Despre rădăcini, oameni şi pasiuni: Kilometrul 73, de Dan Nicolaie

Cum în ultimii doi ani, la cumpăna dintre anotimpul nostalgiei şi cel al magiei, colegul nostru Dan Nicolaie ne-a încântat cu lansarea primelor sale volume („Lunile unor ani” - proză şi „13 de mai multe ori” - poezie), nici anul acesta nu a făcut excepţie, oferindu-ne bucuria unei noi întâlniri cu scrierile sale. Vineri seara, aproape de kilometrul 0 al României, mai precis în zona Cotroceni, Dan a lansat cartea Kilometrul 73.

Într-un cadru restrâns, în mijlocul familiei şi al prietenilor, colegul nostru a emanat bucurie, căldură şi lumină, stârnind amintiri, aplauze şi lacrimi.

În debutul evenimentului, autorul a explicat titlul cărţii şi ceea ce l-a determinat să o scrie, întărind ideea că aceasta a fost inspirată de propriile experienţe şi trăiri şi scrisă mai mult cu sufletul decât cu condeiul: "Am ales acest titlu pentru că are trei semnificaţii - 73 de kilometri reprezintă distanţa dintre cele două localităţi în care mi-am petrecut viaţa până acum (Ghergheşti/Dâmboviţa şi Bucureşti), 73 este anul în care m-am născut, iar cartea conţine 73 de texte. (...) Eu sunt atipicul băiat de la ţară. De ce atipic? Pentru că am plecat de la sat, dar n-am visat niciodată să cuceresc lumea. Singurul meu gând al ultimilor ani este să-mi recuceresc satul, măcar prin ceea ce simt şi prin ceea ce scriu. În paginile acestui volum sunt multe amintiri - o parte din trăirile mele -, continuând prima mea carte «Lunile unor ani». (...) Am scris aceste rânduri pentru fiica mea Iulia, în ideea că, dacă vreodată nu voi mai putea să-i povestesc din trecutul meu, să ştie unde poate găsi cine am fost şi de unde vin. (...) Nu ştiu dacă o carte te poate duce înapoi la casa copilăriei, dar ştiu că te poate face să-ţi aminteşti drumul”.

Kilometrul 73 este o operă ce poate fi citită într-o singură după amiază, dar care te poate marca pentru întreaga viaţă, întrucât, asemeni primului volum semnat Dan Octavian Nicolaie, şi de data aceasta poveştile te plimbă între sat şi oraş, între copilaria fără griji şi cotidianul adultului cu mintea în toate părţile, între zilele de odinioară, cand eram acasă, înconjuraţi de cei dragi, şi prezentul rece şi gri de pe străzile Capitalei.

Aparent distractive şi simple, povestioarele cuprinse în paginile noii publicaţii sunt pline de substrat şi de cele mai multe ori lasă cititorul cu un gust uşor amar.

În mod clar Dan poartă în suflet familia nealterată, cu istoria, cu inocenţa, cu vraja, cu emoţia ce caracterizează copilul şi adolescentul care trăiesc veşnic în fiecare dintre noi şi are puterea să transmită acest fior, cu sentiment şi cu luciditate deopotrivă. De aceea, când citesc din paginile sale pare că-mi recitesc filele propriei vieţi şi mă amuz, mă întristez, mă bucur, mă supăr, râd, plâng, mă emoţionez, mă înfurii.

Dacă ar fi să redau câteva fraze care mi-au rămas întipărite în inimă din această carte aş alege finalurile a trei dintre povestiri: "Greu de crezut, am fost şi copii”; "Asta e viaţa, nu toţi ajungem la timp la lumină! Important este să nu ne dăm bătuţi şi să nu aruncăm vina pe ceilalţi!”; "Când vine toamna îmi aleg un fes. Uneori, îmi ţine amintirile calde, alteori, îmi şterg lacrimile cu el”.

Lansarea de vineri seara a fost precum cartea - o întoarcere la rădăcini, o mulţime de amintiri şi fiori pe care doar în casa părintească şi în satul natal îi simţim. Atmosfera a fost completată de melodiile autentice (folk, dar nu numai) cântate de Nicu Nicuşor împreună cu chitara sa.

Un record pe care colegul nostru l-a atins este faptul că încă de dinainte de lansare, stocul de căţi "Kilometrul 73” a fost epuizat în ambele librării unde volumul fusese pus în vânzare, în prezent putând fi comandat doar de pe site-ul editurii Smart Publishing.

• Dan Nicolaie: „«40 de nopţi albe» - jurnalul în care fotbalul a fost pretextul, iar oamenii au fost, ca întotdeauna, adevărata poveste”

Între primele două volume şi cel lansat vineri, Dan Nicolaie a mai scris o carte - "40 de nopţi albe” -, publicată în această vară, doar în format online.

Volumul reuneşte toate recenziile scrise de colegul nostru, ziarist specializat în domeniu, de la Campionatul Mondial de Fotbal. Anul acesta, meciurile din cadrul competiţiei internaţionale s-au desfăşurat pe parcursul a 40 de nopţi. Au fost 40 de nopţi toride de vară, în care Dan nu s-a dat o secundă înapoi din a urmări cu pasiune şi seriozitate toate meciurile de fotbal, pe care ni le-a descris ulterior, nu în cadrul unor recenzii obişnuite (care, recunosc, personal mă plictisesc, nefiind o microbistă), ci în poveşti despre fotbal, despre echipe şi jucători, dar şi despre cultura, obiceiurile şi religia participanţilor la competiţie.

Textele din paginile "40 de nopţi albe” păstrează amprenta lui Dan Nicolaie, pentru că sunt aşternute pe hârtie cu entuziasm şi amuzament, cu dragoste de sport şi ochi critic.

