Ministrul Economiei confirmă articolele din BURSA: "Damen Mangalia a fost falimentată de miniştrii PSD”

Irineu Darău, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, a confirmat ieri, într-o conferinţă de presă, ceea ce ziarul BURSA a scris constant în ultimii ani: Şantierul Naval Damen Mangalia a fost falimentat de miniştrii PSD.

Citeşte ÎN SCANDALUL CORVETELOR, Compania olandeză Damen, victima PSD

Citeşte Şantierul Naval Mangalia, victima deciziilor politice

Actualul ministru al Economiei a precizat: "Societatea Damen Mangalia este societatea falimentată, o societate care a fost băgată în insolvenţă de miniştrii PSD. Unul dintre foştii miniştri PSD a fost director la Damen şi la Mangalia, şi la Galaţi, şi apoi a ajuns ministru. Să răspundă ei cum au băgat această societate în insolvenţă şi au dus-o la lipsă totală de comenzi şi la o groapă din care nu se mai putea ieşi. Această societate în faliment, repet, acumulase sute de milioane de euro datorii în total faţă de toţi creditorii. Această societate a ajuns într-adevăr, pe lângă aceste taxe de plătit la stat, să aibă 95% dintre datorii la Damen. Să răspundă foştii miniştri PSD cum s-a ajuns acolo. Cum s-a ajuns ca principalul creditor al acestei societăţi să fie Damen cu 95%? De ce s-au făcut aceste datorii? De ce nu s-au plătit la timp?”.

Chestionat de ziarul BURSA privind vina statului în falimentarea Şantierului Naval Damen Mangalia şi mai ales a reprezetanţilor Şantierului Naval 2 Mai Mangalia în Consiliul de Administraţie de la şantierul care a fost falimentat, ministrul Economiei a răspuns: "Dacă dintr-o activitate productivă s-a ajuns, eu zic că fără scuză, în ani de zile într-o stare de insolvenţă irecuperabilă, nişte oameni ar trebui să răspundă, şi politic, poate şi în alt fel, dar asta nu mai e neapărat treaba Ministerului Economiei. Eu mă întreb uneori ce fac unele instituţii ale statului când se uită la astfel de situaţii”.

Menţionăm că ziarul BURSA a relatat modul în care statul român, prin reprezentanţii săi din cadrul Şantierului Naval 2 Mai Mangalia, societate la care Ministerul Economiei are peste 93,9% din acţiuni şi care este listată la Bursa de Valori Bucureşti pe piaţa Aero, a blocat în perioada octombrie 2023-mai 2024 activitatea Damen Mangalia, prin neaprobarea bugetului. Acest lucru a avut un impact negativ cu privire la managementul operaţional care era asigurat de reprezentanţii grupului Damen, deoarece puterea sa decizională a fost limitată sau blocată de reprezentanţii statului, care deţinea 51% din Şantierul Naval Damen Mangalia.

Citeşte Şantierul Naval Mangalia - blocat de lipsa deciziilor din Ministerul Economiei

Citeşte Surse: Propunerile managementului operaţional de la Damen Mangalia, blocate în proporţie de 80% de reprezentanţii statului

În urma falimentării şantierului respectiv, statul nu va înregistra nicio pagubă după ce şantierul a fost vândut pentru 138 milioane euro către grupul german Rheinmetall, a afirmat ministrul Economiei. Irineu Darău a precizat: "Întâi se plătesc toate taxele restante la stat: 160 milioane lei la bugetul de stat, în special la ANAF, 18 milioane lei către Unitatea Administrativ Teritorială Mangalia, 10 milioane lei către Şantierul Naval 2 Mai Mangalia, societatea statului. La acestea, se adaugă şi suma plătită drept salarii de către stat, din Fondul de Garantare Salarială, după intrarea societăţii în insolvenţă şi apoi în faliment. Restul din suma plătită de Rheinmetall pentru achiziţionarea Şantierului Naval 2 Mai Mangalia, va fi distribuit conform masei credale, conform creditorilor la care are datorii societatea falimentară. 95% din masa credală aparţine grupului Damen şi doar 5% reprezintă datoriile către statul român”.

