Asigurarea securităţii alimentare pe tot lanţul de producţie şi depozitare reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, în actualul context global marcat de războaie comerciale tarifare şi de conflicte armate, care duc la întreruperea lanţurilor de aprovizionare, a declarat la Bruxelles, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii mass-media din România, deputatul european Daniel Buda, vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (AGRI) din Parlamentul European.
Daniel Buda a spus: „Am obţinut dezvoltarea unei infrastructuri de depozitare a alimentelor pentru a preveni perturbările cauzate de război. Această infrastructură de depozitare poate fi folosită dual: pe timp de pace pentru stocarea hranei, iar pe timp de război pentru situaţiile în care nu se poate cultiva. Trebuie să fim preventivi, să nu păţim ca în pandemie, când nu aveam fabrici de măşti în Europa. (...) Trebuie să pregătim lumea mental pentru necesitatea dezvoltării infrastructurii de război la nivelul Uniunii Europene. Prin programul SAFE, România este a doua ţară după Polonia la dimensiunea financiară alocată pentru capacităţile de apărare. Este obligatoriu să avem o iniţiativă europeană pentru a reînvia structurile de producţie de îngrăşăminte, cu resurse financiare europene. Creşterea preţului la îngrăşăminte a fost cauzată de un management defectuos la nivel european. Nu poţi să ai capacităţi precum Azomureş, care pot produce 2,3 milioane de tone pe an, şi să nu găseşti resurse financiare europene să le pui pe picioare. Aceasta este o problemă europeană, nu doar a statului român”.
Vicepreşedintele comisiei AGRI s-a referit şi la acordul comercial UE-Mercosur, arătând că există sectoare agricole care vor beneficia de intrarea în vigoare a acestui acord.
Daniel Buda a precizat: „Referitor la Mercosur, importăm doar 1,3% carne de vită din afara Uniunii. Contingentul de carne de vită fără taxe din Mercosur este de 99.000 de tone pe cinci ani, ceea ce se subsumează importului anual de 203.000 de tone pe care îl avem deja; deci nu afectează masiv piaţa. În ceea ce priveşte şroturile de soia, Uniunea Europeană importă 98% din consum, fiind tributari Mercosurului, deoarece soia nu se poate cultiva aici din cauze naturale. Sectorul zootehnic va beneficia de eliminarea taxelor vamale, preţul şrotului de soia urmând să scadă de la 2,20-2,40 lei la aproximativ 1,20 lei, ceea ce va creşte competitivitatea”.
Domnia sa a vorbit şi despre problemele de comunicare dintre autorităţile de la Bucureşti şi Comisia Europeană, ilustrând acest aspect cu un exemplu legat de sprijinirea fermierilor români privind preţul laptelui în ţara noastră.
Daniel Buda a arătat: „Am avut o discuţie cu domnul comisar Hansen în urmă cu două săptămâni, în cadrul Comisiei de Agricultură, vizavi de necesitatea unei intervenţii cu privire la o scădere masivă a preţului laptelui la poarta fermei, mult sub preţul de cost. Preţul de cost al unui litru de lapte pentru fermier este undeva în jur de 1,82 lei, în timp ce acum sunt contracte încheiate la aproximativ 1,5-1,6 lei pe litru. În momentul în care l-am întrebat pe domnul ministru Florin Barbu, acesta a spus că în România lucrurile stau foarte bine, deoarece el ştie că laptele se vinde cu 2-2,50 lei. Mi-am dat seama atunci că, de fapt, nu avem o comunicare oficială cu Comisia Europeană. Am sunat asociaţiile de fermieri şi le-am spus: «Comunicaţi cu Comisia Europeană dacă vreţi intervenţie!». Este o situaţie delicată când eu îi spun comisarului ce se întâmplă în România, iar el îmi răspunde că nu are nimic oficial din partea guvernului de la Bucureşti. Am cerut facturi şi contracte de la fermieri, le-am împachetat şi le-am trimis în urmă cu o săptămână către comisarul Hansen, solicitându-i să intervină de îndată pentru a proteja fermierii din sectorul laptelui. Fermierii au mai trecut prin perioade dificile, dar au existat intervenţii din partea Comisiei Europene atunci când au existat date şi elemente concrete”.
Vicepreşedintele comisiei AGRI s-a referit şi la informaţiile neoficiale privind dorinţa ministrului Agriculturii, Florin Barbu, de a plafona adaosul comercial la toate produsele agroalimentare, dând ca exemplu tot sectorul produselor lactate.
Domnia sa a spus: „Legat de plafonare, discutăm despre actori privaţi. Dacă plafonezi laptele la 1,7 lei, iar costul de producţie este 1,8 lei, fermierul nu poate supravieţui. Trebuie să existe un echilibru pentru a nu pune în pericol sustenabilitatea sectorului; altfel, vom ajunge să cumpărăm lapte din Polonia. Plafonarea poate fi o soluţie pe termen scurt, dar pe termen lung afectează producătorul”.






















































Opinia Cititorului