Fed a majorat dobânda la 3,75%-4%: cum ajunge decizia în Golf, India, China şi România

Băncile centrale din cinci state ale Golfului au ridicat dobânzile în aceeaşi zi cu Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed), rupia indiană a trecut de pragul de 96 pe dolar, iar China îşi păstrează o politică monetară proprie. Aceeaşi decizie a Fed arată cât de mult îşi poate stabili fiecare stat dobânda, cursul şi mişcarea capitalului, şi unde dobânda americană încetează să mai decidă cum se alocă banii.

• Decizia Fed

Comitetul Federal pentru Piaţa Deschisă (FOMC), organismul Fed care stabileşte dobânda, a ridicat miercuri, 16 septembrie, cu 12 voturi la 0, intervalul ţintă al dobânzii de referinţă cu 25 de puncte de bază, la 3,75%-4%, potrivit comunicatului emis de instituţia americană. Este prima majorare a dobânzii Fed din iulie 2023, potrivit Yahoo Finance. Preşedintele Fed, Kevin Warsh, a spus în declaraţia de la conferinţa de presă că inflaţia este peste ţintă de mai bine de cinci ani şi că prioritatea instituţiei pe care o conduce este, de aceea, stabilitatea preţurilor. Inflaţia a crescut de la începutul anului pe fondul războiului cu Iranul, potrivit CNN.

Detaliile deciziei, reacţiile politice de la Washington şi consecinţele pentru economia americană sunt prezentate în articolul BURSA care însoţeşte această analiză. Analiza de faţă arată cum ajunge majorarea dobânzii Fed în afara Statelor Unite. Faptele provin din surse externe, citate la fiecare frază. Explicaţia mecanismului vine din două lucrări publicate de BURSA: Teoria dobânzii (Florian Goldstein, Editura BURSA, 2026) şi dosarul „Analiza blocurilor economice". Acolo unde analiza adaugă o interpretare proprie, textul o spune.

Citeşte Fed creşte dobânda pentru prima dată din 2023; Trump susţine că dobânda ar fi trebuit să fie de aproape patru ori mai mică

• Ce s-a transmis în primele două zile

Majorarea era în mare parte anticipată: în orele dinaintea anunţului, piaţa îi atribuia o probabilitate de circa 90%, potrivit Yahoo Finance. O parte din mişcările pieţelor descrise mai jos reflectă, de aceea, şi aşteptarea deciziei, nu numai decizia însăşi.

Consiliul guvernatorilor Fed a ridicat dobânda plătită băncilor pentru rezervele păstrate la Fed la 3,90%, începând cu 17 septembrie, potrivit notei de aplicare publicate de Fed. Banca centrală a Emiratelor Arabe Unite a ridicat în aceeaşi zi dobânda de bază la 3,90%, Banca centrală a Arabiei Saudite a ridicat dobânda repo la 4,50%, iar băncile centrale din Oman, Qatar şi Bahrain au făcut majorări de câte 25 de puncte de bază, potrivit Arab News. Kuweitul a păstrat dobânda de scont la 3,5%, fiindcă dinarul kuweitian este legat de un coş de monede, nu numai de dolar.

Indicele dolarului a crescut miercuri cu 0,7% şi era joi la 100,33 puncte, cel mai ridicat nivel din ultimele şapte săptămâni faţă de principalele monede, între care yenul şi euro, potrivit Reuters. Rupia indiană a trecut joi de pragul de 96 pe dolar, pentru prima dată din iulie, după majorarea dobânzii Fed şi pe fondul preţului ridicat al petrolului, potrivit Free Press Journal. Joi, în Asia, indicele MSCI al acţiunilor din Asia-Pacific fără Japonia a crescut cu 0,4%, Nikkei a urcat cu 0,5%, acţiunile marilor companii chineze au scăzut cu 0,4%, iar Hang Seng a scăzut cu 0,9%, potrivit Reuters.

Alte bănci centrale mari se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Joi dimineaţă, Reuters nota că Banca Angliei era aşteptată să menţină dobânda, iar Banca Japoniei să o majoreze vineri, la cel mai ridicat nivel din ultimii 31 de ani, potrivit Reuters, citat de Yahoo Finance. Joe Brusuelas, economist-şef la RSM, a scris, într-o notă citată de Yahoo Finance, că marile bănci centrale ajung la un consens: după o perioadă în care au tratat şocurile de preţ ca temporare, acum vor să oprească inflaţia înainte ca inflaţia să se extindă. Warsh a spus, în declaraţia de la conferinţa de presă publicată de Fed, că majoritatea economiilor avansate se confruntă cu presiuni asupra preţurilor şi că fiecare bancă centrală decide în funcţie de propriul mandat.

