Evoluţia Produsului Intern Brut în semestrul I 2026 reflectă problemele structurale ale economiei

Inflaţia persistentă, cererea externă relativ scăzută la produse industriale, o piaţă a forţei de muncă nerestructurată, precum şi taxarea au contribuit la contracţia economiei în ultimele 18 luni. Sunt puţin surprins de datele INS pentru semestrul I 2026. Mă aşteptam la recesiune tehnică, după 2 ani de stagflaţie.

INS ne oferă nişte date concrete şi ne lasă să interpretăm: în semestrul I 2026, Produsul Intern Brut a scăzut, comparativ cu semestrul I 2025, cu 1,6% pe seria ajustată sezonier. Faţă de acelaşi trimestru din anul 2025, Produsul Intern Brut a înregistrat, în trimestrul al II-lea 2026, o scădere cu 2,0% pe seria ajustată sezonier. Am luat numai datele pe serie ajustată sezonier întrucât elimină influenţele calendaristice arbitrare (ex. numărul de zile lucrătoare sau sărbătorile legale) şi efectele specifice unui sezon. Pe cele două trimestre din acest an avem o stagnare "perfectă”, dar scăderea anuală este abruptă şi arată problemele structurale ale economiei, mai cu seamă din industrie şi piaţa forţei de muncă, precum şi faptul că în ultimele 12 luni s-au luat măsuri de corecţii fiscale, respectiv de ajustări cantitative, nicidecum măsuri de ajustări structurale, adică de "reforme”, cum le place politicienilor să susţină.

Evoluţia Produsului Intern Brut pe categorii de resurse arată o contribuţie pozitivă de +0,7% a sectorului de construcţii (cu pondere de 6,2% la formarea PIB), respectiv o creştere de 12,3% a acestui sector. Saltul înregistrat de sectorul construcţiilor este urmarea investiţiilor pe care guvernul le face în infrastructură. În sectorul privat, sectorul de construcţii stagnează de 3 ani, ceea ce are efect negativ şi asupra industriei materialelor de construcţii. Prin urmare, sectorul construcţiilor, deşi apare drept "ancora” ce a oprit o scădere mai abruptă a economiei, se bazează pe investiţii publice, aportul sectorului privat fiind scăzut, pe fondul unei inflaţii înalte şi a unui nivel relativ ridicat al dobânzilor ce descurajează atât investiţiile în sectorul rezidenţial, cât şi în obiective civile (comerciale sau industriale).

Activităţile de spectacole, culturale şi recreative; reparaţiile de produse de uz casnic şi alte servicii au contribuit cu +0,4% la PIB (pondere de 4,3% la formarea PIB). Aceste sub-sectoare fac parte din sectorul serviciilor (terţiar) care pe ansamblu a scăzut. De asemenea, s-a înregistrat o creştere firavă a agriculturii cu 0.1%, adică cu proape zero.

Urmare a inflaţiei persistente, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul a scăzut cu 0,9%., iar tranzacţiile imobiliare cu 0,3%.

Scăderea de 0,3% înregistrată de sectorul IT şi comunicaţii (pondere de 7,3% la formarea PIB) pare să fie o surpriză, după mulţi ani de creştere neîntreruptă, dar nu trebuie ignorată reconfigurarea semnificativă a acestui sector la nivel global, sub impactul inteligenţei artificiale generative şi prăbuşirii modelului de „outsourcing” pe care s-au bazat multe firme româneşti de IT. Şomajul în sectorul de IT a crescut brusc, cererile de forţă de muncă sunt blocate, la care se adaugă şi şocul fiscal ca urmare a eliminării facilităţilor fiscale. Este posibil ca acest sector să înregistreze un recul în 2027 dacă se nu se adaptează.

O contribuţie negativă la evoluţia PIB a avut şi sectorul public (-0,2%) care are o pondere de 12,7% la formarea PIB. Cheltuielile publice nu s-au redus, dar nu au mai crescut comparativ cu anii anteriori, ceea ce reflectă o corecţie fiscală, nicidecum o ajustare structurală a administraţiei publice. În sectorul public s-a făcut o cosmetizare a deficitului bugetar, prin stoparea creşterii cheltuielilor publice, după cum am menţionat mai sus, precum şi prin întârzierea plăţilor (efect: acumularea de arierate).

Impozitele nete pe produs (o pondere de 11,4% la formarea PIB), au contribuit cu +0,3% la creşterea PIB, volumul lor majorându-se cu +2,5%, ceea ce înseamnă fie că statul a fost mai eficient în colectarea obligaţiilor fiscale, fie că majorarea TVA şi a accizelor a adus mai mulţi bani la buget, mai cu seamă la bunurile achiziţionate de populaţie şi firme unde oferta este inelastică.

Am lăsat la sfârşit în aceasta parte industria întrucât merită să fie analizată cu atenţie.

Industria a înregistrat o contribuţie negativă de 0,5% la creşterea PIB.