Numai că statul a încasat de la Rheinmetall 138 milioane euro, iar datoriile Şantierului Naval Damen Mangalia se ridică la aproape 400 milioane euro, ceea ce înseamnă că grupul olandez Damen şi ceilalţi creditori vor rămâne neîndestulaţi din banii cu care a fost cumpărat şantierul, adică nu vor primi parţial sau total plata creditelor pe care le au faţă de respectivul agent economic.

• Joint-venture la Şantierul Naval Mangalia?

Referitor la achiziţia şantierului naval, ministrul Economiei a arătat că Rheinmetall a cumpărat doar activele şi că, pentru docuri şi terenul de sub acestea, statul doreşte încheierea unui joint-venture cu compania germană.

Irineu Darău a declarat: "Se discută în aceste săptămâni cu Rheinmetall despre o asociere. Există mai multe moduri în care statul român se poate asocia cu compania germană privind obiectivul respectiv. Activitatea nouă de la Mangalia trebuie să se întâmple pe o companie românească şi personal cred că direcţia corectă este ca statul român să fie asociat la această nouă societate”.

Întrebat de ziarul BURSA dacă în noua asociere, statul va avea 50% sau 51% din acţiuni (după precedentul de la Damen Mangalia), ministrul Economiei a evitat să răspundă, dar a menţionat: "Ar fi total neprofesionist să mă antepronunţ sau să spun nişte concluzii câtă vreme nu le avem şi n-au avut loc nişte negocieri. Un lucru asumat pe care îl spun este că, în general, participaţiile, capitalizările şi aşa mai departe trebuie să aibă legătură cu evaluări concrete ale acelor active, fie că e vorba de teren, fie că e vorba de echipamente. În viziunea mea, statul de multe ori este un prost administrator. Deci cred că nu este un obiectiv în sine ca statul român să deţină majoritatea la o companie. E important ca statul român să aibă două lucruri în ce înseamnă industrii strategice, după părerea mea: unu, să participe, adică să nu fie irelevant sau inexistent în ce înseamnă o industrie sau un activ strategic; doi, bineînţeles, dacă vorbim de industria de apărare, să aibă nişte opţiuni de veto pe lucruri foarte importante. Dacă eşti în anumite situaţii legate de necesităţile armatei, este normal să poţi să comanzi nişte lucruri prioritar. Astea cred că sunt obiectivele statului român”.

Menţionăm că atunci când a preluat Şantierul Naval de la Mangalia, Damen Holdings a plătit către coreenii de la Daewoo toate datoriile pe care statul ar fi trebuit să le achite pentru DMHI, dar s-a ales cu doar 49% din acţiuni, deoarece statul român a păstrat pachetul majoritat de 51%, cedând însă către olandezi managementul operaţional. Management care depindea însă tot de deciziile reprezentanţilor statului în Consiliul de Administraţie de la Damen Mangalia.

• O simplă coincidenţă? Rheinmetall a cumpărat şantierul, după ce statul român a primit de la Bruxelles un avans de 15% pentru proiectele finanţate prin SAFE

Controverse există şi în privinţa sumei plătită de către Rheinmetall pentru achiziţionarea şantierului naval de la Mangalia. Conform datelor oficiale, germanii au plătit 138 milioane euro, bani care, potrivit liderilor AUR şi unora dintre liderii PSD, ar proveni din avansul pe care Rheinmetall l-ar fi primit de la guvernul Bolojan pentru proiectele finanţate prin SAFE, carer este un mecanism financiar bazat pe împrumuturi cu credite la dobândă mică, credite ce vor trebui returnate Comisiei Europene de către statul român în maximum 45 de ani, cu plata dobânzii aferente.

