VIDEO Luptele pentru viitorul FP; Cine va câştiga?

Reporter: Matej, investeşti de mai mulţi ani în Fondul Proprietatea prin compania slovenă de investiţii Equinox. Ce v-a atras pe tine şi pe partenerii tăi la acest fond, în primul rând?

Matej Rigelnik: Cunosc Fondul Proprietatea de foarte mulţi ani. De fapt, primul meu contact cu fondul datează din perioada în care Mark Mobius şi Franklin Templeton au devenit implicaţi. La acel moment, Fondul Proprietatea era considerat una dintre cele mai fascinante poveşti din Europa de Est post-comunistă. Nu reprezenta doar un alt fond de investiţii, ci era un mecanism creat pentru a compensa cetăţenii români pentru proprietăţile confiscate în perioada comunistă, un model diferit de cel pe care noi l-am urmat în Slovenia. Fondul a evoluat treptat într-un vehicul de investiţii listat de mari dimensiuni, ce deţine unele dintre cele mai strategice active ale ţării. Aşadar, cunoaştem FP de mult timp.

Pentru mulţi investitori axaţi pe Europa de Est, fondul a devenit un fel de caz emblematic, reprezentând transformarea mai amplă a fostelor economii comuniste; trecerea de la proprietatea opacă a statului la pieţe de capital moderne, guvernanţă mai bună şi deblocarea valorii unor active mult timp subevaluate. Acest context istoric unic a fost unul dintre lucrurile care ne-au atras iniţial. Fondul Proprietatea avea o origine cu totul specială, combinată cu un portofoliu de companii strategice de înaltă calitate.

Dar ceea ce a făcut oportunitatea cu adevărat atractivă pentru noi a fost combinaţia a trei factori: active valoroase, o bază foarte mare şi diversă de acţionari şi un discount constant faţă de valoarea activului net, care putea fi redus printr-o guvernanţă mai bună şi prin implicarea activă a acţionarilor. Pentru noi, la Equinox, teza investiţională a fost de fapt foarte simplă: pe măsură ce guvernanţa se îmbunătăţeşte, va urma şi creşterea valorii.

Am crezut şi credem în continuare că, prin disciplină managerială şi prin presiune constantă pentru transparenţă şi eficienţă în companiile din portofoliu, Fondul Proprietatea ar putea deveni unul dintre cele mai bine guvernate fonduri de investiţii din regiune, transformare care se va reflecta în cele din urmă în valoarea pentru acţionari. Pe scurt, aceasta este teza noastră investiţională pentru Fondul Proprietatea.

Reporter: Mulţi investitori consideră adunările generale din septembrie şi noiembrie 2025 drept un punct de cotitură pentru guvernanţa fondului. Care au fost cele mai importante schimbări adoptate atunci?

Matej Rigelnik: În septembrie a fost marcat momentul în care acţionarii au reamintit tuturor cine deţine cu adevărat Fondul Proprietatea. Timp de mulţi ani, fondul a funcţionat într-o anumită inerţie. Structurile de guvernanţă existau, dar echilibrul de putere nu reflecta întotdeauna pe deplin voinţa bazei de acţionari. Ceea ce s-a întâmplat în septembrie a schimbat această dinamică. Pentru prima dată după mulţi ani, a existat un semnal foarte clar că guvernanţa contează. Investitorii de retail, care reprezintă coloana vertebrală a acţionariatului FP şi sunt, de fapt, acţionarul majoritar al fondului, s-au mobilizat şi au arătat că fondul nu este controlat de un mic grup de putere sau de reţele informale ori de o castă, ci aparţine acţionarilor săi.

Equinox a avut un rol activ în acel moment pentru că am considerat esenţial ca acţionarii să înţeleagă care era miza. De aceea am susţinut şi finanţat o campanie de informare adresată investitorilor de retail. Pentru prima dată după mulţi ani - şi printre primele dăţi în România - au fost trimise scrisori acţionarilor, explicând situaţia şi încurajându-i să voteze şi să îşi apere interesele. Obiectivul a fost simplu: când acţionarii sunt informaţi, iau decizii informate şi se implică, guvernanţa se îmbunătăţeşte întotdeauna.

