Editorial

Începem, ca de obicei, cu câteva exemple.

În parcurile de atracţii ale timpurilor moderne prezenţa montagnes russes pare obligatorie.

Expresia consacrată de discursul politic maoist este "uriaşul cu picioa­re de lut" şi se referea la URSS, marea putere comunistă cu care China se angajase în­tr-o competiţie ideologică acerbă, imediat după încheierea răz­boiului din Coreea.

În forme mai mult sau mai puţin religioase,de la frica de Antihrist şi refuzul paşapoartelor biometrice, la forme mai degrabă laice, precum teama de efectele încălzirii globale şi ale poluării, până la fricile economice, cum e cazul fricilor de...

Ce mai, nimic nu e la locul care trebuieşi toate cele de ţin de guvernare, adică de stat, ne put de la o poştă. Prea exagerăm şi noi! Ba, mă mai uit şi la comentariile cititorilor şi văd că şi ei mă mustră, cu blîndeţe: Nene, da, mai lasă-ne cu...

Trăim într-un fel de amnezie istorică. Nu ne convine republica precipitată de sovietici în 1947. Unora nu ne convine nici aceea a cleptocraţiei, instaurată printr-un puci la începutul lui 1990. Dar spectacolul unei "Case Regale" care s-a...

În studiul privind perspectivele economiei mondiale publicat la sfârşitul lunii ianuarie şi actualizat pe baza ultimelor proiecţii FMI avertiza că 2009 va cunoaşte cea mia slabă rată de creştere economică de la al doilea război mondial încoace.

În sfîrşit, am aflat de ce problemele crizei sunt abordate fără cap şi coadă de autorităţile guvernării.

Sondajele reprezintă o marfă cu căutare în lumea politicii, mai ales a celor care au învăţat că drumul către putere depinde şi de capacitatea de-a călări valul miraculos al opiniei publice.

M-am întâlnit cu un foarte vechi cunoscut, coleg cu mine în CA la FPP Muntenia în 1992 - 1994, actualmente membru al comitetului de supraveghere la SIF4 Muntenia.

Ştiu că subiectele "de presă" sunt uitate repede, însă acesta n-ar trebui lăsat să treacă aşa de uşor.

În România, nimfele neoliberalismului mai atrag încă "marinarii" spre mitica insulă Ogygia chiar şi acum, când, iluzia economică a creşterii constante, ca şi cea morală a binelui public fondat pe vicii private s-au prăbuşit.

Dincolo de bîlbîielile şi incoerenţele guvernării noastre, în abordarea problemelor crizei economice, uimitor este faptul că niciunul dintre actorii politici implicaţi, nicio voce din zona societăţii civile, a sindicatelor sau patronatelor,...

Reacţiile unor reprezentanţi ai "publicului" după anunţarea hotărâ­rii Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, în cazul procesului privind litigiile teritoriale dintre Româ­nia şi Ucraina privind platoul continental al Mării Negre,...

Strategia cu care România se pregăteşte să facă faţă cunoscutelor, dar mai ales necunoscutelor crizei economice, care dă năvală peste noi, începe să se clarifice.

Vă propun un test.

Liderii politici şi economici din întreaga lume s-au reunit şi anul acesta la Davos, dar tonul triumfalist al globalizării a lipsit cu desăvârşire.

De câţiva ani, cam spre sfârşitul lunii ianuarie, atunci când este publicat Indexul Libertăţii Economice realizat în parteneriat de Fundaţia Heritage şi Wall Street Journal, rezerv un articol acestui eveniment.

Este cît se poate de clar că inerţia vremurilor în care marile "firme", atît cele politice, cît şi cele economice, se simţeau obligate de statut şi rang să cheltuiască bugete de sute de milioane de dolari anual, doar pentru acţiunile de...

În toamna anului trecut, planeta Terra a trecut prin ceea ce s-a numit criza petrolului.

Cer îngăduinţă marelui Sadoveanu, dar nu este vina mea dacă nu se află în limba română o împerechere mai potrivită de cuvinte pentru a des­crie ceea ce se petrece în politica din România acestor zile.

Este nevoie de bani la Buget, asta e cert.

Aflat la Iaşi, cu ocazia comemorării celor 150 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia, Mircea Geoană a reuşit un discurs programatic, dând temei regionalizării accente politice interesante.

Scurta furtună din PSD nu înseamnă sfârşitul epopeii. Personajele acestui nou poemation eroi-comic sunt antrenate pentru un serial cu multe episoade.

În vreme de criză, primele pieţe care capitulează sunt pieţele de capital, înaintea celor de bunuri şi servicii.

De cum aburcă o nouă echipă în rădvanul guvernării, începe să fie bîntuită de obsesia bugetului.

Alegerile s-au terminat. Atunci de ce mai insist? Pentru că greşelile trecutului ne vor bate la uşă din nou.

Pentru ceea ce se numeşte "dreapta" acum la noi, mai ales pentru "aripa" sa intelectuală, alegerea lui Barak Obama ca preşedinte al SUA produce îngrijorare.

Una dintre greşelile "clasice" de argumentaţie, identificate de logicieni, încă de pe vremea lui Aristotel, este aceea care constă în a invoca autoritatea unei persoane pentru a susţine adevărul sau falsul unei propoziţii.

Buget nu avem, încă.

Zilele trecute, unul dintre politicienii care stau mai mult prin studiourile de televiziune decât la birou, susţinea, indignat, că pretenţia ca Preşedintele să primească, prin revizuirea Constituţiei, dreptul de a dizolva Parlamentul nu este...

Cu frunzele de poama-vulpii, o plantă otrăvitoare, cei din vechime tratau dalacul, periculoasă boală contagioasă pe care noi, cei de astăzi, o numim antrax.

Nu era nevoie, neapărat, de un ajutor suplimentar. Iarna ne luase oricum prin surprindere şi pe nepregătite, tocmai la cumpăna trecerii de la un guvern la altul.

Întrebat de un realizator grăbit: Ce se întîmplă în Gaza?, am răspuns fără să clipesc: nimic. Omul nu avea nevoie de ideile mele, ci doar de un chip şi o voce.

Multe s-ar putea spune despre politicienii noştri, dar nu că le-ar lipsi capacitatea de adaptare.

Caruselul crizei economice a cuprins tot mapamondul.

Chiar dacă bilanţurile nu mai sunt la modă, majoritatea publicaţiilor de sfîrşit de an, într-un fel sau altul, trec în revistă evenimentele semnificative ale ultimelor 360 şi ceva de zile.

Dincolo de dezordinea sa aparentă, scena politică românească are regulile sale.

Considerat de mulţi un politican deja terminat, etichetat în fel şi chip, tratat cu condescendenţă, Mircea Geoană a reuşit, după alegerile generale din 30 noiembrie, nu doar să îşi salveze cariera politică, ci să şi-o relanseze.

Charles Ponzi a ajuns şi a rămas celebru pentru că, undeva, pe la începutul secolului trecut, a convins suficient de multă lume de faptul că un perpetuum mobile financiar este posibil şi poate funcţiona fără greş.