Bolojan - cuiul lui Pepelea

Ce ştim în plus după o săptămînă de plimbări ale delegaţiilor partidelor parlamentare pe la Palatul Cotroceni? Nimic!!! Atît noi, cît şi Nicuşor din Foişor am rămas cu ceea ce ştiam, foarte clar şi precis, înainte să se declanşeze vînzoleala cotrocenistă.

Unu: formula de guvernare PSD-PNL se poate reface cît ai bate din palme, dacă şi numai dacă zisul Bolojan dispare din ecuaţie. Adică, nu mai reprezintă PNL-ul şi nici nu mai înseamnă mare lucru în dinamica politică a partidului pe nedrept suspectat, atîta vreme, de liberalism. Trece la etcetera! La foşti, mai mult sau mai puţin penali!

Doi: De dragul unei victorii depline împotriva ”bolojanului”, PSD-ul este dispus să cedeze chiar şi fotoliul de prim-ministru. Nu neapărat viitorului partener de coaliţie, ci, mai degrabă, unui ”tehnocrat”. Pe care să-l aleagă Grindeanu şi să-l aghesmuiască Cotrocenii. Sau viceversa! Vezi balonul de încercare ”scăpat de la Cotroceni” cu numele unei tăntici, de care n-a auzit nimeni, dar suficient de competentă şi credibilă profesional, încît să o înroleze FMI-ul în armata lor de satrapi.

Trei: PNL-ul este adînc fisurat, aproape de jumătate, împărţit între tabăra useristo-bolojeneană şi cea pedelisto-liberal-nicuşoristă. Cu Bolojan în ecuaţie, refacerea unităţii partidului este imposibilă. Eliminarea lui Bolojan din interiorul PNL este puţin probabilă. Ruptura partidului este o catastrofă, atît pentru o tabără, cît şi pentru cealaltă. Din acest triunghi al dezastrului nu se poate ieşi. Deocamdată!

Patru: UDMR merge cu oricine i se spune să meargă şi nu ar fi deloc ”nefericit” cu soluţia refacerii coaliţiei PSD-PNL.

Cinci: AUR bate în pinteni să intre la guvernare, sugerînd ”Cotroceneanului” că îi are în buzunar pe cei de la PSD, blocaţi acum cu spatele la zid. Între o confruntare surdă cu PNL-ul care nu vrea să îl arunce peste bord pe Bolojan, cu efect sigur de erodare electorală; cu ameninţarea anticipatelor la uşă, de care PSD, PNL şi USR fug ca Ucigă-l Toaca de tămîie, liderii AUR sunt convinşi că Grindeanu ar putea ceda şi intra într-o coaliţie de guvernare cu ei, cu ”dalmaţienii”, ”afurisiţii”, ”excomunicaţii”, ”vînduţii” şi ”îndelung huliţii” anti-europeni şi pro-moscoviţi. Ce nu face omul şi mai ales PSD-ul pentru ”binele patriei” plus o halcă suculentă de pe osul puterii!!!

Şase: După consumarea acestei runde de ”consultări”, exact ca şi înainte de începerea lor, Nicuşor din Foişor nu are nici o soluţie politică pentru asamblarea unei formule de guvernare sau, dacă are una, nu este capabil ori nu are firman de la ”Împărăţie” pentru a o impune partidelor, doritoare mai degrabă să marcheze puncte de imagine din ciondăneala lor, decît să lucreze pentru găsirea ieşirii din impas.

Urmează altă rundă de plimbări la Cotroceni, delegaţii ale partidelor înţepenite în poziţie de drepţi, aşteptînd să dea mîna cu Prezidentul, foto-oportunităţi, declaraţii la cald, după ieşirea din camera de ”tortură”, vînzoleală mediatică şi restul tacîmului din repertoriul fabricii de împachetat fum. Ce ar putea modifica semnificativ acest tablou şi deschide calea unei soluţii, alta decît derapajul spre anticipate?

Orice ai zice şi orice ai face, oricum ai suci-o şi oricît ai învîrti-o, mutarea care poate dezlega ”Nodul Gordian” este ieşirea din scenă a lui Bolojan. Cum s-ar putrea obţine ea?

Unu: de bună voie şi nesilit de nimeni! Omul pleacă, scîrbit de atîta foşgăială în jurul lui, se duce să îşi vadă de treburile lui, acolo....la el în sat! Mă rog, oraş, judeţ! Nu-l felicită nimeni, nu-i mulţumeşte nimeni pentru ”contribuţia lui inestimabilă” la soluţionarea unora dintre cele mai grave probleme ale României, dar nici nu ia calea discuţiilor ”amicale”, adîncite şi prelungite, cu procurorii şi judecătorii. Ca să ajungă singur la înţelepciunea acestei rezolvări unilaterale, poate să fie nevoie ca cineva să-i arate lui Bolojan, o pisică, două, cel mai probabil de culoare neagră. Cine să o facă, se găseşte, iar pisici....nici o instituţie serioasă de ”securitate” nu duce lipsă de ele!

Doi: PNL-ul se restructurează prin eliminarea ”malformaţiei bolojeniste” şi, cu pierderi şi suferinţe minime, se reîntoarce cu ochii în lacrimi de bucurie cu faţa către partenerul de încredere şi viaţă lungă, PDS-ul, gata să-l îmbrăţişeze afectuos, cel puţin pînă la încheierea acestui mandat parlamentar. Pupaţi, toţi, piaţa Independenţei!

Trei: Nicuşor din Foişor scoate din mînecă nu doar un ”Prim ministru tehnocrat”, ci şi un guvern politico-tehnocrat, cu o majoritate parlamentară ad hoc pentru susţinerea lui, sucind la spate mînuţele firave ale PSD-ului şi PNL-ului, cu argumente de necombătut, scoase din sertarul cu dosare secrete aflat în dotarea Cotrocenilor.

Patru: nimeni nu părăseşte poziţiile actuale, nimic nu se mişcă, Nicuşor se uită neputincios la dezastru iar situaţia alunecă, de la sine, spre alegeri anticipate.

Cinci: soluţia vine în plic, de peste mări şi ţări, după modelul celeilalte scrisori din piesa lui Caragiale, nu cea pierdută: ”Cu orice preţ, dar cu orice preţ, colegiul dumneavoastră al II-lea trebuie să îl aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru dumneavoastră o înaltă şi ultimă chestiune de încredere.” Şi, Dandanache s-a ales!