Alegeri locale parţiale: Marcel Ciolacu vrea să devină şeful Consiliului Judeţean Buzău

Manualul baronului local social-democrat începea în vremea lui Liviu Dragnea cu judeţul şi se termina cu partidul şi guvernul. Mai întâi preşedinte de Consiliu Judeţean la Teleorman, apoi lider al PSD şi premier din umbră, „baronul de Teleorman” a urcat treaptă cu treaptă pe piramida puterii, până când a transformat un judeţ sărac într-un laborator de influenţă politică şi economică, suficient de spectaculos încât presa să-l consacre drept prototip de baron local şi naţional deopotrivă.

În cazul Marcel Ciolacu drumul e invers. După ce a ajuns direct în vârful piramidei, adică preşedinte al PSD, el a devenit prim-ministru al României, cu două mandate succesive începând din 2023, până la cele două demisii provocate de eşecul prezidenţial din noiembrie 2024 şi eşecul alegerii unui prezidenţiabil extern partidului, din mai 2025. Actualul candidat social-democrat la şefia Consiliului Judeţean Buzău se pare că a descoperit, brusc, faptul că, din postura de baron local, puterea e mai puţin deranjată de Bruxelles, dar mult mai directă asupra drumurilor judeţene, contractelor de asfaltare, spitalelor şi reţelelor de interese locale. În cazul Ciolacu, nu mai vorbim despre un politician care „porneşte de jos”, de la judeţ, şi se visează la Bucureşti, ci despre un fost prim-ministru care coboară pe scara puterii, doreşte să se instaleze comod la Buzău şi care ne explică, cu aerul omului care şi-a găsit vocaţia, că nu face „un pas înapoi”, ci „un pas imens înainte” prin candidatura la preşedinţia Consiliului Judeţean Buzău la alegerile locale parţiale din 7 decembrie 2025.

Citeşte Bucureştenii la vot, politicienii în derivă: niciun candidat nou, aceeaşi criză de credibilitate

Contextul acestor alegeri parţiale nu înseamnă o „întoarcere acasă”: funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău a rămas vacantă după ce Lucian Romaşcanu, ales în funcţia respectivă în 2024, a fost trimis ulterior la Curtea de Conturi Europeană, lăsând în urmă un judeţ în care PSD nu îşi permite nici măcar pentru câteva luni luxul de a pierde butoanele instituţionale.

Pe buletinul de vot, lucrurile sunt ceva mai complicate: opt candidaţi au fost validaţi de Biroul Electoral Judeţean nr. 10 pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău. Lista îi cuprinde, în ordinea înscrierii pe următorii: Ştefăniţă Alin Avrămescu, trimisul AUR în bătălia pentru CJ, Dragoş Eugen Brânzea din partea partidului POT, Adrian Dogaru de la SOS România, Silviu Iordache - antreprenor şi fost prefect, candidat independent, Mihai Răzvan Moraru - independent susţinut oficial de alianţa PNL-USR, Marcel Ciolacu pentru PSD, Gheorghe Gabriel Pană din partea formaţiunii Acţiunea Conservatoare şi Mihai Budescu, candidatul PRM.

Pentru aproape 363.000 de buzoieni cu drept de vot, oferta arată, cel puţin formal, ca un meniu democratic generos; în realitate, toată lumea ştie că meciul se joacă între candidatul PSD, fost premier cu notorietate naţională, şi tandemul PNL-USR care l-a împins în prim-plan pe antreprenorul Mihai Răzvan Moraru, folosit ca vitrină a „dreptei unite” într-un judeţ în care dreapta a ratat, ani la rând, şansa de a construi o opoziţie serioasă la PSD. AUR încearcă să răpească şi el o felie de discurs anti-sistem prin deputatul Ştefăniţă Avrămescu, însoţit la Buzău de George Simion, cu promisiunea că, „dacă votul va fi cinstit”, alegerile ar fi deja câştigate; restul candidaţilor par mai degrabă figuranţi într-un spectacol în care reflectorul e fixat pe Ciolacu, iar ceilalţi au rolul de decor democratic, menit să îmbrace deznodământul într-o aparenţă de competiţie.

