Analiza AEI. Sărăcia energetică a depăşit pragul sistemic în România si până la finele anului va cuprinde o treime dintre romani

România nu se confruntă cu o simplă problemă de facturi mari. Sărăcia energetică a devenit o structură socială paralelă , cu mecanisme diferite, dar convergente, care fragilizează milioane de gospodării, conform unui comunicat de presă emis de Asociaţia Asociaţia Energiei Inteligentă, transmis redacţiei.

Când 32% dintre gospodării cheltuiesc peste 10% din buget pe energie, nu mai vorbim despre excepţii. Vorbim despre un prag sistemic depăşit. Iar când 7% dintre gospodării ajung sub pragul materialelor după ce să plătesc facturile , energia nu mai este doar un serviciu - devine un factor direct de sărăcire.

Rezumatul sărăciei energetice în România

*32% dintre gospodăriile din România au costuri cu energia peste 10% din bugetul familiile, fiind asimilate ca şi gospodării vulnerabile

*26% dintre gospodăriile din România sunt în tiparul locuinţă ineficientă cu consum mare de energie şi cu probleme la plata facturii, acestea sunt într-o vulnerabilitate structurală (clădire ineficientă - costuri mari - venit scăzut).

*11% dintre gospodăriile din România sunt în subconsum, adică nu doar că au „factură mare”, ci şi un consum insuficient.

*7% dintre gospodăriile din România cad sub pragul sărăciei după plata facturilor, sărăcia energetică împinge direct în sărăcie materială.

*0,07% dintre gospodăriile din România sunt fără electricitate şi 0,10% dintre gospodăriile din România sunt cu o nevoie acută de lemne de foc, procente mici ca pondere, dar critic importante ca severitate (excluziune).

Sursa: ORSE

Două Românii energetice: împovărare şi subconsum

Analiza tehnică a datelor evidenţiază două mecanisme majore:

1. România împovărată - facturi mari, consum menţinut

În Vest, 40% dintre gospodării depăşesc pragul de 10% din buget pentru energie . În Centru - 35%. În Sud-Est - 36%.

Aici gospodăriile continuă să consume - pentru că trebuie -, dar costul apasă disproporţionat pe venituri. Nu este neapărat frigul cel mai mare, ci presiunea financiară constantă.

Politicile de plafonare au vizat această categorie. Însă plafonarea tratează simptomul, nu cauza: fond locativ ineficient, sisteme de încălzire costisitoare, lipsa reabilitărilor profunde.

2. România care îngheaţă în tăcere în subconsum

Nord-Estul şi Sud-Vest Oltenia spun o altă poveste.

În Nord-Est, 30% dintre gospodării sunt în subconsum. În Sud-Vest Oltenia - 29% .

Aceste gospodării nu apar în statisticile de „facturi uriaşe”. Ele nu consumă mult. Consumă prea puţin. Subconsumul este forma cea mai tăcută a sărăciei energetice. Înseamnă camere neîncălzite, umezeală, compromisuri zilnice între căldură şi hrană. Este o vulnerabilitate invizibilă în dezbaterea despre preţuri, dar profund vizibilă în realitatea rurală.

Sud-Muntenia - locul unde energia produce sărăcie

Sud-Muntenia concentrează aproape toate formele severe:

*25% - locuinţe neizolate + risc de neplată

*19% - subconsum

*14% - gospodării care cad sub pragul sărăciei după plata energiei (cel mai mare procent din ţară) - LIHC

*0,20% - cea mai mare regiune cu lipsă de lemne de foc

Aici energia nu doar împovărează. Ea transformă vulnerabilitatea în sărăcie materială directă.

Această regiune ar trebui să fie prioritatea absolută a politicilor integrate: renovare profundă, înlocuirea sistemelor de încălzire, coordonarea între protecţia socială şi politică energetică.

Case fără electricitate - marginalitate în interiorul statului

Procentul caselor fără energie electrică pare mic (0,07% la nivel naţional), dar în Nord-Vest şi Centru ajunge la 0,17% şi 0,16% . Aceste procente înseamnă excluziune completă. Fără electricitate nu există acces real la educaţie digitală, la servicii, la confort minim.

Sărăcia energetică, în această formă, nu mai este vulnerabili. Este absenţă de infrastructură şi eşec instituţional.

Sursa: Registrul caselor fără energie electrică - AEI

Lemnul de foc - între tradiţie şi constrângere

Indicatorul privind lipsa caselor cu lemne de foc, deşi procentual este redus, este relevant structural. Sud-Muntenia (0,20%) şi Nord-Est (0,13%) ceea ce indică că sunt zone unde nici măcar biomasa tradiţională nu acoperă necesarul de încălzire. Nu este o alegere culturală pură. Este adesea o alegere dictată de lipsa alternativelor accesibile.

