Haverford Trust: Aurul şi argintul nu sunt investiţii, ci pariuri speculative

Raliul fulminant al aurului şi argintului, urmat de prăbuşirea bruscă recentă, ilustrează faptul că tranzacţiile cu materii prime sunt, în bună măsură, pariuri speculative, consideră Hank Smith, care, în calitate de director de investiţii la Haverford Trust, are sub supraveghere active în valoare de peste 15 miliarde de dolari, scrie Business Insider.

Aurul are o creştere de 70% în ultimul an, chiar şi după prăbuşirea de 12% de vinerea trecută, în vreme ce argintul are un avans de 160% în ultimele douăsprezece luni, în pofida colapsului recent de 30%.

„Ni se pare că, în pofida scăderii de vineri, evoluţia din ultimul trimestru din 2025 până în 2026 este determinată mai degrabă de investiţiile bazate pe momentum (n.r. în sensul că investiţiile nu sunt bazate pe o valoarea fundamentală a activului, ci pe direcţia şi viteza mişcării preţului)”, a declarat Smith, exemplificand comportamentul: „Hei, iată un activ care creşte. Investim în el pentru că se apreciază”.

Raliul aurului de anul trecut este unul dintre motivele pentru care unii experţi financiari susţin alocarea unei părţi din portofoliu către acest metal sau către alte active alternative, precum contractele futures pe petrol. Raţionamentul este că acestea sunt fie depozite de valoare care oferă protecţie sau apreciere în timpul recesiunilor sau al episoadelor inflaţioniste, fie active care generează randamente necorelate cu evoluţia pieţei bursiere, potrivit Business Insider.

Însă Smith nu aderă la o astfel de filozofie. În opinia sa, banii sunt mai bine plasaţi în active care oferă randament, precum acţiunile care plătesc dividende. Portofoliul său nu are nicio expunere la materii prime precum metalele preţioase, grâul sau petrolul, mai scrie publicaţia menţionată.

Tranzacţionarea materiilor prime a devenit mai accesibilă în ultimele decenii prin intermediul contractelor futures şi al ETF-urilor bazate pe preţul spot. Prin urmare, în loc să deţină şi să stocheze fizic active precum lingouri de aur sau barili de petrol, investitorii pot obţine pur şi simplu expunere la evoluţia preţurilor acestor active cumpărând astfel de fonduri listate.

„Acelea sunt speculaţii. Nu sunt investiţii. Pentru că materiile prime fizice nu au câştiguri, nu au un cont de profit şi pierdere, un bilanţ şi nu plătesc dividende sau dobânzi, ci sunt cumpărate cu speranţa că va veni cineva care să le cumpere la un preţ mai mare. Acesta este singurul mod în care poţi face bani”, a spus Smith citat de Business Insider.

Directorul de investiţii de la Haverford Trust a adăugat că, în trecut, principalii utilizatori ai pieţelor de materii prime erau companiile care trebuiau să îşi protejeze deţinerile de active (n.r. să facă hedging) spre deosebire de investitorii de astăzi, care pariază în principal pe faptul că preţurile vor urca sau vor scădea.

„În urmă cu 30-40 de ani, marea, marea majoritate a celor de pe piaţa contractelor futures care achiziţionau contracte pe petrol aveau un interes fizic (n.r. în sensul de deţinere, utilizare sau livrarea efectivă a petrolului). Cu alte cuvinte, erau companii aeriene care făceau hedging sau alte companii care aveau nevoie să se protejeze împotriva riscurilor. Ei bine, astăzi, acest segment reprezintă o mică minoritate. Sunt fondurile speculative (n.r. care domină tranzacţiile, acestea mizand exclusiv pe oscilatiile preturilor)”, a spus Smith.

Un alt argument popular pentru deţinerea aurului este de caracterul său de depozit de valoare, care ţine pasul cu inflaţia. Deşi acest lucru poate fi, în general, adevărat, pe termen lung aurul a rămas în urma performanţei acţiunilor, în special atunci când dividendele sunt reinvestite, a mai apreciat directorul de la Haverford Trust.

„De asemenea, nu cred în ideea sau refrenul des întâlnit potrivit căruia aurul ar fi un depozit de valoare. Dacă aţi fi deţinut aur timp de 100 de ani, nu aţi avea mare lucru de arătat. Randamentul ar fi probabil mai mic decât cel al unui bon de tezaur”, a spus Hank Smith, citat de Business Insider.