English
Dacă nu la fiecare două zile, atunci măcar de două ori pe saptămînă, cineva de prin Europa, din tagma generalilor cu stele multe pe epoleţi ori a politicienilor ”cu simţ politic”, ne previne asupra viitorului război pe care Putin îl va declanşa asupra NATO. Peste un an, peste doi, poate trei, niciunul nu ştie să spună cînd, dar e sigur că va fi. Mă rog, aşa cred ei, că ar fi sigur. Noi, ăştia mai neduşi la biserică, avem însă dreptul să punem la îndoială ipoteza lor şi să tragem din caerul posibilităţilor propriile noastre ipoteze. Nu de alta, dar dacă începem să fim mereu cu toţii de acord că suntem de acord, ne loveşte o plictiseală de adormim în masă în picioare, de unde mai apoi suntem în pericol să cădem ca bobocii-n nas şi să ne rupem feţele!
Ipoteza asta că vine Putin peste Europa de îndată ce termină cu Ucraina sau, mă rog, după ce îşi mai trage sufletul oleacă, un an-doi, a fost lansată chiar de regimul lui Putin. De aceea, prima întrebare cu tîlc este, de ce ar face el aşa ceva, cînd ştie prea bine că are un preţ destul de piperat de plătit pentru aventura din Ucraina, nu mai spun ce s-ar întîmpla dacă ”excursia de denazificare” s-ar extinde dincolo de hotarele NATO. Răspunsul este aproape evident. Putin încearcă prin orice mijloace să bage spaima în Occident, să îi mai reducă din apetitul pentru susţinerea necondiţioantă a lui Zelensky. Şi, nu atît apetitul, cît livrările de arme, muniţii şi alte forme concrete de sprijin militar, politic şi economic care au împiedicat Rusia pînă acum să îşi atingă obiectivele agresiunii asupra Kievului: schimbarea regimului Zelensky şi, într-o primă etapă istorică, reînfeudarea Ucrainei la piciorul tronului de la Moscova. Urmată îndeaproape de etapa a doua, reincluderea ei în graniţele Rusiei, din care a evadat fără aprobare în 1990. Mă rog, cu aprobarea Occidentului mişelnic care vrea cu orice preţ nimicirea Rusiei. Şi a lui Yelţîn, dar aia nu se mai pune, că ăla era un trădător şi noi nu punem bază pe faptele trădătorilor. Al doilea obiectiv al acestei manevre de manipulare psihologică este să devoaleze reacţiile occidentalilor. Ce fac? Iau în serios ipoteza războiului extins în Europa? O ignoră? Dacă o iau în serios, ce măsuri sunt în stare să decidă şi să pună în practică? Cît timp le trebuie să treacă de la letargia de pace veşnică în care s-au cufundat, mai ales după 1990, la pregătiri serioase şi consistente de război cu Rusia? Război de durată şi de uzură. Război cu mize mari, nu doar nişte teritorii şi ceva orgolii şi ambiţii politice, cum este cazul cu Ucraina.
A doua întrebare cu tîlc: de ce ”eşaloanele superioare” ale politicii europene, atît la Bruxelles, cît şi prin cîteva capitale mari, cum ar fi Berlinul, suflă cu atîta convingere în pînzele ţesute de specialiştii în război hibrid ai lui Putin? Şi aici avem un răspuns evident: relansarea producţiei de armament a Europei şi a întregii panoplii de mijloace militare necesare la război a fost promovată ca soluţie pentru ieşirea din criza economică în care este cufundat continentul. Nu este chiar soluţia oficială, dar este atît de consistent şi de ostentativ promovată încît nu mai încape loc de nici o îndoială. Lumea trebuie să fie convinsă că uriaşele cheltuieli pe care le-au început şi pe care le vor dezvolta, ani la rînd, guvernele ţărilor NATO, menite să refacă potenţialul de război al unor ţări ca Germania, Franţa, Italia, Polonia plus ”grupa mică” Cehia, România, Belgia etc., sunt nu doar economic bine venite, ci şi din punctulul de vedere al garanţiilor militare pentru securitate. Viitorul război al lui Putin este un fel de strigă ”Lupul”, din povestea lui Petrică.
Şi acum, ipoteza mea, vorba lui Giraudoux: viitorul război cu Troia (Europa!) nu va avea loc! Să nu credeţi că nu ştiu cît de tragic-nesocotită a fost presupunea marelui pacifist al Franţei interbelice, dar, vorba aceea, îmi asum!
