Dumitru Chisăliţă: Noi creşteri de preţuri la pompă din anul 2025

Obligaţiile UE privind creşterea cantităţii de biocombustibili folosiţi în combustibilul pentru transporturi, va determina creşterea preţului benzinei cu cca 2,5% în anul 2025 şi cca 3,8% în anul 2030, în condiţiile menţinerii constante a preţului petrolului (puţin probabil).

Industria globală a biocombustibililor a cunoscut o creştere constantă şi o adaptare la creşterea continuă. Producţia de biocombustibili la nivel mondial a fost de aproximativ 175 de miliarde de litri în 2022. Şi există o indicaţie puternică din partea Consiliului Mondial al Energiei că biocombustibilii vor satisface 30% din cererea de energie a întregii lumi până în 2050. În prezent, Brazilia are cel mai avansat program de biocombustibil din lume, unde aproximativ 40% din consumul de benzină a fost înlocuit cu etanol din trestie de zahăr şi din alte surse. 9,1% din energia primară totală mondială în a fost furnizată de biocombustibili şi deşeuri. Cu toate acestea, încă folosim foarte puţini biocombustibili, mai ales când o comparăm cu consumul nostru general de energie.

Pe lângă reducerea emisiilor de GES şi a poluării aerului, industriile biocombustibililor pot contribui la creşterea securităţii energetice la scară locală şi naţională, deoarece nu se bazează pe rezervele locale de petrol fosil. În plus, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea economică, în special în zonele rurale, ar trebui să aibă un impact pozitiv şi asupra mediului social.

Cu toate acestea, pentru a exploata pe deplin toate trăsăturile pozitive ale biocombustibililor, sunt necesare cercetări şi investiţii suplimentare, deoarece producţia de biocombustibili necesită mai multe etape de procesare în comparaţie cu metodele convenţionale de forare în pământ pentru a obţine ţiţei, urmate de rafinare.

Prin urmare, în prezent, biocombustibilii depăşesc de obicei costurile de producţie a combustibililor fosili. În plus, materiile prime pentru producţia de biocombustibili nu se compară cu ţiţeiul în densitate energetică, necesitând cantităţi mult mai mari de biomasă pentru aceeaşi producţie de energie în comparaţie cu sursele fosile. Infrastructura necesară pentru sectorul producţiei de biocombustibili trebuie, de asemenea, dezvoltată pe scară largă. Un exemplu este energia primară necesară pentru derularea procesului, care ar trebui să fie obţinută prin operaţiuni durabile. Candidaţii pentru asta includ energia solară şi eoliană, printre altele. Astfel, prin reducerea costului total de producţie şi creşterea eficienţei procesului, biocombustibilii ar putea deveni mai competitivi faţă de combustibilii fosili. În plus, produsele secundare ale producţiei de biocombustibili ar trebui să fie utilizate eficient într-o economie circulară, ceea ce ar putea creşte eficienţa costurilor acestor procese.

Transportul este unul dintre sectoarele cele mai sensibile din punct de vedere socioeconomic pentru utilizarea biocombustibililor lichizi. Contribuie cu aproximativ 17% la emisiile globale de CO2, iar până acum, soluţiile durabile nu sunt pe deplin dezvoltate. Datorită limitărilor lor, tehnologiile actuale pentru biocombustibili nu sunt susceptibile să înlocuiască complet combustibilii fosili în întregime, dar pot oferi noi rute pentru valorificarea fluxului de deşeuri într-o economie circulară şi pot contribui în mod semnificativ la minimizarea dependenţei noastre de combustibilii fosili pas cu pas.

O abordare complementară a acestui obiectiv o reprezintă maşinile electrice, care au emisii zero la ţeavă de eşapament, deşi emisiile de CO2 sunt asociate cu producţia maşinii şi sursa de electricitate. Esenţiale în bateriile vehiculelor electrice sunt metalele precum litiu, cobalt, nichel şi mangan. Cererea pentru aceste metale este în creştere, în timp ce, în acelaşi timp, deşeurile electronice toxice se acumulează în întreaga lume. Metodele tradiţionale de reciclare/extracţie necesită temperaturi ridicate şi acizi puternici. Acesta este un proces de mare energie care implică substanţe chimice toxice. O alternativă este biolexivarea sau biominarea, care utilizează microbi precum care pot lega şi recupera metalele, ocolind nevoia de temperaturi ridicate şi substanţe chimice toxice. Această tehnologie în curs de dezvoltare oferă o abordare ecologică a reciclării, dar necesită totuşi cercetare şi dezvoltare extinsă. În plus, trebuie pusă în aplicare o nouă infrastructură, care să sprijine milioane de maşini electrice în acelaşi timp. Până în acest punct, o combinaţie de combustibili sintetici şi biocombustibili în sinergie cu maşinile electrice ar putea fi o soluţie optimă pentru anii următori, înlocuind parţial combustibilii fosili, reducând astfel drastic producţia de CO2 din transport.