Guvernul interimar condus de premierul Ilie Bolojan a continuat în trimestrul al III-lea politica de reducere a cheltuielilor bugetare. Deşi, potrivit datelor Ministerului Finanţelor, în perioada iulie-septembrie a crescut valoarea încasărilor din TVA şi deficitul bugetar a fost mult mai mic comparativ cu anul trecut, cea mai mare parte din efortul bugetar a fost înghiţită de dobânzi. La sfârşitul trimestrului al treilea, ţara noastră avea un deficit de 3,81% din Produsul Intern Brut, adică 78,3 miliarde lei, cu 24,17 miliarde lei sub nivelul perioadei similare din anul precedent, însă plătise deja 50,63 miliarde lei numai pentru dobânzi, conform execuţiei bugetare la nouă luni publicată de Ministerul Finanţelor la sfârşitul lunii octombrie. În nouă luni, costul dobânzilor s-a majorat cu 10,69 miliarde lei, de peste două ori mai mult decât economia făcută la salariile bugetare.
Investiţiile au continuat, ajungând la 107,77 miliarde lei, dar susţinerea lor a depins în mare măsură de banii europeni şi de PNRR. Din fiecare zece lei cheltuiţi pentru investiţii, aproximativ şase lei şi jumătate au provenit din plăţile aferente cadrului financiar european 2021-2027 şi celor două componente ale Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Bugetul a reuşit să finanţeze mai multe lucrări şi proiecte, fără să fi scăpat de problema care îl urmăreşte de la un an la altul: diferenţa dintre cât încasează statul şi cât trebuie să plătească.
Deficitul la nouă luni a coborât de la 5,31% din PIB în 2025 la 3,81% în 2026, o corecţie de 1,5 puncte procentuale. Veniturile au crescut cu 11,9%, până la 522,69 miliarde lei, iar cheltuielile cu 5,5%, la aproximativ 601 miliarde lei. Diferenţa de ritm a lucrat în favoarea consolidării. Totuşi, un deficit mai mic decât anul trecut înseamnă că statul acumulează mai lent obligaţii suplimentare, nu că a ajuns să se finanţeze din resurse proprii.
Cele trei luni au pus această ajustare la încercare: disputa Guvern-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), greva sanitară din iulie, oprirea producţiei nucleare în august, protestul crescătorilor de ovine şi caprine şi eşecul învestirii unui nou cabinet în septembrie şi-au făcut simţite efectele în vistieria ţării.
Citeşte Trimestrul III în cifre
• Iulie: Guvernul ţine bugetul în frâu, crizele îi cer bani din toate părţile
Luna iulie a consemnat începerea confruntării juridice între Guvern şi ÎCCJ pentru 4,8 miliarde lei, sumă ce reprezintă restanţe salariale ale magistraţilor a căror plată a fost obţinută în diferite instanţe. Executivul a sesizat Curtea Constituţională a României, invocând depăşirea atribuţiilor instanţelor; ÎCCJ a cerut respectarea titlurilor executorii.
În sănătate, greva generală SANITAS din 28 iulie a implicat peste 500 de unităţi. Guvernul a deblocat 6.850 de posturi, iar protestul a fost suspendat după trei zile.
Tot în iulie am consemnat atacul cibernetic asupra site-ului Autorităţii Naţionale pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care a paralizat activitatea instituţiei timp de trei săptămâni şi a avut efecte negative cu privire la tranzacţiile imobiliare, la creditarea cu garanţii imobiliare şi, implicit, asupra încasării unor venituri de către bugetul de stat în urma plăţii taxelor şi impozitelor pe tranzacţiile respective.
Mai mult, tot în luna iulie, Pfizer a notificat Eurocontrol cu privire la sechestrarea sumelor pe care instituţia respectivă trebuia să le achite lunar către ROMATSA pentru serviciile oferite de operatorul de control de trafic aerian din ţara noastră. Sechestrul pus de Pfizer vine în urma deciziei din primăvara acestui an a Tribunalului de primă instanţă din Bruxelles cu privire la vaccinurile comandate şi neachitate de statul român în timpul pandemiei Covid-19. Este vorba despre un prejudiciu de 3,5 miliarde lei, pe care statul român e obligat să îi achite. În urma deciziei Pfizer, Romatsa a contestat sechestrul, iar Guvernul a asigurat din bugetul de stat sumele necesare funcţionării în continuare a companiei din ţara noastră.
BNR a păstrat, în 8 iulie, dobânda-cheie la 6,50%, în condiţiile unei inflaţii anuale de 10,85% în mai. Economia stagnase trimestrial şi scăzuse cu 1,2% anual în primul trimestru, lucru reflectat şi de un studiu efectuat de Institutul Naţional de Statistică, document ce indica o activitate relativ stabilă, dar afectată de scumpiri ale preţurilor.