Dar pentru a înţelege contextul mai larg care a dus la acel moment, trebuie să explic şi motivele pentru care s-a ajuns aici. Situaţia nu a apărut din neant. Procesul de selecţie organizat anterior de Ministerul Finanţelor pentru desemnarea unui nou administrator a ridicat îngrijorări serioase în rândul investitorilor FP. Acel proces a durat aproape doi ani şi a costat peste cinci milioane de lei din banii fondului, cheltuiţi în mare parte pe consultanţi externi angajaţi într-o manieră netransparentă. Iar la final, candidatul preferat rezultat din acest proces era o companie cu doar câteva sute de mii de euro capital. Cu alte cuvinte, autorităţile au cheltuit semnificativ mai mulţi bani pe procesul de selecţie decât capitalul administratorului pe care îl propuneau. Pentru mulţi acţionari, acest lucru a devenit simbolul unui proces profund defectuos şi a declanşat reacţia puternică pe care am văzut-o la adunarea acţionarilor din septembrie.

În acest sens, septembrie a marcat începutul a ceea ce eu numesc o resetare a guvernanţei. A deschis posibilitatea unei noi faze în care Fondul Proprietatea putea fi condus clar în interesul proprietarilor săi - acţionarii - şi nu prin aranjamente opace sau influenţe din culise.

Procesul a continuat în noiembrie. Investitorii de retail s-au mobilizat din nou şi au ales un nou board despre care au crezut că le va reprezenta interesele şi va duce fondul către standarde mai ridicate de guvernanţă. Aşteptarea a fost ca această nouă structură să consolideze supravegherea şi să restabilească încrederea că fondul este administrat în beneficiul tuturor acţionarilor. Dacă mă întrebi ce s-a îmbunătăţit după acele adunări ale acţionarilor, cel mai important lucru a fost guvernanţa corporativă.

A apărut o nouă aşteptare: fondul trebuie să funcţioneze cu disciplină şi transparenţă. Boardul a devenit mai activ, mai critic şi mai concentrat pe protejarea valorii pentru acţionari. Investitorii de retail au simţit că vocea lor în sfârşit contează - iar acest lucru este crucial, deoarece în Fondul Proprietatea investitorii de retail nu sunt un grup marginal. Ei sunt baza acţionariatului. Pentru prima dată după mult timp, exista sentimentul că fondul se poate apropia de standardele moderne de guvernanţă corporativă. Pe pieţele de capital, cultura contează la fel de mult ca structura. Odată ce acţionarii îşi redescoperă vocea, devine mult mai greu ca guvernanţa să se îndepărteze din nou de interesele lor.

Reporter: Totuşi, doar câteva luni mai târziu situaţia s-a schimbat dramatic. Ce s-a întâmplat între finalul lui 2025 şi adunarea acţionarilor din februarie 2026?

Matej Rigelnik: Structurile care conduceau Fondul Proprietatea înainte au realizat că această iniţiativă de transparenţă şi noua direcţie de guvernanţă vor avea consecinţe. Prin consecinţe mă refer la faptul că am început să scoatem în evidenţă valoarea reală a activelor deţinute de Fondul Proprietatea, în special CNAB (Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti), Portul Constanţa şi Salrom.

În momentul în care am demarat această iniţiativă, a început brusc şi achiziţia de acţiuni Fondul Proprietatea de către al doilea mare acţionar (n.r. Lion Capital). Aş spune că acesta a fost punctul de cotitură. Momentul în care statul şi statul paralel s-au implicat.

Reporter: După adunarea acţionarilor din februarie 2026, echilibrul de putere s-a schimbat după ce statul român şi-a aliniat votul cu Lion Capital. Cum interpretezi această alianţă?

Matej Rigelnik: Trebuie să te corectez, Andrei. Există un litigiu privind numele Lion Capital, aşa că pentru mine este în continuare SIF1.

Nu ştiu sincer de ce au ales să meargă pe acest drum cu Fondul Proprietatea. Dar făcând acest lucru au distrus încrederea pe care acţionarii o acordaseră boardului, iar deciziile lor au modificat dinamica guvernanţei fondului. Ceea ce începuse ca o resetare către o mai mare transparenţă şi reprezentarea acţionarilor a devenit brusc o luptă pentru control şi influenţă.

Mulţi investitori au fost profund dezamăgiţi de acest lucru. A reprezentat o trădare a mandatului primit de la investitorii de retail. Pe pieţele de capital, atunci când boardul ales să reprezinte acţionarii ajunge să se alinieze cu interesele pe care aceiaşi acţionari le-au respins, echilibrul guvernanţei se schimbă inevitabil. Exact asta s-a întâmplat.

