Factura la gazele naturale, mai scumpă cu 5% de la 1 aprilie 2026

Factura la gazele naturale se va scumpi cu 5% la consumatorul final începând cu 1 aprilie 2026, după ce schema de plafonare se va termina la 31 martie, a anunţat ieri Laurenţiu Urluescu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România (AFEER), în cadrul unei întâlniri informale cu reprezentanţii mass-media.

Laurenţiu Urluescu a precizat: "De la 1 aprilie 2026, pe piaţa gazelor există un risc de creştere a preţului la consumatorii finali. Furnizorii nu mai achiziţionează gazele naturale cu preţul de 120 lei MWh (megawatt-oră), deoarece acum piaţa e 185 lei MWh. Menţionez însă că majorarea respectivă va fi mai mică decât a fost aceea de la energie electrică, ce a intervenit la 1 iulie 2025. Practic nu vom avea un şoc pentru consumatorii finali, deoarece preconizăm că factura la gaze naturale va creşte, începând cu 1 aprilie 2026, doar cu 5% faţă de preţul actual. Cu toate acestea, majorarea respectivă se va simţi mai bine în facturile pentru sezonul rece 2026-2027. De aceea, o soluţie pentru protejarea consumatorilor ar fi acordarea de vouchere pentru consumatorii vulnerabili sau creşterea lichidităţilor pentru a fi un preţ mai mic pe piaţa de en gros”.

Preşedintele AFEER a arătat că, în privinţa preţurilor din domeniul gazelor naturale, produsele tranzacţionate în noiembrie 2025 la Bursa Română de Mărfuri arată o tendinţă de creştere uşoară în primul trimestru al anului 2026, urmată de o scădere substanţială, de aproape 10%, în al doilea trimestru, o uşoară creştere în trimestrul trei şi o scădere de 5% în trimestrul patru. Potrivit unei prognoze realizate la nivel european, în ceea ce priveşte tendinţa preţurilor din energia electrică, acestea ar urma să scadă în perioada 2026-2029, urmând să se stabilizeze la aceeaşi valoare din anul 2029 până în anul 2035.

Referitor la preţul din factură al energiei electrice, Laurenţiu Urluescu a menţionat: "În momentul de faţă, componentele reglementate din factură reprezintă 60% din preţul acesteia, iar preţul la electricitate este doar 40% din factură. Din păcate, după 1 iulie 2025, unele taxe s-au dublat - cum ar fi taxa pe cogenerare, iar altele au crescut şi ele semnificativ, cum ar fi tariful de transport şi taxa pe valoare adăugată. Mai mult, în noiembrie, taxa pe cogenerare a mai crescut cu încă 50%. De aceea, suntem îngrijoraţi că, dacă vor mai apărea creşteri în partea reglementată din factură, preţul energiei electrice ar urma să fie mai mic de 40% din factură. (...) Precizez că, de la 1 iulie 2025, preţul facturii de electricitate nu s-a dublat, ci doar a dispărut subvenţia acordată de stat”.

Domnia sa a oferit şi soluţii privind scăderea valorii facturii la energie electrică. În speţă, ar putea fi redus consumul prin creşterea eficienţei sau prin economie. O altă soluţie ar fi scăderea preţului prin căutarea celor mai bune oferte din piaţă sau prin produse moderne cum ar fi tariful diferenţiat sau demand response, ori prin scăderea tarifelor reglementate, taxelor şi altor contribuţii calculate în factura consumatorului final.

• Statul, dator cu peste un miliard de euro către furnizori

Preşedintele AFEER a mai arătat că o problemă importantă cu care se confruntă furnizorii din energie este faptul că statul încă nu a plătit sumele din schema de compensare-plafonare la energie electrică, deşi, potrivit lui Laurenţiu Urluescu, în perioada 2022-2024, la bugetul de stat sectorul energetic a contribuit cu impozite şi taxe în valoare totală de 80 miliarde lei (adică peste 16 miliarde euro).

Referitor la restanţele de plată pe care le are statul, Cristian Culea, membru în Consiliul Director al AFEER a precizat: "Evoluţia decontărilor subvenţiei la schema de suport e minunată, dar lipseşte cu desăvîrşire. Încă nu a fost închis trimestrul I din 2024 privind sumele restante la plată, iar totalul până la 1 iulie 2025 se ridică la peste un miliard de euro - numai pentru energie electrică, la care se adaugă subvenţia acordată pentru gaze naturale. Viteza de decontare este foarte mică, este o birocraţie mare la mijloc care întârzie procesul foarte mult. În ultima vreme au apărut mesaje contradictorii privind bugetele alocate pentru decontarea sumelor respective, ceea ce pune sub semnul îndoielii planurile noastre de viitor. Deşi schema suport pentru electricitate s-a terminat la sfârşitul lunii iunie, iar cea pentru gaze naturale se va termina la 31 martie 2026, restanţa de peste un miliard euro duce la creşterea costurilor pentru furnizori pe schema respectivă, prin prisma relaţiei cu sistemul bancar. Furnizorii au făcut împrumuturi pentru perioada în care au susţinut schemele suport, iar împrumuturile respective generează costuri cu dobânzile. Până la stingerea datoriei se vor acumula costuri suplimentare, adică sume ce ar fi putut să fie investite de furnizori în dezvoltare şi inovare. Costurile respective nu se duc spre clienţi, ci le suportăm doar pentru a susţine menţinerea acestor credite pe care furnizorii le-au luat de la bănci. Atât timp cât nu suntem plătiţi, ţinem împrumuturile în vigoare pentru a avea capital de rulaj. Vorbim despre dobânzi de zeci de milioane euro, dobânzi acumulate în întreaga piaţă în ultimii doi ani în care aproape s-a stopat decontarea de la stat pe schemele suport. Sunt dobânzi pe care furnizorii le plătesc în continuare. Problema este că nu avem un orizont clar de plată a acestor sume din partea statului. Noi ne dorim o relaţie foarte bună cu clienţii şi să avem fondurile necesare pentru a investi în îmbunătăţirea serviciilor. Din păcate, această lipsă de capital, coroborată cu costurile operaţionale generate de dobânzi, ne împiedică să oferim clienţilor ceva palpabil”.