Guvernul Bolojan s-a confruntat cu o nouă evaluare a ratingului de ţară. Agenţia Fitch a menţinut ratingul BBB-, cu perspectivă negativă, dar a atras atenţia cu privire la continuarea consolidării bugetare şi la necesitatea încheierii crizei politice declanşată în 5 mai prin demiterea guvernului Bolojan în urma adoptării moţiunii de cenzură.
Finalul lunii iulie a adus şi o premieră, din cauza secetei excesive din Europa şi din ţara noastră. La sfârşitul lunii, debitul Dunării de circa 1.650 metri cubi pe secundă, prag care a impus oprirea Unităţii 1 de la Cernavodă, instituirea stării de alertă pentru sistemul energetic naţional şi intervenţii hidrotehnice de 7 milioane lei.
• August: Asigurarea energiei necesare - prioritatea guvernului interimar
Începutul lunii august a găsit România cu o problemă energetică pe care măsurile de urgenţă o puteau ţine sub control, fără să o rezolve: Dunărea continua să scadă, Unitatea 1 de la Cernavodă era deja oprită, iar funcţionarea celeilalte depindea de asigurarea apei pentru răcire. Cele două reactoare furnizează, în condiţii normale, aproape o cincime din producţia naţională de electricitate. Riscul pierderii întregii capacităţi nucleare devenise, astfel, o ameninţare concretă. În primele zile din august, problema imediată era acoperirea consumului de seară. Energia fotovoltaică ajuta sistemul în timpul zilei, dar contribuţia ei dispărea tocmai când celelalte surse şi importurile trebuiau să preia sarcina. Autorităţile au mobilizat capacităţile disponibile, inclusiv un grup de rezervă de la Rovinari, au cerut producţie suplimentară hidro şi au apelat la importuri.
Apelul la economie a fost urmat, în 4 august, de un consum de 7.200-7.250 MW între orele 20:00 şi 22:00, faţă de aproape 7.500 MW estimaţi. Diferenţa de 250-300 MW a redus presiunea asupra sistemului.
La 6 august, Executivul a aprobat Planul de Pregătire pentru Riscuri în domeniul energiei electrice. Documentul prevedea intervenţii succesive, inclusiv solicitarea energiei de urgenţă din statele vecine şi, în ultimă instanţă, limitarea consumului marilor utilizatori industriali, cu protejarea populaţiei şi a serviciilor esenţiale. În paralel, încă 5,1 milioane lei au fost alocate dragajelor de la Cochirleni şi Caragheorghe-Turcescu. Utilajele lucrau permanent pentru menţinerea accesului apei la centrală. Soluţiile provizorii câştigau timp, însă agravarea secetei a dus, la 13 august, şi la oprirea Unităţii 2. România a rămas temporar fără producţie nucleară.
BNR a menţinut în 10 august dobânda de 6,50%. Inflaţia anuală coborâse la 10,42% în iunie. În primul semestru, deficitul de cont curent ajunsese la 14,202 miliarde euro, iar investiţiile directe scăzuseră la 669 milioane euro, de la 3,719 miliarde euro.
În urma negocierilor cu Comisia Europeană, suma alocată ţării noastre prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă a fost redusă la 20,106 miliarde euro, lucrările urmând a fi finalizate până la 31 august 2026, urmând ca ultima plată să fie efectuată la 31 decembrie 2026.
Tot în luna august, Comisia Europeană a aprobat un avans de 2,5 miliarde euro pentru ţara noastră reprezentând prefinanţare pentru proiectele ce sunt finanţate din mecanismul SAFE. Necesitatea acestor proiecte din SAFE a devenit evidentă în 11 august, când ameninţarea dronelor a ajuns şi în apropierea proiectului Neptun Deep. Două aparate de tip Gerbera au fost descoperite în derivă în zona economică exclusivă a României, după ce au fost observate de o navă civilă care lucra în perimetrul investiţiei offshore. Scafandrii militari le-au distrus prin detonare controlată, pentru protejarea navigaţiei şi a infrastructurii energetice. Autorităţile ucrainene au transmis că aparatele nu le aparţineau. Incidentul a adus în atenţie securitatea proiectului de care România leagă perspectiva de a deveni, din 2027, cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană.