Şi totuşi, dincolo de jocul de scenă, povestea acestor alegeri locale parţiale din judeţul Buzău nu e despre „cine iubeşte mai mult judeţul”, ci despre cum transformi un eşec la nivel naţional într-o retragere ordonată pe feudele locale, după modelul consacrat al PSD: dacă nu mai merge de la Bucureşti, se poate începe oricând de la Buzău, Vrancea sau Teleorman, acolo unde infrastructura de partid, reţelele de primari, consiliile locale şi judeţene sunt perfecte pentru a recicla lideri loviţi de uzură, dar încă utili pentru redistribuirea contractelor, a funcţiilor şi a influenţei.

Liviu Dragnea a făcut drumul de la baron local la şef de partid şi om-putere la Palatul Victoria, apoi a sfârşit prin a se întoarce în Teleorman ca personaj mitologic al propriului sistem; Ciolacu inversează traseul: a fost şef de partid, a condus guvernul, a pierdut prezidenţialele şi acum coboară, metodic, spre placa de bază a „baroniadei”, acolo unde un preşedinte de Consiliu Judeţean are, practic, ultimul cuvânt în ce priveşte banii, proiectele şi numirile-cheie într-un judeţ.

Ironic, în timp ce la Bucureşti era prezentat ca politicianul „european, moderat, pro-UE” care urma să stabilizeze România, în propria biografie publică Marcel Ciolacu poartă încă amprenta unei tinereţi în care numele său apare în anchete de presă alături de cel al lui Omar Hayssam, controversatul om de afaceri condamnat în dosare de terrorism, în povestea celebrei partide de vânătoare de la începutul anilor 2000, acolo unde, după relatările jurnaliştilor, Ciolacu nu era deloc un figurant, ci unul dintre oamenii apropiaţi cercului Hayssam, partener de vânătoare şi afaceri, protejat al baronilor locali ai PSD de atunci. Recent, Marcel Ciolacu a fost legat şi de scandalul Nordis, după ce a zburat cu avionul pus la dispoziţia de compania respectivă de mai multe ori pe Coasta de Azur şi la Paris, pe banii păgubiţilor de către compania respectivă. Mai mult, fostul preşedinte al PSD şi fost premier, nu a lămurit niciodată scandalul legat de diploma sa de bacalaureat.

Desigur, la Buzău, toate aceste aspect de mai sus sunt tratate mai degrabă ca episode neimportante, în timp ce campania pentru Consiliul Judeţean e lustruită cu mesaje despre „dezvoltare”, „respect pentru oameni” şi „întoarcerea acasă”. Numai că, într-un judeţ în care PSD a condus, ani la rând, aproape totul, de la primării la Consiliul Judeţean, ideea că tocmai fostul apropiat al reţelelor politico-financiare din ultimii 10-15 ani ar fi „soluţia de resetare” a administraţiei judeţene seamănă mai degrabă cu o glumă internă a partidului decât cu o ofertă proaspătă pentru alegători.

Adevărata miză a alegerilor locale parţiale pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Buzău este dacă judeţul va accepta, fără prea multe întrebări, ca un fost prim-ministru să-şi parcheze eşecul naţional într-un mandat de „jupân” local, după modelul baronilor care au făcut istorie în PSD, sau dacă scena politică se va reaşeza măcar parţial, sub presiunea unei competiţii reale. Din acest punct de vedere, alegerile din 7 decembrie sunt mai mult decât un simplu exerciţiu administrativ pentru completarea unei funcţii rămase vacante: sunt un test despre cât de adânc a intrat în reflexul politic românesc ideea că, după ce ai căzut de la Bucureşti, te întorci frumos „acasă”, îţi pui coroana de baron judeţean şi continui să decizi, discret, cine primeşte lucrări, cine prinde fonduri, cine prosperă şi cine rămâne spectator în Buzău.