EXCLUSIVITATE Cutremur în Transelectrica: demiterea Directoratului solicitată de un membru al CS

• Virgil Orlandea, membru al Consiliului de Supraveghere (CS) de la Transelectrica, a solicitat demiterea a trei din cei cinci membri ai Directoratului companiei • Motivele invocate: Directoratul refuză să implementeze măsurile dispuse de Curtea de Conturi, deoarece trei dintre membri ar fi în conflict de interese, şi vrea să angajeze o casă de avocatură pentru reprezentarea Transelectricii în instanţă

Decizia Directoratului Transelectrica de a contesta în instanţă raportul Curţii de Conturi - despre care ziarul BURSA a scris în exclusivitate - a stârnit un val de reacţii critice din interiorul companiei şi din partea instituţiilor statului, potrivit unor documente intrate recent în posesia Redacţiei.

Mai multe detalii despre raportul Curţii de Conturi privind auditul efectuat la Transelectrica puteţi citi aici:

Citeşte Prejudicii de zeci de milioane de lei la Transelectrica, descoperite de Curtea de Conturi

După ce Secretariatul General al Guvernului a solicitat, în ultima zi a lunii septembrie, explicaţii ferme, Direcţia Juridică şi Contencios a Transelectrica a transmis, în cursul lunii octombrie, o adresă către Directoratul companiei prin care respinge argumentele aduse în favoarea angajării unor avocaţi externi. Mai mult, cu o zi înainte de adresa trimisă de Radu Oprea, Secretarul General al Guvernului, în 29 septembrie un membru al Consiliului de Supraveghere, Virgil-Dumitru Orlandea, a înaintat către CS o informare în care acuză existenţa unui conflict grav de interese în rândul conducerii executive a Transelectrica.

În documentul citat, Virgil Orlandea atrage atenţia că trei dintre actualii membri ai Directoratului - „domnii Tătaru Florin, Nadolu Cătălin şi Munteanu Ştefăniţă” - se află „într-o situaţie conflictuală evidentă”, întrucât sunt vizaţi de constatările Curţii de Conturi în raportul de audit privind prejudicii de milioane de lei, produse în perioada mandatelor lor anterioare.

„Aceştia nu pot dispune măsuri de conformare şi de recuperare de la ei înşişi, deoarece ar avea ca urmare imediată pierderea mandatelor”, avertizează Virgil Orlandea, invocând dispoziţiile Legii 31/1990 privind conflictul de interese şi răspunderea civilă a administratorilor. Membrul Consiliului de Supraveghere de la Transelectrica subliniază că „interesele contrare afectează obiectivitatea decizională şi suprimă buna-credinţă a membrilor organului de administrare faţă de societatea pe care o reprezintă”, adăugând că „a decide atunci când administratorul se găseşte în conflict de interese este fraudulos”.

Informarea şi acuzaţiile de mai sus sunt anterioare cu doar o zi adresei trimisă către Transelectrica de către Radu Oprea, Secretarul General al Guvernului, prin care oficialul de la Palatul Victoria solicită prezentarea de către companie a unor justificări clare privind decizia de angajare a unor servicii juridice externe în vederea contestării raportului Curţii de Conturi. „Vă solicităm clarificări asupra existenţei unui raport sau document justificativ din care să reiasă faptul că Transelectrica S.A. nu poate asigura prin structurile interne propriile activităţi de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţelor de judecată în vederea apărării intereselor companiei”, scrie Radu Oprea, cerând totodată explicaţii „privind motivul pentru care documentele transmise au fost semnate doar de trei membri ai Directoratului, în condiţiile în care, potrivit prevederilor legale şi statutare, Directoratul este compus din cinci membri”.

• DJC: „Contractarea unui serviciu avocaţial, folosind argumentul lipsei de practică similară, nu poate justifica externalizarea acestor servicii”

Solicitarea Secretarului General al Guvernului a ajuns pe masa Direcţiei Juridică şi Contencios din cadrul Transelectrica, care a transmis Directoratului companiei că nu există „niciun raport sau document justificativ” care să ateste imposibilitatea asigurării apărării în instanţă prin resurse interne. Mai mult, juriştii Transelectrica resping ferm argumentele invocate pentru externalizarea serviciilor, arătând că „Departamentul Contencios nu are o specializare limitată” şi că deţine expertiză în litigii de drept societar, drept civil şi dreptul muncii. Totodată, aceştia consideră nefondată afirmaţia potrivit căreia o casă de avocatură ar creşte şansele de succes în instanţă: „Argumentul că «strategiile conturate de specialişti externi cresc semnificativ şansele de succes» este doar o afirmaţie, care nu are în spate argumente reale care să o susţină”.

Mai mult, Direcţia Juridică precizează că acţiunea de contestare a hotărârii Curţii de Conturi „este deja înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti” şi, prin urmare, „nu mai poate face obiectul serviciilor avocaţiale”, subliniind că „nu există un contract semnat cu o casă de avocatură” şi că orice completare a acţiunii în instanţă „nu poate fi modificată decât până la primul termen de judecată”.

În acest context tensionat, criticile lui Virgil Orlandea capătă greutate suplimentară. Acesta invocă, în mod direct, prevederile articolului 155 din Legea societăţilor comerciale, potrivit cărora „acţiunea în răspundere contra membrilor directoratului poate fi exercitată şi de către Consiliul de Supraveghere, în urma unei decizii a acestuia, iar mandatul membrilor respectivi încetează de drept”. Orlandea merge mai departe, reamintind că „Curtea de Conturi a informat Transelectrica că a depus sesizare penală la adresa conducerii companiei de la acel moment pentru indicii de încălcare a legii penale”.

Ceea ce se conturează este o situaţie explozivă în care conducerea executivă a Transelectrica decide să conteste în instanţă actele Curţii de Conturi care vizează chiar faptele sale, în timp ce instituţiile statului şi structurile interne de control atrag atenţia asupra unui posibil abuz de putere şi conflict de interese.

Prin tonul său critic şi prin referinţele legale invocate, Virgil Orlandea cere „revocarea de urgenţă” a celor trei membri ai Directoratului, pe motiv că aceştia „au încălcat obligaţia de abţinere şi au decis contrar intereselor societăţii”. Secretariatul General al Guvernului a solicitat documente şi explicaţii, iar Direcţia Juridică din companie a concluzionat sec: „Contractarea unui serviciu avocaţial, folosind argumentul lipsei de practică similară, nu poate justifica externalizarea acestor servicii”.

Astfel, cazul Transelectrica devine un exemplu de tensiune între guvernanţa corporativă şi responsabilitatea legală, între interesele personale ale conducerii şi obligaţia de diligenţă faţă de compania de stat. În joc nu este doar legalitatea unei decizii, ci credibilitatea unei instituţii strategice a statului român, prinsă între exigenţele Curţii de Conturi, presiunea politică a Secretariatului General al Guvernului şi suspiciunile grave de conflict de interese ridicate chiar din interiorul propriei structuri de conducere.