Tot în luna august, prin aprobarea Strategiei de dezvoltare a infrastructurii feroviare 2026-2030, guvernul interimar condus de Ilie Bolojan a prezentat factura subfinanţării acestui domeniu în ultimii 36 de ani. În perioada 2021-2025 fusese acoperit numai 45,76% din necesarul de finanţare, iar deficitul pentru întreţinere şi reparaţii curente depăşise 12 miliarde lei. Ponderea liniilor cu scadenţa reînnoirii depăşită crescuse de la 10,10% în 1990 la 72,56% în 2025, echivalentul a 9.753 kilometri. Transportul de călători scăzuse cu peste 2%, iar cel de marfă cu aproape 23%, deşi strategia precedentă urmărea creşterea acestuia. Noul document propune recuperarea restanţelor şi oprirea declinului, dar realizarea obiectivelor depinde strict de asigurarea finanţării.
• Septembrie: Parlamentul respinge Cabinetul Mureşan
Principalul eveniment al lunii septembrie a fost încercarea de încheiere a crizei politice, încheiere pe care ne-au solicitat-o agenţiile de rating Fitch, Standard&Poors şi Moody's. Desemnarea lui Siegfried Mureşan a oferit perspectiva ieşirii din interimat, dar negocierile din septembrie nu au produs majoritatea necesară. Susţinerea PNL, USR şi UDMR era insuficientă: PSD revendica funcţia de premier, iar AUR condiţiona sprijinul de participarea la guvernare. Disputa a opus şi două interpretări ale politicii economice. Susţinătorii lui Mureşan au prezentat reducerea risipei şi reformarea statului drept condiţii ale redresării. PSD a contestat continuarea austerităţii asociate Guvernului Bolojan, în timp ce AUR a cerut alegeri anticipate. UDMR a avertizat că profilul candidatului nu poate înlocui un acord parlamentar. Audierile din 28 şi 29 septembrie nu au schimbat raportul de forţe. La 30 septembrie, Cabinetul Mureşan a primit numai 182 de voturi favorabile, cu 51 sub pragul de învestire. România a încheiat luna cu aceeaşi problemă: un Executiv demis, cu atribuţii limitate, obligat să gestioneze presiunile bugetare şi pregătirea anului următor. Desemnarea unui nou premier nu reuşise să depăşească blocajul dintre partied, iar criza politică a rămas o constant pentru cel de-al trimestru al anului în curs.
La aceasta s-a adăugat şi controversa provocată la nivel internaţional de scandalul iscat de declaraţia lui Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea americană la Atena privind eventuala demitere a guvernului Bolojan care s-a opus achiziţionării de gaz lichefiat american pentru următorii zece ani prin terminalul de la Alexandroupoli.
Tot în luna septembrie, Guvernul s-a confruntat şi cu protestul crescătorilor de ovine şi caprine. Aceştia au protestat în Piaţa Victoriei, reclamând blocarea exporturilor, măsurile sanitare, despăgubirile şi costurile suplimentare de furajare. Manifestaţia a degenerat în violenţe, iar jandarmii au extras 30 de persoane pentru identificare şi declaraţii.
Guvernul a susţinut că, începând din iulie, organizase şase întâlniri cu reprezentanţii sectorului şi că ANSVSA transmisese Comisiei Europene un plan pentru deblocarea exporturilor. Pentru compensarea costurilor de furajare exista un proiect de lege, dar adoptarea lui depindea de Parlament, în condiţiile interimatului guvernamental.
Discuţiile de la Cotroceni din ziua următoare nu au închis conflictul: delegaţia fermierilor a plecat nemulţumită, iar reprezentanţii protestatarilor au invocat inclusiv deplasarea la Bruxelles. Promisiunea reluării dialogului după instalarea unui nou Guvern nu răspundea urgenţei economice reclamate de crescători. Pentru aceştia, cheltuielile continuă să se acumuleze, indiferent de calendarul negocierilor politice.
Reforma companiilor de stat a intrat, în septembrie, în etapa inventarierii unui portofoliu ale cărui dimensiuni şi probleme de raportare au ieşit mai clar la suprafaţă. Rezultatele preliminare prezentate de Guvern la 18 septembrie arătau că, din 1.868 de societăţi, 1.098 îndeplineau criteriile tehnice pentru analiza restructurării şi reducerii portofoliului public. Alte 533, reprezentând 28,5% din total, nu depuseseră la timp situaţiile financiare aferente anului precedent.
În paralel, platforma guvernanta.gov.ro a făcut publice informaţii despre 121 de companii centrale active şi peste 1.350 de documente privind conducerile acestora. Datele indicau peste o sută de persoane cu minimum două funcţii simultane, 115 persoane cu venituri lunare între 25.000 şi 50.000 lei, 36 între 50.000 şi 100.000 lei şi una peste 100.000 lei. Transparenţa remuneraţiilor a deschis discuţia despre costurile conducerilor. Reforma urma însă să fie judecată după rezultate: justificarea participaţiilor statului, performanţa managementului şi aplicarea restructurărilor.