Am citit toate cronicile cu plăcere şi curiozitate, completându-mi bagajul de cunoştinţe, învăţând expresii şi informându-mă despre fotbal fără niciun efort, doar cu plăcere şi satisfacţie. Nu cred că exagerez dacă afirm că, la finalul acelei luni şi jumătate, îmi lipseau dimineţile în care mă trezeam cu gândul la ce-o mai fi pe la Campionat - ce minge s-a mai spart, ce nebunii mai fac suporterii, cum mai dansează brazilienii, ce scoruri neaşteptate s-au mai înregistrat, cine ce record a mai bătut etc.

Despre acest volum, Dan a menţionat, vineri seara: "Este o carte de care sunt foarte mândru, este un produs extraordinar de muncit, este rodul colaborării mele cu ziarul BURSA, pentru că de peste 16 ani am un pariu cu directorul acestei publicaţii ca la zece minute după ce se încheie un meci de fotbal la un campionat mondial sau european de fotbal să-i scriu cronica. Anul acesta am supralicitat şi am avut ambiţia ca, la finalul Campionatului Mondial de Fotbal, la mai puţin de 24 de ore să scot această carte. Singura posibilitate era s-o public online şi ea poate fi descărcată de pe site-ul ziarului BURSA şi de pe orazero.ro, unde se găseşte în format PDF. Recunosc că am avut un feadback foarte bun din partea unor oameni care nu se pricep şi chiar nu apreciază sportul, dar care au fost foarte încântaţi de ceea ce au citit în această care. Practic, doar în aparenţă sunt nişte cronici despre fotbal, pentru că mereu am avut grijă să presar şi o picătură de altceva în text”.

În prologul volumului, Dan Nicolaie menţionează: "Există turnee finale care se joacă pe teren şi există turnee care se joacă în memoria celor care le privesc. Cupa Mondială din 2026 a fost, pentru mine, amândouă. A început cu un fluier de start pe stadioanele din Statele Unite, Mexic şi Canada, dar adevărata ei măsură s-a văzut în altă parte: în nopţile care nu se mai terminau, în cafelele băute când oraşul încă dormea, în lumina rece a monitorului şi în lupta zilnică împotriva timpului.

Cartea «40 de nopţi albe» s-a născut înainte să ştie că va deveni o carte. La început au fost doar nişte cronici. Scrise pentru cititorii Ziarului BURSA, după fiecare meci important al Cupei Mondiale. De cele mai multe ori imediat după ultimul fluier, întotdeauna înainte ca dimineaţa să-şi intre în drepturi. Erau texte scrise cu emoţia încă vie, fără răgazul pe care îl oferă distanţa, dar cu obligaţia de a păstra luciditatea jurnalistului. Între spectacol şi analiză, între bucuria suporterului şi disciplina reporterului, fiecare cronică încerca să surprindă ceva ce statisticile nu pot măsura.

Fotbalul produce cifre. Jurnalismul caută sensuri. De aceea, paginile acestei cărţi nu sunt o înşiruire de rezultate şi clasamente. Pentru acestea există arhive, baze de date şi enciclopedii. Ceea ce am încercat să păstrez este altceva: clipa în care un stadion întreg îşi ţine respiraţia înaintea unui penalty, tăcerea care urmează unei eliminări, expresia unui selecţioner care înţelege că patru ani de muncă s-au încheiat într-o singură seară sau explozia de bucurie a unei naţiuni care descoperă că fotbalul poate suspenda, măcar pentru câteva ore, toate diferenţele dintre oameni. (...) A existat o rutină care, privită din afară, părea aproape absurdă. Meciuri până târziu, uneori până spre dimineaţă. Notiţe luate în grabă. O cafea. Încă una. Apoi cronica. Corecturi. Trimiterea materialului. Câteva ore de somn. (...) Timp de patruzeci de nopţi, timpul nu a mai fost măsurat în ore, ci în reprize. (...) Am încercat să scriu fiecare cronică fără emfază inutilă şi fără patetism. Fotbalul nu are nevoie să fie împodobit. El îşi produce singur literatura. Jurnalistul trebuie doar să fie atent şi să găsească acele detalii care, peste ani, vor face diferenţa dintre o ştire şi o amintire. (...)

Titlul acestei cărţi vorbeşte despre nopţi albe. Dar ele nu au fost doar nopţi fără somn. Au fost nopţi pline. De emoţie. De îndoială. De speranţă. De surprize. De pagini scrise în grabă şi recitite în linişte. De cafele care au înlocuit odihna şi de dimineţi în care fotbalul nu se încheia odată cu ultimul fluier, ci continua în paginile ziarului BURSA. Poate că, peste ani, multe dintre scorurile acestui turneu vor fi uitate. Se vor estompa şi numele marcatorilor, şi clasamentele grupelor, şi statisticile care astăzi par definitive. Ceea ce sper să rămână este senzaţia acelor nopţi în care fotbalul părea mai mare decât el însuşi. Iar dacă cititorul va regăsi, măcar pentru câteva pagini, emoţia cu care a aşteptat un meci, a sărbătorit un gol sau a suferit după o înfrângere, atunci aceste cronici îşi vor fi îndeplinit misiunea încă o dată.

Aceasta nu este o carte doar despre o Cupă Mondială. Este jurnalul a patruzeci de nopţi în care fotbalul a fost pretextul, iar oamenii au fost, ca întotdeauna, adevărata poveste”.

Parcurgând întreaga operă a colegului nostru, reiese clar că, indiferent că scrie despre copilărie sau despre fotbal, Dan caută întotdeauna omul din spatele întâmplării.