• Cum se transmite o majorare a dobânzii Fed

Teoria dobânzii porneşte de la o observaţie simplă. O firmă sau o bancă se împrumută ca să cumpere ieftin într-un loc şi să vândă mai scump în altul, ori ca să investească acolo unde randamentul este mai mare. Operaţiunea se face numai dacă diferenţa câştigată acoperă dobânda plătită şi celelalte costuri. Teoria dobânzii numeşte acest lucru rolul dobânzii de prag de selecţie: dobânda decide ce operaţiuni finanţate cu credit mai sunt rentabile şi, prin ele, unde se duc banii.

Teoria dobânzii nu tratează separat dobânda stabilită de o bancă centrală. Analiza de faţă completează teoria în acest punct, cu o interpretare proprie: dobânda Fed este nivelul de la care porneşte costul oricărui credit în dolari, iar prima de risc şi costul barierelor dintre economii se adaugă peste acest nivel. Când Fed ridică dobânda cu 25 de puncte de bază, orice operaţiune finanţată în dolari trebuie să aducă mai mult ca să rămână rentabilă. Operaţiunile al căror câştig depăşea doar puţin costul vechi al creditului devin nerentabile şi se opresc.

Exemplu, cu cifre ilustrative: o firmă se împrumută în dolari cu o dobândă de 6% pe an ca să cumpere marfă pe care o revinde cu un câştig de 6,2% pe an. Firma păstrează 0,2 puncte procentuale. Dacă dobânda la creditul firmei urcă la 6,25%, operaţiunea aduce pierdere, iar firma renunţă la ea.

Majorarea nu rămâne în Statele Unite. Teoria dobânzii arată că înăsprirea condiţiilor financiare într-un centru monetar major ajunge în restul lumii prin risc, prin finanţare şi prin operaţiunile de arbitraj, inclusiv în economiile care nu folosesc moneda acelui centru.

Teoria dobânzii descrie şi influenţa centrului monetar dominant: acesta ridică inflaţia anticipată şi prima de risc în celelalte economii. În practică, investitorii mută bani spre titlurile americane mai bine plătite, monedele celorlalte ţări se depreciază, iar importurile plătite în dolari se scumpesc.

Investitorii nu aşteaptă întotdeauna decizia ca să se mişte. În India, investitorii străini de portofoliu vânduseră acţiuni indiene de circa 13.138 de crore de rupii în prima jumătate a lunii septembrie, înaintea deciziei Fed, potrivit 5paisa. Vânzările arată că investitorii anticipau majorarea.

• Golful: monede legate de dolar, dobânzi urmate în aceeaşi zi

Dosarul „Analiza blocurilor economice" a arătat, în episodul despre Consiliul de Cooperare al Golfului, că statele din Golf nu au o monedă unică şi nici o politică monetară comună şi că preferă să îşi ţină monedele legate de dolar.

Consecinţa s-a văzut pe 16 septembrie. Banca centrală a Emiratelor a precizat că dobânda ei de bază este legată de dobânda plătită de Fed pentru rezervele băncilor şi serveşte ca prag minim pentru dobânzile pe o zi din Emirate, potrivit TradeArabia. Emiratele au ajuns la 3,90%, exact nivelul fixat de Fed pentru 17 septembrie.

Spre deosebire de celelalte state din Golf, Kuweitul îşi leagă moneda de un coş de monede, nu direct de dolar, şi a fost singurul stat din Golf care nu a majorat dobânda.

• BRICS+: băncile centrale nu urmează toate Fed, dar monedele reacţionează

Episodul final al dosarului a afirmat că dobânzile din blocurile BRICS+ şi AfCFTA sunt mai puţin sensibile la deciziile Fed sau ale BCE. Majorarea din 16 septembrie verifică afirmaţia în două feluri.

Pentru statele BRICS+ cu moneda legată de dolar, afirmaţia nu se confirmă: Emiratele Arabe Unite, membre BRICS+, au urmat Fed în aceeaşi zi. Pentru statele cu monedă flotantă, afirmaţia se confirmă numai în privinţa dobânzii băncii centrale. Banca Rezervelor a Indiei a menţinut în august dobânda repo la 5,25% şi nu copiază mecanic deciziile Fed, potrivit INDmoney. Rupia a scăzut totuşi, iar investitorii străini îşi reduseseră expunerea pe India încă înaintea deciziei. Banca centrală a unui stat BRICS+ îşi poate păstra dobânda, dar nu poate opri efectul dolarului mai scump asupra monedei şi a fluxurilor de capital.

