Comportament cu origini surprinzătoare: sărutul, un gest cu rădăcini vechi de milioane de ani

Sărutul, considerat astăzi un gest de intimitate, afecţiune sau salut, nu este o invenţie exclusiv umană şi nici un comportament legat doar de romantism. Un nou studiu publicat în revista Evolution and Human Behavior arată că obiceiul sărutului îşi are rădăcinile într-un strămoş comun al primatelor mari, care a trăit în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani. Cercetători de la Universitatea Oxford şi Institutul pentru Tehnologie din Florida au analizat comportamentele de sărut întâlnite la cimpanzei, bonobo, urangutani şi gorile, pentru a stabili dacă există un precursor evolutiv al sărutului uman. Concluzia lor: acest gest ar fi fost moştenit de la un strămoş comun al acestor specii. Autorii studiului au combinat observaţii etologice, date despre comportamente sociale şi modele evolutive pentru a „rula înapoi” istoria. Modelările, repetate de milioane de ori, au arătat că primul sărut apare cel mai probabil în intervalul 21,5 milioane - 16,9 milioane de ani în urmă. „Cu ajutorul acestor două informaţii esenţiale, am folosit o abordare bazată pe modelare, care ne-a permis să simulăm diferite scenarii evolutive”, explică Matilda Brindle, autoarea principală a studiului, din cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii Oxford. Definiţia utilizată de cercetători este una strict neromantică: „un contact nonagresiv, gură la gură, care nu presupune transfer de hrană”. Aceasta include: săruturi cu caracter sexual, săruturi platonice, precum cele dintre membrii unei familii, gesturi similare utilizate ca formă de salut sau consolidare socială. Chiar dacă nu prezintă un avantaj clar pentru supravieţuire, ba chiar poate favoriza răspândirea bolilor, sărutul pare să fi persistat datorită rolului său în relaţiile sociale şi reproductive. „Unii cercetători au sugerat că sărutul sexual este un mod util de a evalua calitatea partenerului sau compatibilitatea cu acesta”, spune Brindle. „În mod alternativ, poate funcţiona ca preludiu, stimulând excitaţia şi crescând şansele de fertilizare.” În ceea ce priveşte săruturile platonice, acestea ar avea rolul de a întări legături, de a reduce tensiunile şi de a menţine stabilitatea în grupuri sociale complexe, un avantaj evolutiv major pentru primate. Studiul oferă şi o piesă de puzzle interesantă: neanderthalienii şi oamenii timpurii împărtăşeau un microb oral comun, un indiciu că schimbau salivă, deci se sărutau, chiar şi la sute de mii de ani după separarea speciilor. Această descoperire sugerează că rolul sărutului în societăţile arhaice era probabil mai complex decât se credea şi poate fi legat atât de dinamici sociale, cât şi reproductive. Deşi motivele exacte pentru apariţia sărutului rămân parţial neclare, studiul susţine că nu este un comportament cultural recent, ci o moştenire profund înrădăcinată în evoluţia primatelor. Persistenţa sa de-a lungul milioanelor de ani indică o funcţie socială sau biologică importantă - probabil legată de conexiune, comunicare şi selecţie sexuală.