Reporter: Votul din februarie 2026 a dus la revocarea a doi membri ai boardului aleşi de investitorii de retail şi la numirea a doi membri din partea statului. Ce implicaţii crezi că poate avea această schimbare?

Matej Rigelnik: Dacă analizăm situaţia în profunzime, motivul pentru care s-a ajuns la ceea ce am numit revoluţia din septembrie 2025 este faptul că statul, prin influenţa asupra Comitetului Reprezentanţilor FP, a insistat asupra unui proces care a dus la un rezultat foarte nefavorabil pentru acţionari. După cum ştiţi, preţul acţiunii a scăzut semnificativ, discount-ul faţă de valoarea activului net era unul dintre cele mai mari din istoria Fondului Proprietatea - acestea sunt motivele pentru care acţionarii s-au ridicat şi au decis să voteze altfel.

Iar dacă acelaşi actor - Ministerul Finanţelor - revine acum în prim-plan, de data aceasta într-o alianţă cu SIF1, probabil că acţionarii se tem că deciziile care vor fi luate de Comitetul Reprezentanţilor şi de AGA nu vor fi optime pentru toţi investitorii, ci vor ţine cont doar de anumiţi acţionari şi de anumite interese din interiorul Fondului Proprietatea. Acesta este punctul central.

Reporter: După AGA din februarie, preţul acţiunii FP a scăzut puternic. Ce mesaj crezi că transmite piaţa?

Matej Rigelnik: Acţiunile Fondul Proprietatea au înregistrat una dintre cele mai mari scăderi din istoria recentă sau chiar din întreaga perioadă de la listare a fondului.

Este un semnal foarte clar. Investitorii nu îşi doresc acest lucru şi se tem de ceea ce ar putea face statul, în coaliţie cu SIF1, cu fondul. Întrebarea este: vor administra fondul în interesul tuturor acţionarilor sau doar în interesul unor grupuri?

Reporter: Având în vedere toate aceste aspecte - alianţa la vot, tranzacţia care a modificat balanţa voturilor şi scăderea preţului acţiunii - cine consideri că este responsabil pentru situaţia actuală?

Matej Rigelnik: De când am intrat în România am studiat destul de mult istoria românească. Şi am citit despre un episod celebru numit „monstruoasa coaliţie”. În secolul XIX, forţe politice care nu aveau nimic în comun - radicali şi conservatori - s-au unit pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, domnitor care implementa reforme benefice pentru ţară.

În ciuda diferenţelor ideologice, au format o alianţă temporară pentru a-şi proteja propriile interese. Adunarea acţionarilor din 26 februarie le-a amintit multor investitori de acel episod istoric. Am văzut o aliniere neaşteptată între statul român şi SIF1, care a schimbat complet echilibrul de putere în Fondul Proprietatea. Două entităţi cu roluri şi responsabilităţi diferite au votat împreună.

Un lucru foarte ciudat a fost că guvernul a emis o procură specială pentru ca statul să poată vota un secretar al AGA propus de SIF1. Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, a trebuit să semneze două procuri: una pentru vot şi una specială pentru numirea secretarului care să numere voturile. Nu au permis nimănui altcuiva să participe la numărarea voturilor. Acest lucru arată clar alinierea dintre SIF1 şi stat.

Din perspectiva mea, acest lucru a creat percepţia unei „coaliţii monstruoase” similare - o convergenţă de interese împotriva bazei largi de acţionari care se mobilizase doar cu câteva luni înainte pentru a îmbunătăţi guvernanţa. Ironia este evidentă: Fondul Proprietatea a fost creat tocmai pentru a compensa cetăţenii români pentru proprietăţile confiscate de stat în comunism. Iar prin acest vot, poziţia statului a slăbit influenţa acelor cetăţeni care astăzi sunt acţionarii fondului.

Dar există o lecţie importantă aici. Investitorii de retail încă deţin puterea reală în acest fond. Baza de acţionari este mare, diversă şi decisivă. Adunarea acţionarilor din februarie a arătat nu că investitorii de retail sunt neputincioşi, ci ce se întâmplă atunci când nu sunt mobilizaţi. Este lecţia de bază a democraţiei: dacă nu votezi, altcineva va decide în locul tău.

Reporter: Lion Capital a cerut revocarea ta din Comitetul Reprezentanţilor la următoarea adunare a acţionarilor şi chiar din funcţia de preşedinte. Cum vezi acest lucru?

