Editorial

Minţile oamenilor sunt adeseori confuze. Pentru unii, evaziunea fiscală este o manifestare a libertăţii, iar o îngrădire sau anihilare a ei sunt considerate atentate la libertate. Pentru alţii şi furtul este tot un act de libertate. Dacă mai...

Excepţionalismul caracterizează discursul politic şi, într-o bună măsură, chiar pe cel al specialiştilor în economie, cînd vine vorba despre criza prin care trece lumea.

Tratând efectul, nu elimini cauza; pare evident, mai puţin pentru guvernul Băsescu-Boc.

Vestea despre reducerea (temporară) a salariilor bugetarilor a produs un şoc imens pe bursă.

Meritul de a introduce repere, referenţiale, unităţi de măsură-etalon într-o lume consumată de pasiuni şi opinii, de competiţie şi dorinţa de aca-parare s-a bucurat, de obicei, dacă nu de recunoştinţa, măcar de recunoaşterea generală.

Criza este o bună ocazie să ne punem întrebări.

Am fost anunţaţi, deja, de luni de zile, după Grecia urmează Spania. Vineri, agenţia de cotaţie financiară Fitch a dat o nouă lovitură Spaniei şi, prin consecinţe, monedei euro, implicit Europei.

România este o lume de lumi paralele. Pe falia guvernanţi-guvernaţi, lucrurile sunt încă şi mai radicale. Cele două lumi sunt nu doar diferite, ci de-a dreptul incompatibile.

Martie 2006 - Laboratorul European de Anticipare Politică (LEAP) publică o analiză a pieţelor financiare şi prognozează o criză majoră iminentă, care va fi declan-şată de spargerea "balonului" imobiliar din Statele Unite ale Americii.

În viaţa oamenilor, sentimentul sfîrşitului, ba chiar reprezentări precise ale acestuia, nu sunt ceva cu totul neobişnuit.

"Nu cer decât un singur lucru: să fiu lăsat să lucrez".

Să lăsăm cifrele să vorbească, mai întâi.

Orice mare criză are drept consecinţă o abruptă şi adesea radicală redistribuire a principalelor resurse sociale: putere, averi, privilegii, oportunităţi.

Pentru România a se citi invers. Ce a spus Churchill a fost simbolic. Situaţia din România este reală.

Ultima prostie pusă în circulaţie, în lumea contorsionată a gazetăriei de la noi, este tema prăbuşirii "statului social", ori asistenţial, dacă vreţi să vă daţi aşa...mai intelectuali!

De când monitorizez bursa, cam de fiecare dată, după trecerea datei de înregistrare, scăderea normală într-o piaţă normală, dată de pierderea dreptului de a încasa dividende, a fost mai mare decât valoarea dividendului.

De curând, au avut loc alegeri pentru Camera Comunelor în Marea Britanie.

O ţară care nu îşi poate respecta promisiunile de bunăstare şi justiţie socială riscă fie să alunece spre haos, fie spre autoritarism.

Dacă oamenii politici nu excelează în claritate, cînd vorbesc despre criză, este de înţeles.

În urmă cu 7-8 luni, estimam că Statul român ar putea intra în faliment dacă nu se vor fi luat măsuri economice sănătoase de ieşire din criză.

Ocupaţia de a ascunde cele cîteva adevăruri simple, necesare oamenilor pentru a înţelege lumea în care vieţuiesc, este una foarte profitabilă, nu de ieri, de alaltăieri.

Într-un editorial exprimi, în principiu, opiniile şi argumentele proprii.

De curând au avut loc adunări generale cam peste tot. Inclusiv la SIF1 Banat Crişana şi Banca Transilvania.

Aşa se numeşte primul capitolul din ultima carte, First As Tragedy, Then As Farce (După tragedie, farsa!), a celui ce a fost supranumit "cel mai periculos filosof al Vestului", Slavoj ®i¾ek,.

Adresa completă cuprinde, desigur, numele străzii, Downing, precum şi apartenenţa sa la entitatea administrativă specială, autonomă faţă de autorităţile Londrei, numită City of Westminster, aflată chiar în inima capitalei Regatului Unit al Marii...

Americanii ne arată că există viaţă şi după criză şi, dacă avem ochi să vedem, putem învăţa foarte repede şi cum.

Dacă nu aţi observat la timp, mă grăbesc să vă pun la curent: cei ce, prin diferite concursuri de împrejurări, unele dintre ele chiar electorale, au ajuns să se înfrupte din bucatele puterii, au schimbat, în sfîrşit, ceva.

Era dimineaţă când s-a întâmplat. Şi demult, cred că prin 1978 sau 1979.

Anul acesta de 1 Mai manifestaţiile de protest, pe fundalul unei crize economice care pare să nu se mai termine, s-au organizat mai peste tot în lume. În unele părţi au fost mai mari decât acum un an, în altele au scăzut în intensitate.

Elitele politice europene, includ aici şi pe "consătenii" noştri de pes­te Atlantic, sunt, din cînd în cînd şi mai mereu, vizitate de pitorescul personaj numit Corupţia.

La adunările generale ale BCR de săptămâna trecută s-a aprobat ceea ce era oarecum previzibil. Nu se vor acorda dividende şi se va majora capitalul social din profit. Nu toate au mers ca pe roate.

Preşedintele Băsescu şi clica sa pedelistă se comportă, din nou, ca nişte derbedei şmecheri. Semnalizează spre vest, dar cârmesc spre est

Norocul nostru este că, pînă să moară, se mai şi îmbolnăvesc. Oricît de cinic ar părea, acesta este adevărul! Fără sacrificiul celor care iau cu ei, pe patul de spital, lumina reflectoarelor şi a interesului public, şansa de a vedea expusă...

Este vorba despre România. Caracterizarea este formulată de un comitet de analiză al prestigioasei reviste britanice The Economist, care a întocmit clasamentul pe anul 2008 al democraţiilor lumii, clasament alcătuit pe baza unui punctaj complex,...

În vreme ce pe la noi, reforma Constituţiei este prezentată drept panaceul universal pentru toate maladiile României, în alte părţi, reformele sunt ceva mai profunde.

Titlul aparţine celebrului roman epistolar al lui Pierre Choderlos de Laclos, dar ceea ce ne interesează nu sunt infamantele aventuri galante ale vicontelui de Valmont, ci soarta Greciei!

Cînd şi-a scris cartea Malcom Gladwell, criza financiară şi economică nu exista.

Taxiurile din toată lumea au la bord o staţie de radio care le leagă de un dispecerat, locul de unde li se comunică de unde trebuie să îşi ia clienţii. Cu o excepţie, din câte se pare.

Totul se întâmplă de parcă anarhis-mul, dacă nu a devenit deja un fel de doctrină de stat, influenţează copios politica de vârf de pe la noi.

Dacă luăm ca reper preocupările, comportamentele, interesele şi manifestările publice ale politicienilor, criza este, în România, un soi de fata morgana.