Oricît ar putea să pară de ciudat, una dintre cele mai dificile etape ale pregătirii şi lansării unui război este găsirea-fabricarea motivelor pentru declanşarea conflagraţiei şi stabilirea obiectivelor războiului. Aproape toate marile confruntări militare aici au fost pierdute. Mai întîi, psihologic, iar, în cele din urmă, strategic. Ce motive ar putea invoca Putin pentru o agresiune împotriva NATO? Probabil, cel deja fluturat de ”ideologii putinismului”: războiul Rusiei cu NATO a început deja, este un fapt, a fost declanşat nu de Rusia, ci de NATO, care a folosit Ucraina ca ”interpus”. Dar cu obiectivele războiului, ”cum stăm, Reiffeisen!”? Rău de tot. Greu. Ce să spui, că ai invadat Polonia, România sau Ţările Baltice ca să le ”denazifici” şi pe ele? Fugi cu ursul, nene! Şi atunci, pentru ce să intri cu trupele în Polonia, România, Cehia sau Germania? Ca să mai iei nişte teritorii? Să fim serioşi! Nici un fel de cîştig teritorial, presupunînd prin absurd că ar putea fi realizat din punct de vedere militar, nu are cum să fie acreditat din punct de vedere politic sau al dreptului internaţional. Bila grea însă abia acum cade: resurse şi consecinţe. În aceşti patru ani de cînd Rusia tot ”denazifică” Ucraina, resursele sale militare şi economice au fost drenate nu sensibil, ci masiv. Ştiu, o să spună cineva că în anii aceştia, producţia de război a Rusiei a crescut de mai bine de zece ori, iar resursele consumate pot fi acum acoperite relativ repede, într-un an, maxim doi. Dar resursele umane? Ei aici, nu mai e la fel de uşor. Ba, chiar e greu peste poate. Ca să îşi susţină efortul militar din Ucraina, Rusia a fost deja obligată să recurgă la ”importul” de carne de tun din diferite ţări, în special Coreea de Nord. În Rusia, generaţia 20-30 de ani este deja decimată de pierderile din Ucraina. Ce să facă Putin ca să plece la război împotriva NATO, să mobilizeze toată populaţia masculină din zona 35-50 de ani? Cu ce consecinţe economice? Şi dacă o pierde şi pe asta într-un an doi? Iar, pentru că veni vorba despre consecinţe economice, imaginaţi-vă ce sancţiuni vor fi impuse Rusiei în primele 24 de ore după ce primul bocanc rus a trecut de o graniţă NATO! Cele n-şpe runde de sancţiuni impuse în anii de război împotriva Ucrainei vor deveni o glumiţă. Embargou total, confiscarea imediată a tuturor bunurilor fizice şi financiare existente în ţările NATO, blocarea tuturor tranzacţiilor financiare în sistemul internaţional, a importurilor şi exporturilor cu zona NATO. Cu sau fără Trump, America va trebui să intre în joc de partea Europei, chiar dacă o va face reticent, incremental şi nu neapărat decisiv din primele ore ale invaziei. Ce se va alege de economia şi viaţa zilnică a cîtorva zeci de milioane de ruşi? Praful şi pulberea! Credeţi că, în aceste condiţii, armata Rusiei ar mai putea purta un război de lungă durată în Europa? Eu cred că nu!
Simple ipoteze, desigur!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 00:41)
Deci un război direct Rusia–NATO este extrem de improbabil. Ceea ce nu înseamnă că Rusia nu va continua războiul hibrid, amenințările, manipularea, presiunea psihologică și încercările de intimidare.Adevăratul front este, de fapt, cel informațional — nu cel real.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 00:54)
Totuși, în absența unui război convențional, Rusia va continua să utilizeze instrumentele războiului hibrid: presiune energetică, operațiuni informaționale, atacuri cibernetice și destabilizare politică. Acesta este adevăratul câmp de confruntare în anii ce urmează.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 00:59)
o analiză strategică a resurselor, motivațiilor, capacităților și constrângerilor Federației Ruse indică un nivel redus de plauzibilitate pentru declanșarea unui conflict convențional sau hibrid de mare intensitate împotriva Europei.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 00:45)
Cine a lansat ipoteza invaziei ruse în Europa? Interesant este că ideea „vine Putin peste noi după Ucraina” a fost lansată chiar de regimul lui Putin. De ce ar face asta? Răspunsul e simplu: Moscova vrea să bage frica în Occident și să reducă apetitul acestuia pentru a susține Ucraina —
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 00:50)
Funcția strategică a retoricii ruse: intimidare și fracturare a sprijinului occidental
Rusia are un interes evident în cultivarea percepției că un conflict cu NATO este posibil sau chiar probabil. O asemenea percepție servește două obiective strategice:Eroziunea sprijinului occidental pentru Ucraina si Evaluarea reacțiilor occidentale
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 01:02)
Deși retorica escaladării se aliniază parțial intereselor Rusiei, anumite guverne europene o reproduc din motive interne:
1. Relegitimarea investițiilor în apărare
2. Stimularea industriei de apărare europene
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2025, 01:03)
Multe state europene au intrat, după 1990, într-o perioadă de subfinanțare cronică a sectorului de apărare. Recenta creștere a bugetelor militare – uneori la niveluri fără precedent – necesită o justificare politică solidă. Proiecția unei amenințări directe și imediate facilitează acceptarea publică a acestor costuri.