English
Joseph Anthony Tainter, desigur, despre el este vorba. Una dintre vocile marcante ale teoriei sociale, mai apropiată de timpurile de azi, decît de cele în care a scris una dintre cele mai importante contribuţii la înţelegerea dinamicii civilizaţionale: Colapsul Societăţilor Complexe, 1988. O ”piesă” care completează galeria deloc săracă a celor care, cu puterea minţii, au încercat să descifreze, mult înainte de materializarea istorică, declinul şi, în cele din urmă, sfîrşitul a ceea ce numim, încă, civilizaţia occidentală: Oscar Spengler, ”Declinul Vestului”, Friedrich Nietzsche, ”Amurgul zeilor” sau mai aproape de noi F. Fukuyama, ”Sfîrşitul istoriei şi ultimul om”, ca să dăm doar cîteva exemple. Spre deosebire de toate contribuţiile anterioare care descriu, analizează sau previzionează un proces de decădere, de erodare a fundamentelor şi ulterior de inevitabilă prăbuşire societală, Tainter propune o perspectivă radical diferită. Civilizaţiile îşi găsesc sfîrşitul datorită unui proces de creştere a complexităţii. Pentru a rezolva problemele din ce în ce mai multe şi mai dificile, rezultate în procesul dezvoltării, societăţile adaugă neîntrerupt bucle şi circuite noi de complexitate structurală. Instituţii, reguli, oameni, resurse materiale şi de timp. Fiecare dintre soluţii, însă, vine cu un cost. Această cursă între problemele şi soluţiile care adaugă complexitate, respectiv cresc masiv costurile întreţinerii şi utilizării ”agregatelor complexităţii” atinge inevitabil un punct în care valoarea marginală a soluţiilor este net mai mică decît mărimea costurilor de creare, întreţinere şi utilizare a maşinăriei. Dincolo de acest moment, societăţile pur şi simplu renunţă la complexităţi, apelează la soluţii rudimentare, se destructurează şi dispar sau încep un alt ciclu civilizaţional, pe alte fundamente economice, culturale, politice, spirituale.
Şi acum, despre eroarea lui Tainter, aşa cum v-am promis. Una care ne interesează nu pentru a-i putea arunca teoria la coşul de gunoi, simbolic desigur, ori pentru a ne împăuna prosteşte cu merite imaginare, ci pentru a înţelege mai bine complexitatea mecanismelor care, în loc de dezvoltare socială, generează destructurare şi, eventul, colapsul societal. Sursa erorii care ne interesează se află în teritoriul definirii şi înţelegerii a ceea ce reprezintă ”probleme” respectiv ”soluţii” în materie socială. Spre exemplu, Tainter identifică cu uşurinţă în istoria Imperiului Roman o problemă majoră creată de presiunea militară crescîndă la graniţele imperiului. Soluţia raţională: creşterea armatei imperiale. Ceea ce este un fapt istoric confirmat dincolo de orice îndoială. De aici, costuri sociale de toate felurile, tot mai mari. Creşterea administraţiei imperiale este şi ea, în analiza lui Tainter, o soluţie la problemele create de creşterea gradului de complexitate a structurilor sociale, la rîndul lor puse în mişcare de dezvoltarea urbană, de soluţia controlului politic şi militar de la centru spre periferie, de apariţia şi dezvoltarea unei întregi ”economii urbane” etc. Toate acestea se ”regăsesc” în ultimă instanţă, în costuri. Iar costurile sunt acoperite, la Roma vremilor respective, ca şi în vremurile noastre, de altfel, prin devalorizarea monetară şi prin creşterea sarcinii de impozitare a celor care au cele mai puţine resurse. Sau, prin noi cuceriri, adică spolieri sistematice ale altor societăţi. Dacă nu se mai poate, atunci prin creşterea numerică masivă a birocraţiei politice şi administrative, prin creşterea aparatului de represiune şi ordine internă şi, de fiecare dată, a costurilor care trebuie suportate din taxe. Cînd această povară, creată de cercul vicios al falselor soluţii care creează mai multe probleme complicate decît rezolvă, nu a mai putut fi dusă, atunci a început hemoragia cea mai ruinătoare pentru Roma. Hemoragia de populaţie. Migraţia de sărăcie. Vă sună cunoscut!!! E plină istoria Europei şi, desigur, a României de efectele şi consecinţele acestui proces, dacă este să ne referim fie şi numai la perioada de după 1989.