• China: unde dobânda Fed nu mai decide alocarea banilor

Banca Populară a Chinei îşi menţinea dobânda la operaţiunile repo pe şapte zile la 1,40% la începutul lui iulie, potrivit investingLive, adică mult sub dobânda Fed. China îşi poate permite o asemenea diferenţă fiindcă banca centrală fixează zilnic un curs de referinţă pentru yuan, iar yuanul poate varia pe piaţă cu cel mult 2% în jurul acestui curs, potrivit Reuters. Banca centrală chineză stabilea cursul de referinţă mai slab decât estimările pieţei ca să împiedice o apreciere excesivă a yuanului.

Teoria dobânzii explică această situaţie. Când operaţiunile finanţate cu credit nu mai decid unde se duc banii, alocarea capitalului trece la alte mecanisme: decizia administrativă, controlul capitalurilor, creditul direcţionat de stat. În China, investitorii nu îşi pot muta liber banii spre titlurile americane mai bine plătite, aşa că majorarea Fed nu atrage capitalul chinez aşa cum atrage capitalul indian.

Autonomia Chinei este însă parţială şi are un preţ. Yuanul rămâne influenţat de cursul dolarului, iar banca centrală trebuie să intervină zilnic prin cursul de referinţă ca să îl ţină în limitele dorite. Dobânda chineză este stabilită la Beijing, dar cursul yuanului nu poate ignora ce se întâmplă la Washington.

• Statele sancţionate şi petrolul

Statele excluse în mare parte din finanţarea şi plăţile în dolari prin sancţiuni sunt la rândul lor puţin sensibile la dobânda Fed, dar din alt motiv. Teoria dobânzii descrie situaţia în care barierele cresc riscul cerut de finanţatori mai repede decât cresc câştigurile posibile.

Operaţiunile devin nefinanţabile din cauza mediului juridic şi politic, nu a nivelului dobânzii. Teoria dobânzii dă ca exemplu sancţiunile impuse Rusiei după 2014 şi după 2022: diferenţele de preţ au devenit foarte mari, dar accesul la finanţare, la plăţi şi la parteneri eligibili a fost restricţionat.

Pentru un asemenea stat, o dobândă Fed mai mare nu schimbă mult, fiindcă creditul în dolari era oricum inaccesibil; costul plătit este cel al barierelor. Conflictul continuă şi în 2026: agenţia EFE, citată de BURSA, relatează cum China contestă sancţiunile americane împotriva cumpărătorilor de petrol rusesc.

Infrastructurile de plăţi construite pentru a ocoli dolarul nu formează încă un sistem comun. La summitul de la New Delhi din 12-13 septembrie, statele BRICS au adoptat o declaraţie în care recunosc munca Grupului operativ pentru plăţi al BRICS privind compatibilitatea canalelor de plată şi folosirea monedelor naţionale în comerţ. Declaraţia precizează că nu există o soluţie valabilă pentru toate statele şi cere grupului să continue discuţiile pentru soluţii practice, potrivit textului citat de Interfax. Interfax observă că statele BRICS nu au obţinut progrese semnificative în privinţa decontărilor transfrontaliere. Ministerul indian de Externe a precizat că nu există o propunere pentru o monedă BRICS şi că decontările în monede naţionale sunt încurajate ca o completare a sistemului global de plăţi, potrivit IANS, citată de Telangana Today.

Cauza invocată de Fed şi de BCE pentru inflaţia actuală, scumpirea energiei, se află în afara acţiunii Fed.

Warsh a spus că Fed nu poate opri singură scumpirea petrolului, dar poate împiedica extinderea presiunilor inflaţioniste în restul economiei, potrivit CNBC.

Preţul petrolului Brent a coborât joi cu 0,7%, la 105,05 dolari pe baril, după o scădere de 2,7% miercuri, pe fondul informaţiilor că Arabia Saudită oferă încărcături de ţiţei prin Oman, potrivit Reuters. Preţul petrolului s-a mişcat după informaţiile despre ofertă, nu după decizia Fed.

Episodul final al dosarului BURSA atribuia dobânzile mai ridicate din Vest scumpirii producţiei prin mutarea ei în interiorul blocurilor. Băncile centrale au invocat în septembrie altă cauză principală: Banca Centrală Europeană (BCE) a explicat majorarea din 10 septembrie prin presiunile inflaţioniste generate de conflictul din Orientul Mijlociu, potrivit declaraţiei publicate de BCE.

• Patru grade de autonomie faţă de dobânda dolarului

Majorarea din 16 septembrie permite o comparaţie pe care deciziile Fed din perioadele liniştite nu o fac atât de vizibilă. Aceeaşi decizie a produs efecte diferite în funcţie de cât de mult îşi poate stabili fiecare stat dobânda, cursul şi mişcarea capitalului. Din faptele prezentate mai sus rezultă patru situaţii.

