Editorial

Într-un univers politic ca al nostru, în care toate sunt aşezate (cel) puţin alături cu drumul, în care situaţiile şi soluţiile lor sunt cel mai adesea "originale", iar rezultatul final nu corespunde nici măcar unui manual elementar de...

Prima bănuială am avut-o de ceva vreme, la alegerile de acum câţiva ani.

La un an după dispariţia de facto a Alianţei DA PD-L, pozând în rolul fiului dezmoştenit, reclamă cu vehemenţă succesiunea.

Cinci ani după declanşarea operaţiunilor militare din Irak menite, în principal, să prăbuşească baza de putere a lui Saddam şi să creeze condiţiile pentru instalarea unui nou regim politic, de inspiraţie democratică şi orientare pro-occidentală,...

Cel mai mare asigurator din lume, firma Swiss Re a publicat un raport, în stare să dea fiori: cât au costat, anul trecut, catastrofele naturale şi cele provocate de mâna omului.

Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala semnăturii de promulgare pe pagina de încheiere a legii uninominalului, că efectele sale au şi început să iasă la lumină.

Cum s-a ajuns aici?

O nouă victorie politică a înregistrat Traian Băsescu când fiica sa şi-a bâlbâit dis­cursul, consideră unii subtili analişti, disperaţi că "animalul politic" transformă în aur electoral tot ceea ce atinge, fie acelea chiar şi gafele jenante.

Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de scandalul "tonomatelor".

E sigur, marele circ electoral al anului 2008 începe la 1 iunie. Tot ceea ce am mai avea de aflat este "Rezultatul".

Curtea Constituţională şi-a intrat în "rol" şi joacă la offside, sugerând că celelalte instituţii publice au ajuns "în afara jocului".

Dacă n-ar fi dat nu se ştie prea bine ce catastrofă naturală peste ei, dinozaurii ar fi fost astăzi printre noi.

Aţi mai auzit ceva despre "modelul suedez" în ultima vreme? Prin 1990, Ion Iliescu propunea ceea ce el credea că este o formulă suedeză a dezvoltării.

Aflate în faţa scadenţei electorale, partidele caută soluţii pentru a reduce efectul previzibil al verdictului urnelor.

Chiar dacă soluţiile, atît de utile în sporturi cum sunt patinajul artistic, săriturile în apă ori cu schiurile de la trambulină n-au fost oficial brevetate în politică, realitatea este că ele funcţionează la fel de bine.

Introducerea în legea alegerilor legislative a unui prevederi privind alegerea directă, prin scrutin majoritar relativ, a preşedinţilor consiliilor judeţene denotă nu doar lipsă de consonanţă şi vicii de viziune, ci de-a dreptul cinism.

Chiar dacă Blaga (nu minis­trul, ci poetul-filosof!) ne avertizase asupra raporturilor speciale ale societăţii româneşti cu eternitatea, tendinţa tranziţiei noastre de a i se substitui ne dă dureri de cap, din ce în ce mai mari.

M-a prins, zilele trecute, unul dintre politicienii aceia pe care îi tot vedeţi pe la televizor.

Bate vânt de stânga prin politica europeană. Să fie doar un capriciu de primăvara sau anunţul unei schimbări de atitudine?

Tocmai cînd credeam că politica internaţională a Româ­niei a atins gradul zero absolut de relevanţă, adică orice am face şi orice am zice, nu ne ia nimeni în seamă, pentru că nu mai contează nici ce zicem, nici ce facem, iată, a venit dovada că...

Duminica trecută, ministrul muncii Paul Păcuraru s-a deplasat la Roma, însoţit de slujbaşi din instituţia pe care o conduce, dar şi de câţiva patroni din construcţii.

În tangoul lăbărţat al politicii noastre, pasul înainte ar putea fi hotărîrea de-a organiza alegeri parlamentare înainte de încheierea naturală a mandatului.

Ce fel de regim am avut, în România, între 1990 şi 1996? Curios este că, deşi s-au scris istorii ale perioadei, aproape nimeni nu a discutat natura regimului şi nu avem, la nivel oficial, nicio asumare clară a unui diagnostic politic.

În Parisul medieval Curtea miracolelor era paradisul "infirmilor" şi răufăcătorilor: acolo, ca printr-un miracol, odată cu lăsarea serii dispăreau toate infirmităţile afişate peste zi.

Decizia de a face dintr-o regiune, fie ea şi autonomă, un stat de sine stătător, pornind de la faptul că guvernul central în loc să o administreze şi să găsească soluţii la problemele locale a preferat, la un moment dat, să declanşeze un soi de...

Deşi n-am scăpat încă de ninsoare şi ger, a devenit tot mai evident că primăvara e pe aproape. Natura se reîntoarce la viaţă, iar agricultorii - la calvarul grijilor şi necazurilor amânate peste an.

Scena politică a fost brusc scuturată de şocul, altfel previzibil, al situaţiei create la graniţa României.

Pe ce s-a bazat arhitectura de securitate a Europei post­belice?

O nouă modă bântuie clasa politică românească: modificarea Constituţiei.

Vestea bună este că Vladimir Putin a acceptat invitaţia de a fi prezent la Bucureşti, cu ocazia reuniunii NATO, la nivel înalt. De ce este aceasta o ves­te bună, nu e chiar atît de evident.

În Statele Unite, perioada dintre momentul alegerii unui nou preşedinte şi cea a inaugurării efective a mandatului prezidenţial (între prima parte a lunii noiembrie a anului electoral şi 20 ianuarie a anului următor) e cunoscută ca răs­timpul...

Din ce în ce mai îngrijorate se aud vocile politicienilor şi ale comentatorilor preocupaţi de "Marele Echilibru" al democraţiei noastre: "Stânga" nu se regăseşte, nici acum, în ceasul al 12-lea!".

Vom avea vot uninominal? După toate semnele, nu.

În 305 e.n. Diocleţian, temutul împărat roman, renunţa la coroană pentru a se ocupa de grădinărit în provincia sa natală, Dalmaţia, la Salona.

Nu ştiu dacă a scris cineva, vreodată, o fabulă cu acest titlu, iar eu, chiar dacă aş vrea, tot n-aş putea, acum.

Scandalul CNSAS trebuie să fie privit într-un context mai larg, deoarece decizia revoltătoare a Curţii Constituţionale este doar ultimul eveniment dintr-o serie destul de lungă, începută în decembrie 1989.

Pentru un moment, am ezitat cînd a fost vorba să aleg subiectul zilei.

Că Justiţia e folosită acum ca o maşină de spălat nu mai e un secret pentru nimeni.

La jumătatea lunii ianuarie, aflat la Viena la Conferinţa Euromoney, viceguvernatorul BNR Eugen Dijmărescu a făcut o declaraţie, hai să spunem, mai degrabă vânătorească, decât de natură financiar-bancară. Ea suna cam aşa: " Leul resimte...

Ceea ce francezii numesc "le Prince charmant ", ar fi, mai pe româneşte, Făt Frumos. Iar Nicolas Sarkozy, Făt Frumosul politicii franceze, face astăzi o scurtă, dar interesantă des­cindere la Bucureşti.