CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE”  Europa îmbătrâneşte: deficit de angajaţi, mai multă presiune pe pensii şi bugete

Ultimele săptămâni au fost marcate de proteste, care au repus pe tapet discuţia despre migraţie. Marginal s-a discutat şi despre îmbătrânirea populaţiei din Europa. Estimările specialiştilor susţin că populaţia Uniunii Europene ar putea scădea cu aproape 53 de milioane de persoane până în 2100, în timp ce ponderea vârstnicilor va creşte. Declinul demografic ameninţă să accentueze deficitul de forţă de muncă şi să complice finanţarea sistemelor de pensii şi de sănătate. Criza demografică a Europei se conturează ca fiind una dintre problemele structurale cu cele mai mari consecinţe economice pe termen lung. Scăderea natalităţii, creşterea speranţei de viaţă şi reducerea populaţiei de vârstă activă modifică treptat raportul dintre cei care contribuie la bugetele publice şi cei care depind de serviciile şi prestaţiile finanţate de acestea. Potrivit celor mai recente proiecţii publicate de Eurostat, populaţia Uniunii Europene ar urma să scadă de la 451,8 milioane de persoane în 2025 la aproximativ 398,8 milioane în 2100, o reducere de 11,7%. Populaţia ar putea atinge un vârf de 453,3 milioane în 2029, după care ar urma să intre pe o traiectorie descendentă pe termen lung. Estimările, bazate pe ipoteze privind evoluţia natalităţii, mortalităţii şi migraţiei, arată amploarea schimbărilor cu care se va confrunta blocul comunitar. Proiecţiile nu reprezintă însă un rezultat inevitabil, ci un scenariu construit pe baza tendinţelor şi ipotezelor demografice actuale.

• Aproape o treime dintre europeni ar putea avea peste 65 de ani

Îmbătrânirea populaţiei este la fel de importantă ca reducerea numărului total de locuitori. Potrivit raportului privind transformarea demografică în Uniunea Europeană, publicat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene în iulie 2026, aproape o treime dintre cetăţenii UE ar putea avea cel puţin 65 de ani în 2050, faţă de aproximativ o cincime în prezent. În acelaşi timp, speranţa de viaţă la naştere a ajuns la 81,5 ani în 2024. Creşterea longevităţii reprezintă un progres social şi medical, dar presupune şi adaptarea sistemelor de pensii, a serviciilor de sănătate şi a infrastructurii de îngrijire pe termen lung. Comisia Europeană avertizează că schimbările demografice pun presiune asupra pieţei muncii, finanţelor publice şi sistemelor de îngrijire. Efectele nu vor fi distribuite uniform: unele state şi regiuni vor resimţi mai puternic reducerea populaţiei active, în timp ce altele ar putea beneficia de fluxuri migratorii sau de o capacitate mai mare de a atrage lucrători.

• Piaţa muncii, prinsă între deficitul de angajaţi şi creşterea costurilor sociale

Reducerea populaţiei de vârstă activă poate limita capacitatea economiei europene de a genera creştere, mai ales în sectoarele care depind de un număr mare de angajaţi. Sănătatea, îngrijirea persoanelor vârstnice, construcţiile şi anumite activităţi industriale se numără printre domeniile în care lipsa personalului poate deveni o problemă tot mai dificilă. Potrivit raportului Comisiei Europene privind îmbătrânirea populaţiei, publicat în aprilie 2024, numărul persoanelor de vârstă activă este aşteptat să se reducă pe termen lung, iar creşterea productivităţii va deveni un factor esenţial pentru susţinerea economiei. În scenariul de bază al raportului, ritmul mediu anual de creştere a PIB-ului potenţial al UE este estimat la 1,3% pentru perioada 2022-2070. Această perspectivă complică obiectivele europene privind competitivitatea, investiţiile şi tranziţia tehnologică. În condiţiile unei populaţii active mai mici, economiile vor trebui să obţină rezultate mai mari cu resurse umane mai puţine, prin automatizare, digitalizare, investiţii şi îmbunătăţirea competenţelor profesionale. Creşterea participării la piaţa muncii, inclusiv în rândul femeilor şi al persoanelor vârstnice care pot şi doresc să lucreze, ar putea reduce o parte din presiune. La fel, prelungirea vieţii profesionale, acolo unde starea de sănătate şi condiţiile de muncă permit acest lucru, poate contribui la menţinerea unui număr mai mare de contribuabili.

