Cea de-a patra măsură propusă României: Reconstrucţia de jos în sus

Guvernul României a anunţat trei direcţii mari pentru redresarea şi dezvoltarea economiei, se arată într-un manifest economic pentru România propus de Iulian Nedea, cofondator şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Simtel. Toate sunt utile şi necesare. Dar lipseşte o măsură fundamentală, cu adevărat reformatoare, care să creeze valoare direct, pe termen lung, şi să aducă bani, nu doar să reducă costuri: crearea de locuri de muncă productive.

Cum facem asta?

Prin HUB 200 - reţeaua care reconstruieşte România, un program naţional dedicat oraşelor mici şi mijlocii, care nu doar decongestionează marile centre urbane, ci reporneşte economia locală, pune în valoare comunităţile locale şi readuce demnitatea economică în zonele uitate. HUB 200 transformă oraşele şi satele din jur în adevărate motoare de producţie, reduce dependenţa de importuri, creează locuri de muncă stabile şi bine plătite, atrage românii din diaspora şi păstrează tinerii acasă. În acelaşi timp, consolidează o piaţă internă sănătoasă, stimulează consumul local, sprijină agricultorii şi micii producători, iar banii rămân în comunitate, circulând în economia reală. Este un plan care generează impact recurent asupra PIB-ului, construind o Românie vie, puternică şi autonomă, de jos în sus.

HUB 200 înseamnă 200 de hub-uri economice, construite în oraşe mici şi medii, cu un impact total de 1 milion de locuri de muncă noi şi efect direct asupra a 3-4 milioane de oameni, din oraşe şi din comunităţile rurale adiacente, prin înfiinţarea a 2000 de noi capacităţi de producţie, până la finalul anului 2030.

Fiecare hub generează aproximativ:

2.000 de locuri de muncă directe (fabrici, logistică, servicii, digitalizare),

încă 3.000 de locuri indirecte (agricultură, transport, retail, sănătate, educaţie, logistică).

Cine formează comunitatea din jur?

Fiecare oraş mic sau mediu selectat pentru un hub are, în medie, între 15.000 şi 30.000 de locuitori. În plus, beneficiază de sprijinul unei reţele de 5-10 comune sau sate din jur, care aduc o populaţie suplimentară de 20.000-25.000 de oameni.

Astfel, fiecare hub deserveşte o comunitate totală estimată între 35.000 şi 45.000 de persoane, oameni care nu mai trebuie să migreze în marile oraşe, ci pot rămâne acasă, cu costuri de trai mai mici şi cu posibilitatea de a păstra legătura cu gospodăriile şi terenurile lor.

Cum sunt selectate şi înfiinţate cele 200 de hub-uri?

România are 319 oraşe, dintre care 103 sunt municipii (41 fiind capitale de judeţ). Multe dintre aceste oraşe sunt complet ignorate: Caracal, Corabia, Balş, Băbeni, Darabani, Oraviţa, Săveni şi lista poate continua. Alte oraşe sunt bine dezvoltate sau sunt lipite de marile centre (Voluntari, Buftea, Turda etc.).

Astfel, rămân aproximativ 200 de oraşe eligibile, oraşe ignorate, dar cu un potenţial uriaş de a deveni adevărate poluri economice locale. Aceste oraşe au fost abandonate economic, au pierdut populaţie, iar cei rămaşi nu mai văd niciun viitor real. Oamenii sunt dezamăgiţi, dezorientaţi, fără soluţii concrete.

Prin dezvoltarea HUB-urilor, aceste oraşe pot:

decongestiona marile centre urbane,

atrage forţa de muncă care nu este dispusă să se deplaseze zilnic sau să migreze definitiv,

oferi oamenilor posibilitatea de a rămâne aproape de casă, chiar şi cu venituri mai mici, dar cu costuri reduse (fără navetă zilnică, fără chirii mari), având deja locuinţe şi timp pentru activităţi precum grădinărit, agricultură sau creşterea animalelor,

permite autorităţilor locale să îşi construiască şcoli, spitale şi infrastructură din impozitele locale colectate, făcându-le astfel mai responsabile şi mai atente în cheltuirea acestor bani, fără a depinde de bugetul central sau de mila preşedinţilor de consilii judeţene.