Declin sau scădere ?

Industria a înregistrat mai multe şocuri în ultimii ani şi pe termen scurt, precum:

a.Costurile mari cu energia şi eliminarea plafoanelor de preţ

Eliminarea completă a schemelor de sprijin şi a plafoanelor de preţ la energie a crescut brusc costurile , făcând producţia locală necompetitivă.

b. Tehnologii învechite:

Industria românească trece lent printr-un proces de robotizare/automatizare. Desi, este o problema de supravieţuire, mulţi antreprenori nu înţeleg impactul în viitor al robotizării/automatizarir, nu au resurse financiare, ori sunt în "aşteptare” până când pieţele se redresează, chiar daca pierd poziţii în fata competitorilor. Din acest motiv este posibil că unele ramuri/sub-ramuri industriale să dispară

c. Dependenţa şi încetinirea economică a Germaniei

Fabricile de componente auto, cablaje şi subansamble sunt integrate direct în lanţurile de aprovizionare ale Germaniei, care traversează o stagnare sau criză în industria auto, ceea ce conduce la un efect de antrenare.

d. Creşterea costurilor cu forţa de muncă

Majorarea anuală a salariului minim, fară să se ţină cont de dinamica creşterii productivităţii muncii pe ramuri pune presiune uriaşă pe industriile cu valoare adăugată mică sau medie;

e. Migrarea producţiei:

Fabrici din industrii cu valoare adăugată scăzută îşi mută liniile de producţie în ţări din afara Uniunii Europene, unde costurile cu forţa de muncă sunt mai mici

f. Instabilitate fiscală

Modificările fiscale repetate şi eliminarea unor facilităţi au determinat marile companii industriale să amâne investiţiile şi extinderea producţiei

Cele mai afectate sub-sectoare industriale: industria auto şi de componente, Industria textilă, de confecţii şi încălţăminte (Lohn), industria chimică şi metalurgia, in special îngrăşămintele, masele plastrice, siderurgia, prelucrarea lemnului şi fabricarea mobilierului.

Ramurile industriale care înregistrează creşteri: prelucrarea ţiţeiului, fabricarea structurilor metalice, industria de apărare (deşi are un management ineficient), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică. Această evoluţie este conjuncturală, nicidecum rezultatul unor politici gândite.

• Evoluţia Produsului Intern Brut după metoda cheltuielilor

Dacă investiţiile au adus un plus de +2,4%, consumul populaţiei un minus de -1,5%, iar stocurile un minus de -2,2%, rezultatul parţial este de -1,3%. Cum contracţia totală a PIB-ului a fost de -0,7%, diferenţa de +0.6% a fost acoperită de acţiunea combinată a exportului net şi a consumului public.

Variaţia stocurilor a generat cel mai mare impact negativ asupra dinamicii economice, cu o contribuţie de -2,2% la evoluţia PIB, ceea ce arată că majoritatea companiilor produc mai puţin pe fundalul scăderii cererii.

Cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei au scăzut cu 2,5% în volum (serie brută), generând o contribuţie negativă de -1,5% la creşterea PIB. Acesta este rezultatul inflaţiei persistente.

Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice a înregistrat +0,6%, fiind marcat de restrângerea cheltuielilor curente. Consumul public nu a acţionat ca un motor de stimulare economică, comparativ cu anii trecuţi. Statul a ales să-şi canalizeze resursele financiare către investiţii care se reflectă în formarea brută de capital fix.

Exporturile pe sold înregistrează - 0,1%, ceea ce reflecta în primul rand o scădere a consumului populaţiei pe fondul erodării veniturilor reale. Prin urmare, faptul că exportul net înregistrează un sold negativ neglijabil comparativ cu anii trecuţi nu înseamnă că s-au produs schimbări structurale în economie şi că mărfurile romaneşti sunt mai competitive, ci este o situaţie conjuncturala, care a salvat economia de la recesiune.

• Concluzii:

Scăderea Produsului Intern Brut (PIB) în prima parte a anului 2026 (cu 0,7% pe seria brută şi 1,6% pe seria ajustată sezonier în semestrul I, comparativ cu perioada similară a anului trecut) a fost determinată de un cumul de factori structurali şi conjuncturali, ce se reflectă atât la nivelul sectoarelor economice (pe categorii de resurse), cât şi la nivelul utilizării resurselor (cheltuieli).

Cauzele principale ţin de inflaţia persistentă care a condus la reducerea consumului, regresul structural al industriei urmare a unor factori interni şi externi care s-au acumulat în ultimii 8 - 9 ani, ascensiunea inteligenţei artificiale generative care a lovit puternic sectorul IT focalizat pe outsourcing, precum şi instabilitatea preţurilor la energie, atât că urmare a situaţiei geopolitice, cât şi a lipsei de investiţii pe plan intern. Nu ignor piaţa forţei de muncă, inelastică şi asimetrică ce nu se adaptează cerinţelor antreprenorilor.