• Pensii şi sănătate: nota de plată a îmbătrânirii

Schimbarea structurii populaţiei afectează direct echilibrul finanţelor publice. O populaţie activă mai redusă înseamnă, în general, o bază mai restrânsă pentru încasarea impozitelor pe venit şi a contribuţiilor sociale. În acelaşi timp, creşte numărul persoanelor care au nevoie de pensii, servicii medicale şi îngrijire pe termen lung. Raportul Comisiei Europene privind îmbătrânirea populaţiei estimează că totalul cheltuielilor publice legate de vârstă ar putea creşte de la 24,4% din PIB în 2022 la 25,6% în 2070, la nivelul Uniunii Europene. Evoluţia diferă între state, în funcţie de structura populaţiei, sistemele de pensii şi politicile naţionale. Presiunea bugetară nu se traduce automat într-o criză a pensiilor, dar reduce marja de manevră a guvernelor. Autorităţile vor trebui să găsească un echilibru între menţinerea unor prestaţii adecvate, finanţarea serviciilor medicale, controlul datoriei publice şi evitarea unei poveri fiscale excesive asupra populaţiei active.

În plus, îmbătrânirea personalului medical şi deficitul de angajaţi din domeniul îngrijirii pot amplifica dificultăţile. Comisia Europeană şi OECD au evidenţiat, în raportul „Health at a Glance: Europe 2024”, necesitatea unor măsuri pentru formarea şi păstrarea personalului medical, precum şi pentru folosirea mai eficientă a resurselor disponibile.

• Natalitatea redusă nu poate fi compensată printr-o singură măsură

La baza declinului demografic se află şi natalitatea scăzută. Potrivit datelor Comisiei Europene, rata fertilităţii în UE a fost de 1,34 copii per femeie în 2024, mult sub nivelul de aproximativ 2,1 necesar pentru menţinerea unei populaţii stabile în absenţa migraţiei.

Decizia de a avea copii este influenţată de mai mulţi factori, între care veniturile, accesul la locuinţe, siguranţa locului de muncă, serviciile de îngrijire a copiilor şi posibilitatea de a concilia viaţa profesională cu cea de familie. Din acest motiv, politicile pronataliste nu pot produce rezultate durabile dacă nu sunt însoţite de măsuri care să reducă insecuritatea economică şi să sprijine familiile. Migraţia poate contribui la acoperirea unor posturi vacante şi la susţinerea creşterii economice. Comisia Europeană consideră că atragerea lucrătorilor din afara UE reprezintă una dintre opţiunile prin care statele pot răspunde deficitului de personal. Efectul depinde însă de integrarea migranţilor, de recunoaşterea calificărilor şi de capacitatea economiilor de a-i păstra. Nici migraţia, nici creşterea vârstei de pensionare şi nici stimularea natalităţii nu reprezintă, separat, o soluţie completă. Răspunsul presupune politici coordonate privind educaţia, ocuparea forţei de muncă, productivitatea, sănătatea şi protecţia socială.

• O problemă lentă, cu efecte economice de durată

Spre deosebire de o criză financiară sau energetică, ale cărei efecte se pot manifesta rapid, schimbarea demografică se desfăşoară pe parcursul mai multor decenii. Tocmai acest ritm lent riscă să amâne deciziile politice, deşi măsurile necesare au nevoie de timp pentru a produce rezultate. Pentru Europa, provocarea nu se limitează la menţinerea numărului de locuitori. Miza este păstrarea unei baze economice suficient de productive pentru a finanţa serviciile publice şi pentru a susţine nivelul de trai, în condiţiile unei populaţii mai vârstnice. Datele Eurostat şi evaluările Comisiei Europene indică o direcţie clară: fără creşterea productivităţii, o participare mai mare la piaţa muncii şi adaptarea sistemelor sociale, îmbătrânirea populaţiei va amplifica tensiunile dintre nevoile economice şi resursele disponibile. Demografia nu produce o criză peste noapte, dar poate restrânge treptat opţiunile economice şi bugetare ale statelor europene.