• Costurile induse de prosumatorii transformaţi în producători, socializate în facturile consumatorilor

Membrii Consiliului Director al AFEER au mai precizat că dezbaterea privind statutul şi impactul prosumatorilor devine tot mai intensă în contextul în care balanţa energetică a României se modifică rapid sub influenţa numărului în creştere al instalaţiilor fotovoltaice. Problema centrală pleacă de la faptul că legislaţia actuală nu face o delimitare clară între prosumatorii care îşi instalează panouri strict pentru acoperirea consumului propriu şi cei care, având un consum de doar unu-doi kilowaţi, îşi montează sisteme de două sute de kilowaţi, transformându-se, de facto, în producători ascunşi. Reprezentanţii AFEER consideră că această lipsă de diferenţiere creează o nedreptate structurală şi o confuzie în piaţă, deoarece cei doi actori sunt plasaţi în aceeaşi categorie, beneficiază de aceleaşi drepturi, însă nu au acelaşi comportament energetic. Furnizorii din energie susţin că, în mod firesc, odată cu privilegii ar trebui introduse şi obligaţii, în special pentru cei care produc semnificativ mai mult decât consumă.

Cristian Culea a atras atenţia că socializarea costurilor suplimentare induse de prosumatorii transformaţi în producători ascunşi se realizează în principal pe seama consumatorilor vulnerabili, care ajung să suporte povara financiară a dezechilibrelor din sistem. El a subliniat necesitatea unei abordări echilibrate, în care costurile generate de unii să nu fie transferate injust asupra altora.

Reprezentanţii AFEER au menţionat că principala nemulţumire a prosumatorilor este legată de faptul că nu primesc sumele aferente energiei injectate în reţea, comportându-se, astfel, mai degrabă ca nişte comercianţi decât ca prosumatori veritabili. Din perspectivă operaţională, această abordare afectează funcţionarea pieţei energetice, pentru că introduce presiuni şi aşteptări comerciale acolo unde cadrul legislativ a fost conceput pentru autoconsum şi echilibru.

Furnizorii din energie au subliniat că în acest moment ne aflăm într-o creştere continuă a numărului de prosumatori şi a impactului lor în balanţa energetică, estimările pentru august 2025 indicând existenţa a 570.000 de prosumatori cu o putere instalată de 3000 MW.

Sursele citate au precizat că asociaţia patronală menţine un dialog constant cu autorităţile pentru a integra această nouă categorie de prosumatori într-o piaţă matură. În momentul de faţă, prosumatorii sunt categorizaţi după puterea instalată, însă volatilitatea mare a preţurilor, cu valori negative la prânz în trimestrele II şi III, urmate de preţuri de mii de lei seara, creează factori suplimentari de risc. Stocarea vine la rândul ei cu costuri ridicate, atât prin investiţia iniţială, cât şi prin materialele implicate, iar integrarea ei devine o provocare.

Relaţia contractuală dintre prosumator şi furnizor reprezintă un alt punct sensibil, deoarece contractul de prosumator urmăreşte contractul de furnizare, fără posibilitatea unei negocieri independente. Astfel, apar riscuri reale de distorsiune, alimentate de preţurile reglementate pentru energia preluată de la prosumatori şi de media ponderată de tranzacţii OPCOM, care generează transferuri de costuri inclusiv din zona de echilibrare, costuri care se împart pe întreg lanţul şi sunt suportate inclusiv de prosumatorii care consumă local, precum şi de restul consumatorilor.

De aceea, AFEER propune ca preţul de achiziţie a energiei electrice de la prosumatori să fie negociat separat de contractul de furnizare, pentru a creşte flexibilitatea şi pentru a permite personalizarea ofertelor. Din păcate, preţul de achiziţie rămâne reglementat chiar şi atunci când piaţa nu mai este reglementată, ceea ce descurajează investiţiile în baterii, pentru că prosumatorii nu au un stimulent economic real să stocheze energia. În acest context, cantităţile de energie injectate în reţea cresc lunar, iar aceste injecţii suplimentare generează costuri ce sunt, din nou, socializate în factura finală a consumatorului. În lipsa unei diferenţieri clare între tipurile de prosumatori, a unui cadru contractual flexibil şi a unei automatizări inteligente a consumului şi stocării, sistemul energetic riscă să devină din ce în ce mai dezechilibrat, au afirmat reprezentanţii AFEER.