"Noi producem 30% din reprezentaţiile de operetă şi musical din România”

Reporter: Anul 2025 a fost unul foarte bun pentru Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”, cu zeci de mii de spectatori şi producţii de succes. Care consideraţi că au fost cele mai importante realizări ale instituţiei anul trecut?

Radu Petrovici: 2025 a fost un an cu totul diferit de 2024, din punct de vedere social şi economic, mai ales pentru instituţiile de stat. Dar în 2024 am susţinut un concurs cu un proiect de management care se întindea pe o perioadă de cinci ani, conceput în contextul de atunci. Criza finanţării publice a culturii ne-a constrâns să ardem etapele implementării, aşa că ne-a ieşit ceva între „implementare” şi „consolidare”, deşi în primul an al unei schimbări de management ar fi trebuit să fie doar o „tranziţie”. Aşa că avem două tipuri de rezultate.

Unul este că am avut cele mai mari încasări din ultimii 18 ani. La sfârşitul primelor 6 luni aveam venituri proprii cât în tot anul anterior. Şi asta cu ajutorul preţios (nu e absolut nici o ironie aici) al celei mai mici subvenţii publice din ultimii 18 ani, luând în calcul şi inflaţia.

Celălalt rezultat este că noi producem 30% din reprezentaţiile de operetă şi musical din România, într-un peisaj cultural în care spectacolele de teatru muzical sunt prezentate anual de 20 de organizaţii publice şi private. Cred că Opera Timişoara are un repertoriu de operetă mai mare decât al nostru, iar Opera Maghiară Cluj unul comparabil cu al nostru pe partea de musical.

Reporter: Ce producţii din repertoriul recent - precum musicalurile sau marile titluri de operetă - au avut cel mai mare succes la public şi au generat cele mai multe reprezentaţii sau spectacole sold-out?

Radu Petrovici: Acest „sold-out” este un termen destul de relativ în România. Nici un teatru nu pune în vânzare absolut toate locurile, raportând acest „sold-out” la o capacitate mai mică. Noi avem o sală de 550 de locuri, cu tot cu cele rezervate pentru coordonatorii artistici, tehnicieni, management, protocol. E mai mare decât cele ale teatrelor bucureştene (mai puţin Naţionalul) dar copios mai mică decât a Operei (950-1000 de locuri). În anul 2025 am avut un grad mediu de ocupare de 90%, raportat la capacitatea totală.

Am avut şi spectacole în care am renunţat la toate locurile rezervate, cu grad de ocupare de 100% tot aşa cum am avut şi spectacole cu audienţe de 60% (e drept, puţine).

Romeo şi Julieta este un studiu de caz. Am avut premiera pe 26 Martie. Pe 7 decembrie am dat reprezentaţia cu numărul 32. Au fost 15.668 de spectatori şi a generat un venit brut la box office de 1,4 milioane lei.

Din repertoriul stagiunii, au atras de asemenea public numeros şi alte titluri importante, precum: Rebecca, Meşterul Manole, Kiss me Kate, Liliacul, My Fair Lady şi multe altele.

• Creştere de 10% a numărului tinerilor care merg la Operetă

Reporter: Cum a evoluat publicul teatrului în ultimii ani? Observaţi o creştere a interesului pentru musical şi operetă în rândul tinerilor?

Radu Petrovici: Aş vrea să dau un răspuns onest şi precis în loc de unul de „om de teatru”, având în vedere profilul publicaţiei dumneavoastră: nu ştiu cum a evoluat. Tocmai de aceea suntem atenţi la public şi încercăm să facem cunoştinţă cu el.

În Europa de Vest, opereta este un gen muzical rezilient dar restrâns. La noi are un viitor solid în faţă. În toamnă am organizat un mic Festival de operetă, cu cinci evenimente, prezentând exclusiv operetă în toate formele ei: producţie, spectacol concert, gală, eveniment de foaier cu balet, totul pe muzica lui Johann Strauss II, cu ocazia bicentenarului naşterii sale. Am avut un grad de ocupare de 97%.