Aceste oraşe au:

hale goale,

şcoli fără copii,

industrie aproape inexistentă,

forţă de muncă disponibilă, dar reticentă să plece.

În tot acest timp, miliarde de euro s-au risipit pe stadioane fără echipe şi pe parcuri goale în sate părăsite, prin PNDL şi alte programe similare.

Ce se produce?

Ne uităm la datele Institutului Naţional de Statistică şi la deficitele comerciale, atât naţionale, cât şi europene. În funcţie de aceste analize, reconstruim aici exact ce importăm masiv:

Produse alimentare procesate (paste, ulei, conserve),

Panificaţie şi produse de brutărie,

Textile şi confecţii, inclusiv echipamente de protecţie şi uniforme,

Mobilier, garduri, panouri, materiale uşoare,

Subansamble industriale şi componente metalice,

Echipamente şi materiale auxiliare pentru armată şi structuri de intervenţie (există finanţări masive în UE pentru dotări militare şi securitate civilă),

Produse pentru infrastructura publică (mobilier urban, elemente modulare, soluţii prefabricate).

Astfel, România devine mai autonomă şi contribuie la reducerea deficitului comercial al Uniunii Europene, motiv pentru care putem cere sprijin financiar direct de la Bruxelles.

Magazinele HUB 200

Fiecare unitate înfiinţată în cadrul HUB va avea magazin propriu, vânzând doar produse din reţeaua HUB 200, direct la preţ de producător. Banii rămân în comunitate, iar lanţul valoric devine complet intern.

HUB 200 ca asociaţie

HUB 200 va fi administrat ca o asociaţie privată, naţională, a oraşelor mici şi medii, în care vor fi implicaţi direct statul (guvernul), comunităţile locale şi investitorii privaţi.

Această structură mixtă va coordona alinierea strategică, va promova interesele economice locale şi va proteja fiecare comunitate în faţa presiunilor externe.

Astfel, se diminuează influenţa baronilor locali care distribuiau până acum banii publici după interese personale, iar resursele sunt alocate transparent, în funcţie de rezultate concrete şi dezvoltare reală.

Desigur, implementarea unui astfel de program presupune reforme legislative şi o coordonare interinstituţională fără precedent. Dar tocmai acest efort îl propunem: să schimbăm paradigma de dezvoltare prin investiţii care creează valoare, nu doar cheltuieli.

Asociaţia va facilita colaborarea logistică, comercială şi tehnologică între hub-uri, va susţine schimbul de know-how, va coordona lanţurile de aprovizionare interne şi va garanta că producţia şi valorile adăugate rămân în reţeaua naţională.

Scopul final este crearea unui ecosistem economic solidar, care să ofere siguranţă, putere de negociere şi dezvoltare sustenabilă pentru toate oraşele implicate.

Decongestionăm oraşele mari

Producţia şi logistica se mută în oraşele mici.

Oraşele mari (Bucureşti, Cluj, Timişoara) pot rămâne concentrate pe:

Servicii, IT, universităţi,

Cercetare, sănătate, cultură,

Centre administrative şi creative.

În plus, pot sprijini oraşele mici prin proiecte comune, know-how şi infrastructură digitală.

Cât costă şi cum contribuie fiecare?

Suprafaţă şi investiţie

Un hub presupune:

80.000 mp de construcţii efective (hale, birouri)

20-30 hectare de teren total ocupat (parcări, hale, suprafeţe betonate, spaţiu verde)

Cost construcţie (hală + infrastructură): 57 milioane EUR/hub - investiţii făcute de privat/ investitor sau stat.

Ce face statul?

Subvenţionează 1/3 din salarii timp de 2 ani (8.000 EUR/angajat) - aproximativ 16 milioane EUR per hub.

Daca investitorul este de acord, statul construieşte halele şi infrastructura (57 milioane EUR per hub), le închiriază pe 20 de ani printr-o companie naţională, reducând semnificativ CAPEX-ul pentru investitori.