Fără soluţii moderne adaptate ruralului, tranziţia energetică riscă să fie o formulă urbană, ruptă de realitate.

Sursa: Registrul caselor fără căldură - AEI

Bucureşti-Ilfov - excepţia care confirmă regula

Cu 26% dintre gospodăriile din România peste pragul de 10% cheltuieli cu energie din buget, 9% subconsum şi doar 3% LIHC, regiunea Capitalei are cel mai redus profil de vulnerabilitate relativă.

Dar această imagine poate fi înşelătoare. Vulnerabilitatea urbană este mai concentrată şi mai puţin vizibilă statistic: chiriaşi vulnerabili, blocuri vechi, consumatori captivi în sisteme centralizate ineficiente.

Ce ne spun, de fapt, datele ORSE şi AEI?

Dezbaterea publică, în care AEI pune accent pe dinamica preţurilor, este legitimă. Preţul contează, sărăcia energetică extremă contează, dar date ORSE (privnd sărăcia energetică şi datele AEI (privind şi sărăcia energetică extremă - necesitatea electrificării caselor fără energie, respectiv fără căldură) arată că sărăcia energetică şi sărăcia energetică extremă din România nu este doar o problemă de piaţă, ci una de:

*venituri insuficiente,

*performanţă energetică slabă a clădirilor,

*infrastructură incompletă,

*structură rural-urban profund inegală.

Reducerea preţurilor poate diminua temporar sărăcia gospodăriilor care cheltuie peste pragul de 10%. Nu rezolvă subconsumul. Nu rezolvă LIHC. Nu rezolvă lipsa electricităţii sau a lemnelor de foc.

România are mai multe hărţi ale sărăciei energetice

1.Harta împovărării - Vest, Centru, Sud-Est.

2.Harta subconsumului - Nord-Est, Sud-Vest Oltenia.

3.Harta severităţii cumulative - Sud-Muntenia.

4.Harta excluziunii energetice -Nord-Vest şi Centru.

A trata toate aceste realităţi cu o singură politică generală este o eroare de design public.

Concluzie

România nu este doar o ţară cu facturi mari. Aceasta este ţara în care:

*o treime dintre gospodării sunt împovărate energetic,

*una din zece gospodării consumă sub nivelul minim necesar,

*energia împinge mii de familii sub pragul sărăciei materiale,

*există încă locuinţe fără electricitate.

Sărăcia energetică nu mai este o temă de sezon. Este o fractură structurală a modelului nostru social şi locativ.

Incapacitatea clasei politice actuale de a răspunde eficient acestor vulnerabilităţi explică de ce tot mai mulţi români resping vechii politicieni şi îşi caută reprezentarea în noi lideri şi noi proiecte politice.

Iar dacă politicile vor continua să trateze doar preţul, fără să intervină asupra clădirilor, veniturilor şi infrastructurii, România va rămâne o ţară în care energia nu este doar o utilitate - ci un criteriu de excludere socială.

6) Implicaţii de politică (legate direct de cele 6 tipuri)

1.Pentru „ >10% buget” (Vest, Sud-Est, Centru):

*reabilitare termică ţintită (clădiri cu pierderi mari),

*optimizare contractare/consum (contorizare inteligentă, consiliere),

*sprijin temporar pentru şocuri de preţ (ţintit, nu universal).

2.Pentru „locuinţă neizolată + consum mare + risc de neplată” (Vest, Sud-Muntenia, Sud-Est):

* „deep retrofit” (nu doar polistiren subţire),

*înlocuire sisteme de încălzire ineficiente,

*prevenirea debranşărilor prin mecanisme de eşalonare + asistenţă socială coordonată.

3.Pentru „subconsum” (Nord-Est, Sud-Vest Oltenia):

*sprijin de venit + vouchere/compensare situată de servicii energetice minime,

*program pentru sănătate publică (frig/umezeală),

*soluţii off-gas: pompe de căldură unde e fezabil, sobe înalt eficient unde nu e.

4.Pentru „LIHC” (Sud-Muntenia, Sud-Est, Nord-Est):

*ţintire prioritară: sunt gospodăriile la care energia produce sărăcie materială direct,

*pachete integrate (energie + coş minim + datorii).

5.Pentru „fără electricitate” (Nord-Vest, Centru):

*intervenţii de acces: racordare, legalizare/conformare, micro-soluţii unde reţeaua e imposibilă,

*identificare locală (UAT) a „buzunarelor” de excluziune.

6.Pentru „lemne de foc” (Sud-Muntenia, Nord-Est):

*eficientizarea arderii (tehnologii curate) + management forestier local,

*alternativă energetică acolo unde lemnul e singura opţiune economică pe termen scurt.

Dumitru Chisalita

Presedinte AEI