Statele din Golf cu moneda legată de dolar nu îşi pot stabili dobânda: au preluat majorarea Fed în aceeaşi zi, iar Emiratele au ajuns exact la nivelul fixat de Fed. India îşi stabileşte singură dobânda, dar nu îşi poate proteja pe deplin cursul: Banca Rezervelor a Indiei nu a urmat Fed, însă rupia a scăzut, iar investitorii străini au retras bani. China îşi stabileşte dobânda şi controlează în mare măsură cursul şi ieşirea capitalului: dobânda chineză rămâne mult sub dobânda Fed, iar yuanul se mişcă numai în limitele fixate zilnic de banca centrală. Autonomia este totuşi parţială, iar preţul ei este cel descris de Teoria dobânzii: banii nu mai sunt alocaţi de dobândă, ci de decizia administrativă.

Statele sancţionate sunt puţin afectate de dobânda Fed fiindcă au pierdut deja accesul la creditul în dolari. Autonomia lor faţă de dobânda americană nu vine din putere monetară, ci din excludere, iar costul plătit este cel al barierelor.

Interpretarea BURSA este că această comparaţie sugerează o măsură a puterii dobânzii Fed în afara Statelor Unite: cât de puţin se pot sustrage celelalte economii de la ea. Cu cât un stat depinde mai mult de dolar pentru curs, pentru finanţare şi pentru comerţ, cu atât dobânda Fed decide mai mult costul banilor din acel stat. O singură decizie a Fed nu ajunge pentru a confirma această interpretare; deciziile următoare o pot verifica.

• România: dobânzile la creditele în lei urmează Banca Naţională a României (BNR), nu Fed

Consiliul de administraţie al BNR a păstrat pe 10 august dobânda de politică monetară la 6,50%, cu dobânda la facilitatea de depozit la 5,50% şi dobânda la facilitatea de creditare la 7,50%, potrivit comunicatului BNR publicat de BURSA. Următoarea şedinţă de politică monetară a BNR este programată pentru 8 octombrie 2026, potrivit aceluiaşi comunicat.

Dobânda la depozitele interbancare overnight a rămas la 5,64%, potrivit BURSA, adică în interiorul intervalului stabilit de BNR.

Institutul Naţional de Statistică (INS) a raportat pentru august 2026 o rată anuală a inflaţiei de 6,17%, de la 8,16% în iulie, potrivit Agerpres. BNR a ridicat în august prognoza de inflaţie pentru sfârşitul lui 2026 la 6,1%, de la 5,5%, şi estimează o inflaţie de 3,4% la sfârşitul lui 2027, potrivit aceleiaşi ştiri Agerpres.

Decizia Fed ajunge în România pe două căi.

1.Prima cale este cursul: BNR a stabilit pentru 17 septembrie un curs de referinţă de 4,5844 lei pentru un dolar, potrivit cotaţiilor publicate de BURSA, iar petrolul şi gazele importate se plătesc în dolari. Un dolar mai scump ridică, la acelaşi preţ al ţiţeiului, costul în lei al carburanţilor importaţi.

2.A doua cale este datoria statului. Şeful Trezoreriei Statului, Ştefan Nanu, estima în decembrie 2025, într-un interviu acordat Reuters, un necesar brut de finanţare pentru 2026 între 275 şi 285 de miliarde de lei, din care peste 150 de miliarde de lei pentru refinanţarea datoriei. La emisiunea externă din 25 februarie, România a atras aproximativ 4,7 miliarde de euro, între care o tranşă de 2 miliarde de dolari pe 10 ani, potrivit comunicatului Ministerului Finanţelor publicat de Agerpres. Titlurile româneşti în dolari se evaluează în raport cu titlurile de stat americane, iar randamentul titlurilor americane pe 10 ani era la 5,02% la închiderea pieţei americane de miercuri, potrivit The Motley Fool. O nouă emisiune a României în dolari ar costa, de aceea, mai mult.

Pe scara celor patru situaţii, România se află faţă de dolar într-o poziţie asemănătoare cu India: BNR îşi stabileşte singură dobânda, iar decizia Fed ajunge în economia românească prin curs şi prin datoria în dolari, nu prin dobânda la creditele în lei. Legătura cea mai strânsă a României este însă cu euro, nu cu dolarul: exporturile României sunt concentrate în proporţie de peste 70% în Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat citate în Indicele BURSA al Globalizării.

De aceea, decizia BCE din 10 septembrie şi decizia BNR care va urma la 8 octombrie contează pentru costul creditului în România mai mult decât majorarea dobânzii Fed.