Musicalul, în schimb, e încă un gen emergent în România, are tot viitorul în faţă. Dar e un gen sensibil la diferenţele culturale, iar Europa de Est e încă o necunoscută pentru showbiz.

Dar, da, publicul tânăr a crescut la noi, de la cca 11.000 în 2024 la 18.700 în 2025 şi vorbim aici doar de bilete vândute. Şi ponderea lui în audienţa generală a crescut de la 34% la 44%.

Reporter: În planul managerial pentru următorii ani aţi vorbit despre diversificarea repertoriului şi consolidarea producţiilor existente. Cum se traduce concret această strategie în programul artistic al teatrului?

Radu Petrovici: TNOMID avea, la începutul anului 2024 un repertoriu pe care nu mă sfiesc să-l calific drept „periculos” de restrâns: 5 producţii de operetă şi 5 de musical. Diversificarea este esenţială. Condiţiile economice ne-au împins către musical, deşi riscul e mai mare, aşa că am dezvoltat această componentă cu titluri precum Meşterul Manole şi Romeo şi Julieta.

În repertoriul de operetă ne lipseau titluri esenţiale, „canonice” cum li s-ar putea spune. Este o prioritate absolută să le introducem şi de aceea, anul acest facem Silvia sau Prinţesa ceardaşului, care este un astfel de titlu canonic.

Opereta şi musicalul sunt genuri muzicale cu producţie foarte scumpă, pentru că implică enorme resurse materiale şi umane: orchestră simfonică live, cor, balet, solişti vocali şi actori, spre deosebire de o piesă de teatru obişnuită unde muzica este înregistrată şi se folosesc un număr mai mare sau mai mic de actori.

De aceea, e aproape imposibil să realizăm multe producţii noi într-un an, mai ales pe timp de recesiune.

Consolidarea înseamnă să atingem un număr de producţii şi un ritm de înnoire a repertoriului suficient de mari, încât să renunţăm la producţiile uzate, de exemplu.

• Spectacolele de la Operetă, adevărate experienţe interactive

Reporter: Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” este una dintre instituţiile centrale ale scenei muzicale din România. Cum vedeţi rolul său astăzi în ecosistemul cultural bucureştean şi naţional?

Radu Petrovici: E un rol ascendent. Pe vremea când instituţia era condusă de Ion Dacian, patronul nostru spiritual, Opereta era foarte proeminentă în peisajul cultural al capitalei dar şi al României, prin turnee şi transmisiuni radio şi TV. După demolarea vechiului teatru din Piaţa Naţiunilor Unite s-a instalat un con de umbră tot mai deasă. Ei bine, eu asta vreau: să scot din această umbră nemeritată teatrul în care m-am format ca profesionist. Nu am cum să văd viitorul teatrului altfel decât ca unul care contează în ecosistemul de care vorbiţi, ba mai mult, îl influenţează în bine, stabilind standarde de bună practică.

Reporter: Recent aţi anunţat noi parteneriate media şi proiecte de promovare culturală. Cât de importante sunt aceste colaborări pentru apropierea teatrului de public şi pentru vizibilitatea producţiilor?

Radu Petrovici: Sunt foarte importante. Un studiu intern ne-a arătat că spectatorii noştri se informează despre teatru şi spectacole sale din cercul social, în proporţie de peste 50%. Media tradiţională ocupă abia 7%, ceea ce este sub orice standard. Tocmai de aceea căutam activ parteneriate cu presa, iar presa va fi întotdeauna binevenită la evenimentele noastre.

Mulţumim tuturor partenerilor media care ne sprijină constant. Fiecare colaborare contribuie direct la vizibilitatea producţiilor noastre şi la atragerea unui public mai larg, transformând fiecare articol sau reportaj într-o invitaţie reală de a descoperi experienţa operetei şi musicalului la Teatrul „Ion Dacian”.