Ce face privatul/investitorul?

Echipamente şi dotări: aproximativ 20 milioane EUR per hub.

Capital de lucru: aproximativ 3 milioane EUR per hub.

Total pe un hub

Stat: 73 milioane EUR.

Privat: 23 milioane EUR.

Total: 96 milioane EUR per hub.

Total pe 200 hub-uri

Stat: 14,6 miliarde EUR (200 x 73 milioane EUR).

Privat: 4,6 miliarde EUR (200 x 23 milioane EUR).

Total general: 19 miliarde EUR pentru cele 200 hub-uri.

Cum îşi recuperează statul banii?

Statul încasează aproximativ 33 milioane EUR/an per hub din taxe salariale, TVA, chirii şi impozite.

După doar 2,5 ani, investiţia pe fiecare hub este complet recuperată. Ulterior, statul câştigă anual peste 30 milioane EUR net per hub sau la nivel naţional (200 hub-uri), 6,6 miliarde EUR/an venituri directe, transformând proiectul în cel mai mare mecanism de regenerare fiscală şi socială din istoria recentă.

IRR & NPV pentru stat (pe 20 ani)

IRR estimat: 30-40%, datorită fluxurilor anuale constante şi rapidei recuperări a investiţiei

NPV (valoarea actualizată netă): aproximativ 62 miliarde EUR, la o rată conservatoare de actualizare de 5%

Flux de numerar cumulat (profit): peste 105 miliarde EUR după 20 de ani.

Astfel, fiecare euro investit aduce venituri recurente şi stabile, mult peste orice proiect clasic de infrastructură publică.

Cum finanţăm şi de unde vin banii?

Statul poate garanta parţial creditele investitorilor prin Fondul Naţional de Contragarantare, facilitând accesul rapid la finanţare şi reducând riscul iniţial al companiilor private.

Sursele principale de finanţare includ:

Reorientarea PNDL - transformarea fondurilor alocate până acum pentru „beton mort” (stadioane, parcuri goale) în hale productive

Fonduri naţionale dedicate (FIDEL)

PNRR şi fonduri europene, fără distorsionarea concurenţei, inclusiv prin cereri directe la Bruxelles, argumentate prin reducerea deficitului comercial european

Implicarea oraşelor mari, prin proiecte comune, know-how şi transfer de resurse către oraşele mici

Participarea companiilor mari, care pot decide să îşi mute producţia în astfel de huburi pentru a beneficia de infrastructura pregătită şi piaţa locală garantată.

Ce câştigăm toţi?

Statul:

recuperează rapid banii prin taxe şi contribuţii,

reduce migraţia şi stabilizează bugetele locale.

aduce diaspora acasă

Privatul/ investitorul:

desfacerea producţiei direct în magazinele hub-urilor, fără intermediari,

CAPEX redus datorită infrastructurii gata pregătite,

sprijin real şi piaţă internă asigurată.

Comunitatea:

salarii brute injectate local: 5 milioane EUR/lună per hub, adică 60 milioane EUR/an/hub,

la nivel naţional (200 hub-uri): 1 miliard EUR/lună, respectiv 12 miliarde EUR/an,

oamenii rămân acasă, consumă local, iar banii circulă în comunitate, nu pleacă spre importuri.

Impact în PIB

Valoare adăugată per loc direct: 50.000 EUR/an.

1 milion locuri - 50 miliarde EUR/an (15% din PIB).

Impact anual, recurent, măsurabil.

România nu se reconstruieşte cu prezentări şi PR. Se reconstruieşte din hale, fabrici şi oameni care rămân acasă sau se întorc din diaspora. HUB 200 este a patra măsură strategică, complementar digitalizării, reducerilor şi infrastructurii. Este singura care creează valoare reală, durabilă şi naţională. România are nevoie de hale pline, nu de stadioane goale. Are nevoie de producţie, nu doar de importuri. Are nevoie de comunităţi vii, nu de sate părăsite.