Aici este momentul să punem întrebarea cheie: dar dacă soluţiile adoptate de societate romană şi, după modelul ei, de nenumărate alte societăţi care i-au urmat în istorie, inclusiv şi mai ales cea de azi, din miezul şi din periferia civilizaţiei occidentale, sunt de fapt nu soluţii, ci doar false soluţii? Sau, dacă doriţi, soluţii parţial sau complet neadecvate problemei şi mai ales, intereselor de ansamblu ale dezvoltării societăţii respective? De ce presiunea militară la graniţele imperiului trebuia ”rezolvată” prin creşterea forţei militare a Romei? De ce nu printr-o restructurare a imperiului? De ce nu prin negocierea unui alt modus viviendi cu ”agresivii vecini de la graniţe”? De ce nu renunţarea la modelul imperial în favoarea unuia care să permită nu doar supravieţuirea Romei, în continuare, ci şi dezvoltarea ei socială la un alt nivel de complexitate, bazat însă pe alte soluţii decît mărirea armatei funcţionarilor de stat, a armatei propriu-zise, creşterea neîntreruptă şi nemăsurată a inflaţiei? De ce nu pe oprirea mecanismelor economice, juridice şi sociale care împingeau 90% din avuţia socială spre cei circa 10% ”care au” şi lărgesc drastic aria sărăciei celor 90% ”care nu au”? Atunci, ca şi acum!
Fenomenul acesta al falselor soluţii şi mai ales consecinţele sociale dramatice care decurg din înşiruirea în cascadă a răspunsurilor neadecvate funcţional, formulate de politică la probleme din ce în ce mai complexe şi mai stringente ale societăţii este ceea ce alimentează ”motoarele” degradării, destructurării şi în ultimă instanţă ale colapsului social. Iar, România, o spun cu cel mai adînc şi sincer regret, este ”un caz clinic şcoală”. La noi, creşterea birocraţiei de stat nu are nici o legătură cu complexitatea socială. Este doar una dintre pseudo-soluţiile expeditive aplicate pentru problema, altfel reală, a reducerii capacităţii de absorbţie a forţei de muncă în arii productive, de la cele industriale, la cele agricole şi de la cele comerciale, la cele producătoare de cultură. În fapt, o lume a şomerilor potenţiali refugiată în clădirile şi birourile tot mai încăpătoare ale unei administraţii din ce în ce mai puţin eficiente, din ce în ce mai aberante şi opresive, în ”cazărmile” unor instituţii de putere care, în realitate, nu pot apăra nici o putere de propriile ei slăbiciuni şi, în bună măsură, nici de mecanismele de control ale centrelor externe de influenţă. Statul şi birocraţia sa au devenit, în România, nu rezolvatori de probleme sociale, ci unul dintre cele mai active centre de agravare a problemelor existente şi de creare a unor noi probleme sociale încă şi mai complexe. În România, creşterea ”complexităţii” este în cel mai bun caz o iluzie. În esenţă, o minciună întreţinută pe costuri uriaşe de cei ce au nevoie de maşinăria statului pentru a-şi ”eterniza” poziţiile în sistemul guvernării şi privilegiile care decurg din ele. Nu chiar ultimul dintre acestea, cel de a avea acces nelimitat la resursele statului şi de a avea puterea să le distribuie după bunul plac şi după regula lui ”Matei”: celor ce au încă şi mai mult, celor care nu au nici pe cît de puţin aveau înainte.