În faţa acestor acuzaţii, ministrul Irineu Darău a spus: "Statul român a încasat, prin Ministerul Finanţelor, un avans de 15% pentru proiectele finanţate prin SAFE, iar acest avans va fi acordat companiilor cu care s-au semnat achiziţiile. În ceea ce priveşte acuzaţiile că Rheinmetall a aşteptat acest avans, înainte de a participa la cea de-a cincea licitaţie pentru achiziţionarea Şantierului Naval de la Mangalia, eu cred că avem de-a face cu o serie de fake news-uri. În primul rând, aceste avansuri sunt acordate de Comisia Europeană şi prefinanţează proiectele şi investiţiile toate criteriile de localizare rămân obligatorii. În al doilea rând, statul român pe durata acestui guvern a făcut rău sau a fost contra intereselor României pentru că a obligat orice furnizor care ar semna un contract de achiziţie pe SAFE să producă în România nişte nave? Nu cred că a făcut rău. Adică a fost în interesul statului român să pună această condiţie: obligatoriu cele patru nave trebuie făcute în România. După aceea, bineînţeles că oricum l-ar chema pe investitorul privat, obligat fiind de condiţiile Ministerului Economiei, caută un loc în care să le producă. Foarte bine că a făcut-o şi, repet, am auzit această gogoriţă că ar fi fost alte oferte sau că ar fi fost o grămadă de alte companii interesate, şi nici la 185, nici la 138 - am reverificat - nu a existat niciun fel de ofertă, nici formală, nici informală, la aceste valori din partea nimănui altcuiva”.

Întrebat de reprezentanţii mass-media dacă este o simplă coincidenţă faptul că avansul pe care ar urma să îl primească Rheinmetall acoperă cel puţin preţul de achiziţie al Şantierului Naval Mangalia (n.red. - 15% din contractul de 920 milioane euro pentru cele patru nave militare, înseamnă 138 milioane euro; menţionăm însă că valoarea totală a contractelor pe care grupul Rheinmetall le are pe SAFE cu statul român se ridică la 5,7 miliarde euro), ministrul Economiei a spus: "Un singur lucru nu este coincidenţă: că statul român a vrut şi s-a asigurat ca aceste nave să fie făcute în România. Asta nu e coincidenţă, este efectiv condiţia impusă de statul român pentru oricine ar fi fost furnizor; iar furnizorul Rheinmetall în acest caz a fost aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi de comisiile de apărare din Senat şi Camera Deputaţilor. Dacă am impus această obligaţie oricărui furnizor din SAFE, unde vreţi să construiască navele, în Asia? Deci automat orice fel de investitor care este inclus în SAFE şi are asemenea obligaţii trebuie să găsească un loc în care să construiască navele. Asta a făcut Rheinmetall. Şi faptul că n-a existat nicio ofertă până la oferta făcută de Rheinmetall mai înseamnă ceva: au fost declaraţii politice că au stat la coadă investitori care ar fi plătit 185 milioane euro sau sume mai mari, dar nu spune nimeni despre ce investitori este vorba, atât timp cât nu au depus nicio ofertă. Orice investitor, fie că e vorba despre proiecte finanţate din SAFE sau nu, nu e ca la stat; din fericire pentru ei şi din păcate pentru stat, îşi face un calcul financiar şi vede, raportat la starea activelor, care este suma pe care o poate investi. Numai statul a aruncat banii pe fereastră şi am ajuns într-o situaţie şi mai rea”.

Singura concluzie, prin prisma celor de mai sus, este că, în acest moment, există riscul ca la Mangalia să se repete situaţia din perioada 2017-2026. Depinde numai de Rheinmetall şi de viitoarele guverne, dacă Şantierul Naval de la Mangalia va fi repus pe picioare, va începe să producă nave militare şi civile, va deveni competitiv şi se va transforma într-un adevărat obiectiv economic strategic.