În completarea promovării clasice, organizăm după spectacole sesiuni de Q&A şi autografe, care transformă vizionarea unui spectacol într-o experienţă interactivă. Publicul are ocazia să pătrundă în culisele reprezentaţiilor, să descopere detalii din procesul artistic şi să dialogheze direct cu interpreţii, întărind legătura emoţională cu teatrul şi făcând fiecare reprezentaţie cu adevărat memorabilă.

• Silvia, noua premieră a TNOMID la finalul lunii martie

Reporter: Luna aceasta, teatrul pregăteşte premiera operetei „Silvia”. Ce aduce nou această producţie şi de ce aţi ales acest titlu pentru repertoriul actual?

Radu Petrovici: „Silvia” nu este doar o revenire a unui titlu clasic în repertoriu, ci şi o invitaţie la o experienţă teatrală inedită pentru spectatorii de astăzi. Deşi păstrează decorurile şi costumele clasice, spectacolul este plin de energie şi ritm, datorită regizorului Kerenyi Miklos Gabor (KERO®), care aduce o viziune modernă, subtilă, dar captivantă.

Reporter: Ce tip de abordare scenică propune această montare şi ce elemente o vor face specială pentru publicul de astăzi?

Radu Petrovici: Ştiţi cum se spune în artă: The beauty is in the eye of the beholder - Frumuseţea e în ochii privitorului. Imaginaţi-vă contextul premierei absolute a operetei Silvia la Viena, pe 17 noiembrie 1915. Primul Război Mondial începuse de mai bine de un an. Urma să dispară o lume, dar esenţa operetei este să facă lumea să zâmbească, să fredoneze o melodie şi să danseze în drum spre casă, indiferent cât de grele sunt vremurile. E mai mult decât o simplă satiră, e un "Je m'en fiche” adorabil şi irezistibil.

Reporter: Şi publicul de astăzi cum e?

Radu Petrovici: E un public care trăieşte la câteva sute de kilometri distanţă de războiul din Ucraina şi zilele astea tocmai a izbucnit unul nou în Orient. Viaţa e tot mai scumpă, îngrijorările tot mai mari. Eu însumi sunt curios cum voi recepta opereta Silvia în acest context, ce să mai zic despre cât de curios sunt să simt şi să receptez reacţia publicului.

Reporter: Premiera are loc chiar în preajma Zilei Mondiale a Teatrului. Aţi gândit acest moment şi ca un mesaj simbolic despre rolul operetei şi musicalului în cultura contemporană?

Radu Petrovici:: Absolut. Şi noi facem parte din Teatru. Suntem teatrul muzical. Iar teatrul este o reflecţie asuprea condiţiei umane. Ziua Mondială a Teatrului ne face să medităm asupra acestei condiţii umane, iar noi o facem cu gândul să aducem un zâmbet pe feţele oamenilor.

Reporter: Dincolo de premiera „Silvia”, ce alte proiecte, premiere sau direcţii de dezvoltare pregăteşte Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” în acest an?

Radu Petrovici: În condiţiile în care dependenţa instituţiilor publice de cultură de finanţarea publică este foarte mare, iar bugetul încă n-a venit, luaţi răspunsul meu cu o doză de incertitudine. Ce pot spune sigur este că direcţia nu se va schimba: vom continua să facem cel puţin o premieră mare de operetă şi musical în fiecare an ca să ne extindem repertoriul, încă redus. Anul trecut a fost Romeo şi Julieta tot de Ziua Mondială a Teatrului, acum e Silvia.

Urmează un musical nou şi original având la bază dublul album Cantafabule al trupei Phoenix, iniţial într-o formă concertantă. Apoi Secunda doi - un musical de format mic, în seria evenimentelor de foaier Opereta Lounge. Apoi mai vedem.

Reporter: Vă mulţumim.