Societăţile de periferie se distrug nu prin creşterea complexităţii, cum crede Tainter, ci, pe de o parte, prin hemoragii masive de resurse sociale, impuse sistemic, iar pe de altă parte prin autofagie. Prin retezarea de la rădăcină a oricăror încercări de creare şi selecţie a unor ”elite organice” capabile să schimbe modelele societale detrimentale impuse, în intereseul dezvoltării sociale autentice şi benefice întregii societăţi, nu doar centrelor de concentrare a puterii oligarhice. Prin distrugerea modelelor sociale care potenţează creativitatea şi promovarea celor care folosesc doar ”spectacolul”, ”distracţia de gang”, ”imitaţia tîmpă”, ”instinctul de turmă”, ”psedo-competenţa”, ”imaginea” în detrimentul conţinutului, blocarea oricărei aspiraţii şi deveniri spirituale, înlocuite de un gregar ”impuls pseudo-religios sub-raţional” care nu mai are nici o potenţă spirituală vie. Ceea ce ar mai fi de remarcat este doar un ”amănunt”: aceste procese, cu forme virulente de manifestare în periferia sistemului civilizaţional din care facem parte, au apărut, s-au dezvoltat şi au infestat în primul rînd centrul. Degradarea nu a început de la periferie şi a avansat spre centru, ci invers! Ceea ce este echivalent cu a spune: ”Decăderea Imperiului Roman nu a început la graniţele lui cu ”ostila lume barbară”, ci în centrul Romei”. Exact ca şi azi!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 00:31)
Schimbarea modului de relaționare cu Centrul: În loc de o preluare mimetică și necritică a oricărei politici venite din centrul civilizațional occidental (care de multe ori amplifică crizele locale), periferia trebuie să adopte o poziție de negociere inteligentă, protejându-și interesele strategice și demografia.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:49)
Ecologia Relațională și „De-fetişizarea Creşterii” Cantitative
Principiul: Războiul economic și geopolitic de azi este alimentat de obsesia creșterii PIB-ului cu orice preț, care epuizează planeta și polarizează societățile.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:50)
Modelul trece de la o economie de extracție și consum la o economie a stării de bine (Wellbeing Economy), unde succesul unei societăți nu se măsoară în tone de oțel, armată sau tranzacții speculative, ci în indici ai coeziunii sociale, sănătății mintale, calității mediului și armonioasei integrări umane. Cooperarea înlocuiește competiția distructivă...
2. solutie
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 00:32)
Refacerea meritocrației și sprijinirea „elitelor organice”: Înlocuirea cultului mediocrității și al „spectacolului de gang” cu mecanisme instituționale transparente care promovează competența, educația de calitate și valoarea reală.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:52)
Renunțarea la „Falsele Soluții” prin Educația pentru Gândire Critică și Autonomie
Principiul: Conflictele majore sunt întreținute de manipuliști prin cultivarea fricii, a urii de turmă și a pseudo-competenței („spectacolul de gang”).
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:53)
Sistemul de educație nu mai are rolul de a produce unelte docile pentru birocrație sau consumatori manipulați, ci formează „elita organică” – indivizi capabili de discernământ, de dialog real și de auto-guvernare. O societate de oameni conștienți și autonomi este imună la propaganda care justifică războaiele sau polarizarea extremă.
2.3. Contracte între civilizatii (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de :)) în data de 18.09.2026, 23:15)
Nu prea se vede, se vede pe rețele de socializare care este "starea natiei". Acolo unde nu exista educația axata pe individ (nu pe turma) societatea se confrunta cu bolile mintale. Nu e valabil doar la noi... As mai adaugă la cărțile menționate Civilizatii si Tipare Istorice - Djuvara (CENTRALI - PERIFERICI)
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 23:37)
Teza lui de doctorat în Filosofia Istoriei la Sorbona... :) Drept internațional și istorie economica... :)
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 00:36)
Mutarea fiscalității de pe muncă pe capitalul speculativ și marile monopoluri: Modelul clasic de a suprataxa veniturile mici și mijlocii (cele 90% care duc greul) a eșuat. O soluție inteligentă mută povara fiscală către extracția de valoare neimpozitată corect, monopolurile transnaționale care exportă profiturile și specula imobiliară sau financiară, protejând puterea de...
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 00:38)
În loc să subvenționăm industrii muribunde sau locuri de muncă fictive în administrație, statul inteligent devine un facilitator de ecosisteme pentru industriile viitorului (tehnologie, educație aplicată, biotehnologii), oprind astfel hemoragia de creiere (migrația sărăciei și a inteligenței)
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 10:15)
Pierim din pricina dezbinarii unde oamenii de la mic la mare nu-si folosesc "talantii" pt binele comun ci doar pt a se ridica cumva deasupra altora fara merit, de obicei smenuind sistemul(sau smenuind alegeri). Rezulta o "imparatie" dezbinata impotriva ei insasi care n-are cum dainui.
