public opiniile politice: „România este condusă de păduchii politici care se hrănesc din frica oamenilor”, „Justiţia este o bâtă de lovit adversarii”, „Dosarul meu este copia celui al lui Donald Trump”. Declaraţii perfect sincronizate cu narativul victimizării, amplificate online şi transformate în miezul unei noi mobilizări a susţinătorilor lui Călin Georgescu.

Mai mult, în 17 iulie, Autoritatea Electorală Permanentă anunţa sancţionarea lui Călin Georgescu cu o amendă contravenţională în valoare de 200.000 lei pentru neregulile de la alegerile anulate în decembrie 2024, iar principalul partid care l-a susţinut - AUR - a fost sancţionat pentru neregulile de la alegerile parlamentare şi locale de anul trecut cu amenzi în valoare de 145.000 lei şi cu confiscarea unei alocări de 13,6 milioane lei.

Ulterior, în 16 septembrie 2025 - când AUR avansase deja ideea unui nou guvern care să fie condus din funcţia de prim-ministru de Călin Georgescu, procurorul general Alex Florenţa a anunţat trimiterea în judecată a lui Georgescu alături de alţi 21 de inculpaţi pentru complot împotriva ordinii constituţionale, organizarea unei structuri de tip criminal pentru finanţarea şi organizarea campaniei electorale la alegerile prezidenţiale şi legături cu entităţi statale străine (Rusia, în special) în contextul alegerilor anulate la finalul anului trecut. Dosarul penal, alimentat şi de documente desecretizate, dar şi de percheziţii care au scos la iveală un adevărat arsenal militar la gruparea condusă de Horaţiu Potra, a devenit pentru simpatizanţii lui Călin Georgescu simbolul confruntării dintre fenomenul politic şi rezistenţa statului.

• România, după Călin Georgescu

Prin prisma celor de mai sus, se poate spune că, la un an după turul întâi al alegerilor prezidenţiale din 2024, România trăieşte încă în umbra unui episod care a reconfigurat brutal politica, discursul public şi modul în care funcţionează instituţiile statului. „Fenomenul Georgescu” nu mai este doar o noţiune mediatică, ci un studiu de caz al vulnerabilităţii unui sistem electoral care a fost străpuns de o campanie online masivă, descentralizată, greu de urmărit financiar şi imposibil de contracarat de actorii tradiţionali. Experienţa ultimului an a arătat cât de expus este electoratul la manipularea digitală, cât de rapid poate creşte un candidat fără infrastructură de partid şi cât de uşor se poate produce o alunecare a discursului public către teme radicale: suveranism dur, simpatii pro-Rusia, anti-europenism, contestarea NATO, anti-elitism extrem.

Pentru prima dată după 1989, instituţii precum CCR, BEC, CSAT sau Parchetul General au fost obligate să intervină simultan în zona electorală, navigând între responsabilitatea de a apăra ordinea constituţională şi acuzaţiile constante de cenzură politică. Anularea scrutinului, deschiderea anchetelor, investigarea reţelelor digitale şi limitarea efectelor unei campanii neconvenţionale au arătat o Românie prinsă între două lumi: cea legal-instituţională şi cea a presiunii străzii şi a social media, unde narativul victimizării a avut un ecou mai puternic decât orice comunicat oficial.

În toamna lui 2025, analiza asupra fenomenului atinge un nivel mai profund: impactul lui nu s-a oprit la anularea alegerilor, ci a transformat fundamental poziţionarea României în raport cu partenerii externi. Faptul că un candidat cu simpatii pro-Moscova a câştigat primul tur şi a rămas favorit în sondaje până la descalificare a ridicat întrebări serioase la nivel diplomatic şi strategic, obligând UE şi NATO să reevalueze rezilienţa României la influenţă externă şi vulnerabilitatea electoratului la mesajele anti-occidentale. În plan intern, partidele mainstream au fost obligate să îşi regândească radical prezenţa online. Modelul „TikTok populist”, replicabil şi exploziv, a devenit o ameninţare pentru întreaga arhitectură politică, iar PSD şi PNL au început să importe tehnici digitale din zona partidelor radicale pentru a nu mai fi prinse pe picior greşit.

Totodată, dreapta radicală trece printr-un proces accelerat de reconfigurare. AUR şi alte grupări politice încearcă să capitalizeze moştenirea simbolică lăsată de Georgescu - retorica anti-sistem, discursul suveranist, neîncrederea în instituţiile statului - fără a prelua însă direct bagajul său toxic, marcat de acuzaţii de extremism, investigaţii penale şi conexiuni controversate. Efectul paradoxal este că scena radicală se întăreşte, nu se fracturează, iar mesajele dure se normalizează în dezbaterea publică.

Un an mai târziu, ceea ce rămâne este imaginea unei Românii transformate profund: problemele economice şi structurale au rămas aceleaşi ori s-au amplificat, dar societatea este mult mai polarizată, instituţiile mai tensionate, iar încrederea în procesul electoral mult mai fragilă. „Fenomenul Georgescu” nu a trecut, ci a devenit un reper de analiză şi un avertisment despre cât de repede se poate destabiliza o democraţie atunci când vulnerabilităţile ei sunt exploatate simultan în stradă, în instituţii şi în mediul digital.