• Execuţia bugetară - singura veste bună la finalul trimestrului al III-lea
Criza politică s-a reflectat şi în datele Băncii Naţionale a României, care a consemnat reducerea rezervelor valutare cu 4,805 miliarde euro, la 60,06 miliarde euro. Ieşirile au inclus 2,684 miliarde euro pentru rate şi dobânzi ale datoriei publice în valută.
Bilanţul la nouă luni a pus toate aceste obligaţii lângă capacitatea efectivă a statului de a le finanţa. Veniturile au crescut mai repede decât cheltuielile, dar diferenţa dintre ele a rămas de 78,3 miliarde lei. Statul a cheltuit aproximativ 1,15 lei pentru fiecare leu încasat.
Potrivit execuţiei bugetare, TVA a fost unul dintre principalele motoare ale creşterii veniturilor. Încasările nete au ajuns la 118,27 miliarde lei, cu 24,8% peste perioada similară din 2025. Încasările brute au avansat cu 21,4%, iar restituirile cu 8,2%, la 26,71 miliarde lei. Modificarea cotelor prin Legea nr. 141/2025 a influenţat rezultatul. Prin urmare, mai mulţi bani încasaţi din TVA nu înseamnă automat că populaţia a cumpărat proporţional mai multe bunuri şi servicii.
Impozitul pe salarii şi venit a adus 47,27 miliarde lei, în creştere cu 7,8%. În interiorul acestei categorii, încasările din dividende au urcat cu 15,7%, iar cele aferente Declaraţiei unice cu 18,5%. Impozitul pe salarii a crescut cu 5,6%, peste avansul de 3,2% al fondului de salarii din economie.
Contribuţiile de asigurări au totalizat 165,40 miliarde lei, cu 6,8% mai mult, susţinute inclusiv de extinderea bazei de impozitare. Impozitul pe profit a ajuns la 30,13 miliarde lei, în creştere cu 8,7%. Accizele au avut o evoluţie mai lentă, de numai 2,4%, până la 36,55 miliarde lei, în timp ce veniturile nefiscale au scăzut cu 6,8%, la 38,32 miliarde lei.
Aceste diferenţe contează pentru lunile următoare. O creştere de venituri obţinută prin schimbarea unei cote fiscale are un alt profil decât una susţinută de extinderea activităţii economice. Prima poate ridica încasările imediat; pentru a menţine ritmul după epuizarea efectului de comparaţie, bugetul are nevoie şi de o bază economică mai mare, de conformare şi de colectare mai bună.
Pe partea de cheltuieli, salariile bugetare au însumat 122,25 miliarde lei, cu 4,43 miliarde lei mai puţin decât în 2025. Reducerea unor sporuri şi limitările salariale au produs economii, dar bunurile şi serviciile au crescut cu 9,4%, la 77,70 miliarde lei, în principal pe fondul plăţilor din sănătate. Asistenţa socială a rămas aproape de nivelul anului precedent, la 187,93 miliarde lei.
Cea mai apăsătoare comparaţie rămâne cea cu dobânzile. La 50,63 miliarde lei, acestea au fost cu 3,36 miliarde lei mai mari decât toate încasările din impozitul pe salarii şi venit. Aproape un leu din zece încasaţi de buget a mers către dobânzi. Majorarea lor anuală, de aproximativ 26,8%, a depăşit atât ritmul veniturilor totale, cât şi pe cel al cheltuielilor.
Investiţiile au rămas principala contrapondere. La 107,77 miliarde lei, ele au fost cu aproximativ 30,5% peste primele nouă luni din 2025. Plăţile pentru proiectele aferente cadrului european 2021-2027 şi PNRR au crescut cu 23,75 miliarde lei, respectiv 48,8%. Rambursările europene şi donaţiile au totalizat 48,95 miliarde lei, cu 39,8% mai mult.
Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, a prezentat execuţia drept o confirmare a consolidării şi a avertizat că ultimul trimestru al anului va pune presiune pe buget. Avertismentul are o bază concretă: economia de 24,17 miliarde lei faţă de deficitul din 2025 este importantă, însă ea coexistă cu o factură a dobânzilor care creşte şi cu investiţii dependente de continuitatea finanţării europene. Pentru finalul anului, miza este cât din corecţia realizată poate fi păstrat fără ca statul să amâne din nou cheltuielile care îl pot feri de următoarea criză.























































Opinia Cititorului