Ungaria se înarmează în timp ce vorbeşte despre pace; planul secret al lui Viktor Orban

Guvernul de la Budapesta pare să se pregătească în tăcere pentru o eventuală confruntare militară, în ciuda discursului oficial paşnic promovat de premierul Viktor Orban. În timp ce liderul de la Budapesta vorbeşte neîncetat despre nevoia reinstaurării păcii în Europa şi se poziţionează public ca un apărător al neutralităţii, din culise ies la iveală informaţii care conturează o realitate total diferită: militarizarea accelerată a Ungariei şi adoptarea unei mentalităţi de război.

Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă declaraţiile surprinse într-o înregistrare video făcută publică ieri de Magyar Peter, liderul Partidului Tisza. În videoclipul respectiv, ministrul ungar al apărării, Szalay-Bobrovniczky Kristof vorbeşte fără ocolişuri despre faptul că guvernul Orban a decis să construiască o armată "cu adevărat capabilă de luptă" şi că este momentul să se "rupă cu mentalitatea păcii". Este o declaraţie şocantă, în total contrast cu retorica oficială. Mai mult, ministrul Apărării afirmă clar că Ungaria a intrat în "faza zero a drumului către război", desemnându-l pe generalul-locotenent Borondi Gabor drept responsabil pentru implementarea acestui plan.

Imediat după apariţia înregistrării video, ministrul Apărării, Kristof Szalay-Bobrovniczky, a reacţionat, potrivit index.hu, pe pagina sa de socializare: "Construiesc o armată capabilă să apere Ungaria cu arme! Pentru că pacea necesită putere".

Această schimbare de paradigmă, de la promovarea păcii la o pregătire făţişă pentru conflict, nu este întâmplătoare, afirmă presa de la Budapesta. Magyar Peter susţine că documentul demonstrează minciunile constante ale guvernului în ultimii ani. El afirmă că în timp ce autorităţile sperie populaţia cu spectrul unui război nuclear, de fapt acţionează sistematic pentru înarmare şi pregătirea unui conflict.

În lumina acestor noi dezvăluiri, demiterea bruscă a fostului şef al Statului Major al Apărării, Ruszin-Szendi Romulusz, capătă un alt sens. Acesta a reacţionat public la informaţiile apărute, acuzând autorităţile că "predică apă, dar beau vin" şi că în spatele "reînnoirii" armatei prin înlăturarea cadrelor profesioniste se află, de fapt, o agendă militaristă bine conturată. Potrivit lui, nu mai este nevoie de profesionişti care doresc cu adevărat pacea, ci de oameni dispuşi să urmeze direcţia impusă de actuala conducere: aceea a confruntării.

Această ruptură între discursul public şi acţiunile reale ale guvernului ungar ridică întrebări grave despre direcţia în care se îndreaptă ţara. În timp ce Viktor Orban îşi păstrează imaginea de lider echilibrat şi pacifist în plan internaţional, în interior, Ungaria este reformată profund din punct de vedere militar.

• Care sunt riscurile pentru regiune?

Dacă ceea ce reiese din declaraţiile ministrului ungar al apărării este adevărat, atunci implicaţiile pentru regiunea Europei Centrale şi de Est sunt profunde şi îngrijorătoare. Într-un context geopolitic deja tensionat de războiul din Ucraina, escaladarea discursului şi a capacităţilor militare într-un stat membru al Uniunii Europene şi NATO generează riscuri de destabilizare şi alimentare a neîncrederii între vecini.

Ungaria are frontiere comune cu şapte state: Austria, Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croaţia şi Slovenia. Mai multe dintre aceste ţări au comunităţi maghiare semnificative, în special Slovacia, România şi Serbia. În trecut, Budapesta a fost acuzată că foloseşte problema minorităţilor maghiare pentru a influenţa politica internă a altor state, iar retorica naţionalistă a lui Viktor Orban a generat suspiciuni în capitalele vecine. Militarizarea Ungariei poate fi percepută de aceste state ca o ameninţare indirectă, mai ales în contextul în care Ungaria investeşte masiv în industria de apărare şi promovează ideea unei armate "capabile de luptă". În acest context, ţările vecine vor urmări cu atenţie aceste evoluţii, mai ales dacă Budapesta continuă să combine politica externă revizionistă cu consolidarea unei forţe armate moderne.

Apoi, Ungaria este membră NATO, dar poziţionarea sa tot mai ambivalentă în ceea ce priveşte sprijinul pentru Ucraina a creat deja fricţiuni în cadrul alianţei. Deşi NATO nu poate împiedica un stat membru să-şi dezvolte propriile capacităţi de apărare, faptul că Ungaria se pregăteşte "pentru război" într-un mod opac, fără consultare cu aliaţii, ar putea alimenta suspiciuni cu privire la intenţiile reale ale Budapestei.

Dacă Ungaria nu clarifică public aceste iniţiative, riscă să fie percepută drept un "cal troian" în NATO - o ţară care profită de umbrela de securitate a alianţei pentru a-şi urmări propria agendă, potenţial destabilizatoare.

Amintim că guvernul de la Budapesta are o relaţie tensionată cu autorităţile de la Kiev, în special din cauza politicilor lingvistice din regiunea Transcarpatia, unde trăieşte o comunitate maghiară puternică. În condiţiile în care Ucraina se confruntă deja cu agresiunea Rusiei, orice semnal că un alt vecin se înarmează agresiv şi ar putea profita de slăbirea statului ucrainean este o sursă de instabilitate. De asemenea, o Ungarie mai militarizată şi imprevizibilă va complica şi mai mult procesul de integrare euroatlantică al Ucrainei, atât din punct de vedere politic, cât şi în ceea ce priveşte cooperarea militară regională.

Pregătirile militare accelerate ale Ungariei pot genera o reacţie de tip domino: ţările vecine, în special cele care au conflicte istorice sau suspiciuni faţă de Budapesta, ar putea decide să-şi intensifice şi ele eforturile de înarmare. Astfel, regiunea ar putea intra într-o spirală de militarizare, alimentată de lipsa de transparenţă şi neîncrederea reciprocă. România, Slovacia şi Serbia sunt deja angajate în modernizarea propriilor armate, dar o Ungarie percepută ca ameninţare directă ar putea accelera aceste programe. Într-un astfel de climat, riscul incidentelor militare, al accidentelor diplomatice sau chiar al provocărilor deliberate creşte.

Pregătirea Ungariei pentru un posibil conflict, în ciuda discursului oficial paşnic, este un semnal de alarmă pentru întreaga regiune. Într-un moment în care Europa are nevoie de stabilitate, transparenţă şi cooperare, transformarea unei ţări membre NATO şi UE într-un actor imprevizibil, înarmat şi pregătit de confruntare riscă să submineze echilibrul geopolitic regional şi chiar arhitectura de securitate europeană. Dacă semnalele transmise de opoziţia politică din ţara vecină sunt corecte, atunci Europa trebuie să ia în serios dublul limbaj al Budapestei şi să reflecteze asupra implicaţiilor pe termen lung ale unei Ungarii care renunţă la "mentalitatea păcii" în favoarea "pregătirii de război".