Nici o cantitate de birocratie nu poate rezolva problema fundamentala, pierderea virututii la nivel de societate, am ajuns ca partidele sa nu-si mai nege hotia ci doar sa arate si voi ati facut la fel....
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 10:53)
„Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” Asta este fibra invizibila care leaga o societate, virtutea din iubirea aproapelui, nu-i fac rau ca este si el sau ea om ca si mine. Nu invers, eu, eu, eu, legile pot fi mereu ocolite, mai ales daca nu te vede nimeni sau nu te prinde nimeni.
Printatea de bani e un furt legal dar nu moral, indatorarea tarii la fel, producerea de masini calculate sa se strice la sfarsitul perioadei de leasing la fel, mancarea...
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 10:53)
contrafacuta la fel e legal dar nu moral, concentrarea averii , legal, nu moral, medicamente ce trateaza simptomele nu boala ca sa trebuiasca sa tot iei la fel ,e legal dar nu e moral. etc.
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:22)
homo homini jupus est sau Homo homini Deus est?
5.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:40)
Meritocrația Organică și Mobilitatea Socială Reală: Crearea unor filtre instituționale bazate pe competență și integritate, eliminând clientelismul politic care blochează ascensiunea elitelor autentice în țările din periferie
6. fără titlu
(mesaj trimis de esop în data de 18.09.2026, 13:52)
Nu putem face o comparatie intre situatia actuala a UE si cea din momentul caderii imperiului Roman .UE s-a format prin decizia comuna a fiecarei natiunii si nu prin cucerirea armata a teritoriilor.UE nu poate cadea .Ar insemna ca fiecare tara membra sa isi taie singura craca de sub picioare .Exclus .Vedem cu usurinta cum si altii vin de bunavoie linga noi .
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:14)
Si EU e intr-o spirala spre destramare, nu spun ca se va destrama dar avem tot mai multa birocratie, care nu produce mai nimic decat plimba hartii, tot mai multa inarmare cu amenintari la granite ca si Imperiul Roman, avem inflatie , indatorare si tiparire de bani cu efectul saracirii celor ce muncesc pe acesti bani in favoarea celor ce sunt rentieri extractivi sau primii beneficiari neti a acestor printari, vezi ce "grasi" la portofel sunt politicienii si ai lor mai nou.
6.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:18)
Ridicarea xtremei drepte izolationiste asta inseamna, se merge spre destramare. Oricine poate canta kumbaya cat timp vremurile sunt bune, dar la greu se vede adevarata fata a fiecaruia.
6.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:25)
Nici macar nu se printeaza sunt bani digitali..doar un click...De ce nu fac click pentru toti sa beneficiem cu totii nu doar cei lacomi care au dar vor mai mult...
6.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:41)
O Nouă Relație Între Centru și Periferie: Transformarea UE dintr-o ierarhie birocratică rigidă într-o federație flexibilă de „state-punte”, unde periferia nu mai este o sursă de hemoragie de resurse și creiere (migrația sărăciei), ci un pol activ de inovare și echilibru geopolitic.
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:27)
Paralela istorică (Imperiul Roman vs. Prezent): Atunci când Imperiul Roman s-a confruntat cu presiuni la granițe sau crize interne, reacția automată a fost birocratizarea, mărirea armatei, taxarea excesivă a păturilor vulnerabile și devalorizarea monetară, în loc să se schimbe modelul structural sau să se negocieze un nou modus vivendi.
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 16:22)
O monedă locală sau regională cu masă stabilă, legată de resurse reale sau proiectată prin algoritmi transparenți care elimină taxarea ocultă prin inflație. Implementarea unui Venit Universal de Bazin (VUB), bazat pe redevențele extrase din bunurile comune (resurse naturale, date digitale, automatizare), care garantează că niciun cetățean nu este împins în...
7.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 16:23)
Când nimeni nu mai este disperat pentru supraviețuire, bazele sociale ale criminalității, extremismului și recrutării în conflicte se prăbușesc.
7.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 16:24)
Problema actuală: Sistemul financiar global bazat pe datorie și emisiune monetară centralizată alimentează inflația, specula și polarizarea (cele 90% resurse la 10% din populație), generând permanent un mediu de insecuritate cronică.
7.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 20:26)
Cu ce resurse ?
8. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:28)
Autofagia și distrugerea elitelor periferice: Societățile de periferie nu se distrug neapărat prin complexitate, ci prin autofagie – epuizarea resurselor prin impunere sistemică și blocarea apariției unor elite organice autentice. În locul acestora sunt promovate contra-valori, mediocritatea, spectacolul și conformismul gregar.
8.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:58)
Un model care secretă pace nu o impune prin forță (cum face statul polițienesc sau cel birocratic), ci o generează natural, ca un organism sănătos care își reglează singur temperatura (homeostazie). Așa cum un corp sănătos nu are nevoie de medicamente constante pentru a nu se autodistruge, o societate construită pe subsidiaritate, echitate și cooperare nu mai produce conflicte structurale, ci...
9. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:29)
crizele actuale ale periferiei reflectă decadența structurilor din centrul civilizației occidentale.
9.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 9)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:43)
trebuie să inversăm tocmai logica imperială și birocratică descrisă de Tainter. Un astfel de model poate fi numit Modelul Civilizațional al Homeostaziei Sociale și al Pocii Organice (MHS-PO). El pornește de la premisa că pacea nu se construiește prin control centralizat și reglementări sufocante, ci prin eliminarea cauzelor structurale ale violenței, inechității și antagonismului.
10. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:39)
Economia „Circulației Locale” (Eco-Regionalismul): Schimbarea modelului economic bazat exclusiv pe globalizare fragilă și pe extracția de resurse din periferie spre centru. Noul model stimulează lanțurile scurte de aprovizionare, producția locală de înaltă valoare adăugată și protejarea piețelor interne împotriva șocurilor externe.
11. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:45)
Principiul: Violența structurală și geopolitică apare adesea ca o extensie a luptei pentru resurse limitate controlate de oligarhii.Mecanismul: Noul model înlocuiește competiția acerbă pentru supraviețuire printr-o economie bazată pe cooperare regională și asigurarea unui Venit de Bazin Cognitiv și Material (o plasă de siguranță necondiționată care elimină disperarea...
11.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:47)
Când cetățenii nu mai sunt împinși la marginea sărăciei de sisteme fiscale inechitabile, „hemoragia socială” încetează, iar impulsul spre conflict intern se stinge.Guvernanța Subsidiară Radicală (Democrația Distributivă)
Principiul: Pacea durabilă este locală. Imperiile și statele ultra-centralizate generează război pentru că impun modele unice unor...
11.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 15:47)
Puterea de decizie și gestiunea resurselor revin Comunităților Autonome și Regiunilor. Structurile centrale nu mai sunt instrumente de dominație sau de distribuție a privilegiilor pentru clica conducătoare, ci simple noduri de coordonare neutră. Când comunitățile își decid singure destinul cultural și economic, dispare miza cuceririi sau a subordonării politice.
11.3. Comentariu eliminat conform regulamentului (răspuns la opinia nr. 11.2)
(mesaj trimis de Redacţia în data de 18.09.2026, 16:10)
...
11.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 16:18)
Acest model extins demonstrează că pacea structurală durabilă nu este un vis utopic naiv, ci o chestiune de inginerie socială inversată: în loc să construim sisteme complexe care generează violență prin inechitate și control forțat, construim sisteme simple, descentralizate și echitabile care fac ca violența să fie complet irațională și redundantă.
11.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 20:25)
Aberant ! In ce gradina zoologica pentru umani a fost incercata o astfel de pseudo-realitate ? Din cite stiu eu, nicaieri. Si atit timp cit o minoritate inteligenta poate controla intr-un fel sau altul o majoritate stupida, pacea este irealizabila in societatea umana. Complexa sau primitiva.
12. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 20:20)
Mai e valabila zicala : "Ubi bene, ibi patriae" ? Daca da, orice crestere (economica, sociala, etc.) poarta in interiorul ei germenii auto-distrugerii. Se pot face o gramada de speculatii pe ceea ce ar putea insemna "bene", dar aproape nici una nu s-a facut pe ceea ce ar putea insemna "patriae". Unde incepe coeziunea sociala si unde se termina (mai mult sau mai putin brusc) ?
Daca zicala nu mai e valabila, ce si cit trebuie sacrificat in numele coeziunii sociale ? Si traim...
13. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.09.2026, 23:29)
Se probează din plin pe relația CORPORATIE - STAT. CORPORATIA bate STATUL, și asta nu doar la periferie, în statele COLONII... :)