Matej Rigelnik: Cele două lucruri nu trebuie confundate. Încercarea de a mă înlătura din funcţia de preşedinte al boardului nu a fost un proces normal de guvernanţă. A fost o manevră improvizată în timpul unei şedinţe de board, fără respectarea regulilor procedurale de bază. La nivelul Comitetului Reprezentanţilor există proceduri speciale, care definesc clar ce poate şi ce nu poate să facă boardul. Nu a existat o propunere formală în prealabil. Subiectul nu era pe ordinea de zi şi boardul nu a avut posibilitatea să îl discute transparent. Altfel spus, procesul care protejează acţionarii a fost pur şi simplu ocolit.

Iniţiativa a fost susţinută de trei membri ai boardului: Andrei Octav Moise, Ştefan Nanu şi Alina Petre. Octav Moise a fost ales cu voturile investitorilor de retail pentru a le reprezenta interesele, însă se pare că s-a aliniat cu Lion Capital. Domnul Nanu şi doamna Petre reprezintă Ministerul Finanţelor. Împreună au încercat să schimbe conducerea boardului fără respectarea regulilor.

Poate părea o problemă mică, dar pentru mine este una serioasă pe termen lung, deoarece, dacă vor continua să procedeze la fel în ceea ce priveşte noul proces de selecţie (n.r. a administratorului) sau în alte decizii pe care vor trebui să le ia, fondul va avea de suferit. Vom contesta acest proces. Am trimis peste 15 e-mailuri explicând poziţia legală, dar nu le pasă.

Propunerea de revocare a mea din board la următoarea AGA venită din partea SIF1 este o chestiune diferită. Decizia nu aparţine unui grup din board, ci acţionarilor. Există un fapt esenţial: investitorii de retail deţin puterea decisivă în Fondul Proprietatea şi reprezintă cea mai mare parte din acţionariat. Întrebarea reală este simplă: viitorul fondului va fi decis de o mică coaliţie de actori puternici sau de investitorii care îl deţin, de fapt? Răspunsul va veni prin votul acţionarilor.

Reporter: Care consideri că este miza acum pentru Fondul Proprietatea şi ce mesaj ai pentru investitorii de retail?

Matej Rigelnik: Miza este mult mai mare decât un loc în board. Ceea ce este cu adevărat important este direcţia Fondului Proprietatea. În piaţă circulă o întrebare: va deveni Fondul Proprietatea un SIF6?

Timp de mulţi ani, FP a fost una dintre cele mai de succes poveşti ale pieţei de capital româneşti. Un fond creat pentru a compensa nedreptăţile făcute de regimul comunist, având active strategice şi care să devină, treptat, un simbol al guvernanţei corporative moderne în regiune. Această reputaţie a fost construită prin transparenţă, disciplină şi respect pentru acţionari. Întrebarea actuală este dacă acest model va continua sau dacă fondul va aluneca înapoi către un sistem în care influenţa contează mai mult decât guvernanţa şi unde deciziile ajung să fie ghidate de alianţe temporare, mai degrabă decât de interesele acţionarilor. De aceea, momentul actual este atât de important. Fondul Proprietatea aparţine acţionarilor şi, mai ales, investitorilor de retail, care reprezintă cea mai mare parte a acţionariatului. Ei nu sunt spectatori, ci protagoniştii acestei poveşti.

Mesajul meu pentru investitorii de retail este foarte clar: nu vă subestimaţi puterea. Pieţele se mişcă, configuraţia boardurilor se schimbă, alianţele apar şi dispar, dar proprietatea asupra fondului rămâne în mâinile voastre.

Viitorul FP nu va fi decis în conversaţii private sau în spatele uşilor închise. Va fi decis prin votul acţionarilor. Dacă credeţi că Fondul Proprietatea trebuie să rămână un fond guvernat prin transparenţă, responsabilitate şi respect pentru acţionari, atunci vocea voastră contează.

Şi modul prin care se aude vocea voastră este simplu: participaţi, votaţi şi decideţi singuri viitorul fondului. Până la urmă, forţa oricărei pieţe de capital se măsoară printr-un singur lucru: dacă proprietarii îşi exercită cu adevărat drepturile. Iar acum este momentul ca proprietarii Fondului Proprietatea să facă acest lucru. Totul depinde de vot!

Reporter: Mulţumesc!